luni, 8 februarie 2010

and the story goes on...

incep sa cred ca traiesc intr-un film absurd si ironic...the story goes on...povestea celor trei ghinioane...deci seria a doua clar a inceput...dupa faza cu fermoarele si cu laptopul a urmat faza cu autocarul...ei, azi a fost randul telefonului sa se supere pe mine...si mai precis si-a dat demisia din retea...refuzand categoric sa mai accepte semnal what-so-ever...
plec frumos in seara asta de acasa sa ies la un suc cu noua mea prietena, Loredana, care din nici o intamplare, e tot prin Iasi...si cum mergeam eu frumos spre statia de tramvai realizez ironia sortii de a ma afla in zilele astea in acest minunat oras...si ma gandesc sa ii trimit un se-me-se unui om important din viata mea sa ii sesizez si lui cum se amuza viata cu mine...si imi spun ca am sa scriu mesajul in tramvai, ca sa nu-mi inghete mainile pe strada si sa fiu si atenta pe unde calc, sa nu-mi rup gatul in stil caracteristic...cu atentia libera, sesizez cum un copil nu era atent pe unde merge si cum o masina se indrepta fix spre el...tip la el sa se dea la o parte ca vine o masina...ii salvez oarcum viata si asta pas-ps dupa mine in statie...si incepe sa-mi cante puradelu manele...ma uit la el si ma buseste rasul, el a zambit si mi-a cantat cu tot cu partea instrumentala mai departe...vine tramvaiul, minunat, in sfarsit scriu mesajul...urc si dau sa compostez biletul...nu stiu daca stiti dar compostoarele de bilete din Iasi sunt absolut cretine si inapoiate...trebuie sa bagi biletul si sa-i trantesti deasupra o stampila si o gaura...numai ca stampila cu seria tramvaiului si data de cele mai multe ori nu iese ca nu e tus, sau iese stramb pentru ca biletul nu se centreaza cum trebuie...sau cum am patit eu in seara asta, biletul se blocheaza inauntru si se scoate prin rupere...un nene a fost insa destul de amabil sa deschida masinaria si sa-mi recupereze biletul gaurit si nestampilat...vatmanul cum vazuse totul, m-a lasat sa merg fara sa mai compostez alt bilet...probabil asta se intampla frecvent...tehnologia asta...nu-i mai bine ca in Brasov unde iti scrie masinuta pe bilet pana si ora sau ca in Bucuresti cu cartelele?
terminat incidentul cu biletul, ma asez pe un scaun si scot telefonul din buzunar sa scriu marele mesaj...dar wow, nu tu semnal...imi zic ca se mai intampla, in Iasi pica foarte des semnalul la Portocaliu...ma apuc sa scriu mesajul in speranta ca pana ajung in cafenea isi revine...dar de unde atata fericire??? sapte ore minunate m-am chinuit sa restabilesc semnalul...cu manual search, cu automat, cu on/off la telefon, cu scoatere de baterie, cu scoatere de sim...ca mno, totul e posibil...dar nimic nu functiona...mai ciudat era ca nu scapasem telefonul pe jos si nici nu-l trantisem pe nicaieri...telefon de altfel nou, de cateva luni cumparat...acasa ma astepta salvarea: tata...cu nervi si cu inima in dinti merg sa il anunt de inca o problema, stiind ca saracu' e deja exasperat ca mereu apelez la el cu diverse probleme care incep cu "mi s-a stricat...", "nu-mi mai merge..." s.a.m.d. scotand fum pe urechi s-a exteriorizat verbal cum ca e satul de toate prostiile pe care le fac si cum ca nu am grija de lucruri...intamplator de telefon si laptop am grija...s-a chinuit si el si nimic...dar a avut ideea geniala, si simpla de altfel, de a pune sim-ul meu in telefonul lui, unde...surpriza: nu aveam semnal...cartela lui in telefonul meu avea semnal...deci, aleluia, macar stiu clar ca nu e stricat telefonul...dar cartela? cartela, domle', cartelaaaaa!!! sunt la at wits' end...mi-as smulge parul din cap, daca nu mi-ar placea asa mult blondul asta...
si ma intreb...sim-urile astea au data de expirare? mi se pare cam absurd...si am avut grija: nu tu apa, nu tu zgariat, nu tu frecat dintr-un telefon in altul...pastrata asa ca la muzeu aproape...ce daca are vreo 5 ani si ceva vechime??? din punctul meu de vedere e irelevant...acum sa mai dau si ceva euroi la Portocaliu sa-mi dea un sim nou? iar sa stau sa mut numere de telefon dintr-o parte in alta...iar mesaje pierdute...si un drum in plus si fara rost in oras??? dar oare timpul meu ca ma deplasez de acasa pana la Protocaliu Shop nu costa? nervii mei sunt gratis?
ma intreb, zambind, oare ce va mai urma?
vezi, aici e bucuria vietii...

