vineri, 21 octombrie 2011

1 year NO SMOKING...Life's good

Now how about that? It's