miercuri, 3 februarie 2010

si cand 3 nu e de ajuns...

povesteam despre teoria mea referitoare la ghinioanele care vin in grupuri de trei...well, ziua de ieri mi-a demonstrat ca daca treci si peste al treilea nu inseamna neaparat ca altele nu vor mai veni...asa ca the story goes on...
nu a fost de ajuns ca mi s-au rupt fermoarele la geaca de iarna si de la cei mai caldurosi pantaloni de ski, ca practic am ramas dezbracata in mijlocul iernii...si nu a fost de ajuns ca n-am avut grija de laptop si ca i-am crapat displayul...viata mea inca mai trebuia sa primeasca putina sare si putin piper...si cum zapada e alba, a fost putin piper...
cum duminica mi-am busit laptopul...si cum nu e comod deloc sa iti inghesui toate ferestrele in mai putin de jumate de ecran...am fost constransa sa fac ce imi spun parintii...si anume sa imi urc fundu in ceva mijloc de transport si sa vin acasa...adica la Iasi...din partea mea: nici un chef...nu ca nu mi-ar fi dor de ai mei sau de mancarea gatita de mama...dar nu-mi lipseste Iasiul deloc...prea multi demoni si mult prea multa plictiseala...asa ca am amanat plecarea de luni pe marti, pe motive serioase...si cum imi doream asa de mult o calatorie de vreo 6 ore cu autocarul, am spus ca nu ma trezesc sa plec cu cel de 7 dimineata...gasisem si o cursa de la 15:15 care suna numai bine...asa ca ieri la 14:44 eram deja la autogara...am intrebat daca merge autocarul mi s-a spus ca da si mi s-a vandut biletul...in sala de asteptari 20 de minute m-au stresat tot felul de puradei mai mici, mai mari, mai imbracati, mai zgribuliti, dar toti tuciurii si nesapalati si cu "da si mie un ban" in gura..."pleaca ma de aici" repetat sistematic, nu-i impiedica sa nu mai vina inca o data de doua ori, ca mno, poate te-ai razgandit...dupa 20 de minute autohtone, zaresc autocarul Iasi-Brasov...sar peste toate baltoacele si ajung langa el...soferul se uita putin ciudat...
-buna ziua, dvs mergeti la Iasi?
-nu, eu vin de la Iasi.
-si autocarul spre Iasi?
-nu e nici o cursa la ora asta.
-pai cum ca am cumparat bilet din autogara...
-azi nu mai pleaca nimic spre Iasi, cel putin nu de la noi de la firma
-sunteti de la Ri**ler?
-da.
-pe internet am vazut ca de la firma dvs e cursa si din autogara mi s-a vandut bilet pentru azi la 15.15.
-de la noi va spun sigur ca nu pleaca nimeni, doar daca pun ei masina.
-cum e drumul incolo?
-aaa, nu-i problema, e uscat.se merge foarte bine.
-dar ce e cu autocarul atunci?de ce nu se mai pleaca?
-pai cursa e bagata de vreo doua zile si ieri au fost probleme. nici n-a mai ajuns in Brasov masina...
-e clar. va multumesc. la revedere...
plec iar prin baltoacele maro sa-mi iau banii inapoi de la ghiseu...nu stiam daca sa rad sau sa-mi trag palme...mergand pe jos de acasa spre autogara imi imaginam cum imi vor spune ca nu placa autocarul, ca e anulata cursa sau ca e afisat gresit pe internet, cum nu mai auzisem de ea pana atunci...si ma imaginam mergand la iesirea spre Iasi sa fac autostopul...casierita ma astepta cu cei 50 lei in mana, parca ea nervoasa ca trebuia sa mi-i dea inapoi...
intru alaturi in gara sa vad de trenuri spre Iasi, speram sa mai fie ceva in afara de acceleratul de 23...de unde atata fericire? as mai fi avut un tren, cu legatura de bun simt la 14.50, dar eu atunci asteptam sa vina autocarul...mama lor...

si cat e de comod sa mergi 10 ore cu trenul...un fleac...

marți, 2 februarie 2010

toate relele...

stim cu totii ca toate relele vin de-o data...mai mult, unii, ca mine, considera ca toate relele vin in grup de trei...adica daca ti s-a intamplat un rau...a.)ori e un caz izolat de ghinion, ca mno, nu poti sa le ai pe toate in viata si trebuie sa experimentezi si parti mai neplacute sau b.)urmeaza sa ti se intample un al doilea rau...eh, cand ti s-a intamplat intr-un interval scurt de timp(ore sau zile) un al doilea ghinion, inseamna ca e clar...it's not your day today...universul conspira impotriva ta si toate iti vor merge prost...ce extrem...ce fatalist...in fine...si cum raul numarul doi s-a intamplat, stai cuminte si pandesti dupa colt sa vezi cum si cand apare al treilea...e inevitabil sa nu vina...e ca un fel de replica la raul doi...sa fie curemurul complet si sa simti si tu de-a drptul ca ai o perioada proasta, in car mai bine nu iti faci nici un plan, pentru ca ai toate sansele sa esueze...
eh...acum 2 saptamani, intr-o furtuna de graba ma pregateam sa ies din casa...afara gerul de pe lume...prevestea cele -30 de grade de cateva zile mai apoi...pun un hanorac de polar peste bluza, ca masura extra de protectie, inchei bocancii, leg sireturile, incolatacesc rapid si haotic fularul dupa gat de zici ca era mai mult accesoriu decat obiect practic impotriva frigului la gat...si arunc geaca de iarna pe mine...eram asteptata in fata blocului si timpul insemna bani...graba era de-a dreptul haotica...si eu nu m-am adapat din punctul asta de vedere la Ardeal...trag fermoarul sa inchei geaca si...ce sa vezi...raman cu fermoarul in mana...de la singura mea geaca de iarna...ca mno, asta-i piesa...cum nu era timp pentru draci si laci si dumnezei si biserici si cruci si alte alea alea, arunc geaca in cuier, o iau pe cea de primavara si ies in fuga din casa...rumegand foarte putin treaba asta mi-am spus ca oricum eu am o problema cu fermoarele(in sensul in care mereu se rup sau se strica) si ca un an jumate de existenta a gecii in garderoba mea a fost un record in ale fermoarelor...apoi mi-am spus ca mai am o haina de iarna la ai mei acasa...si ca de ea atarna eticheta, asa ca nu e o tragedie...si am considerat ca ma incadrez in varianta a.) pana cand in aceeasi saptamana, duminica, raman in mana cu fermoarul de la pantalonii mei de ski preferati...cei mai caldurosi adica...si cei mai negrii...eh...atunci mi-am dat seama ca blestemul fermoarului ma urmareste si ca doua incidente din astea intr-o saptamana il vor atrage clar si pe al treilea...cel mai devastator...
si uite asa am stat eu doua saptamani, asteptant in subconstient, sa mi se intample al treilea ghinion si sa ies din perioada proasta...urmaoarea saptamana nu a adus nimic spectaculos, doar ca toate planurile pe care mi le faceam, mi le faceam degeaba, pentru ca nimic nu se lega...majoritatea oamenilor cu care interactionam nu ma intelegeau, ma interpretau gresit...cand eu eram calma si friendly ei ma percepeau irascibila si pusa pe cearta...si nimic nimic nu se lega...independent de toate astea, de doua saptamani incoace am avut un sentiment ca mi se va praji hard-ul...si ma tot gandeam la strategii de a combina informatiile pe dvd-uri si cd-uri sa nu cumva sa pierd ceva in caz ca cedeaza nervos calculatorul...dar, bineinteles ca nu am facut nimic in privinta asta, pentru ca ma gandeam ca o fi vreo rabufnire specifica de paranoia...
well...ultima zi de ianuarie 2010 mi-a demonstrat ca teoria mea cu cele 3 rele sta in continuare in picioare...si uite asa stau eu si scriu post-ul asta cu fereastra browser-ului inghesuita pe mai putin de jumatate de monitor de laptop...pentru ca cealalta jumatate si un pic a cedat nervos si fizic in urma impactului cu podeaua...

din ciclul...cum pot eu sa stric 3 laptopuri in 4 ani...sec :|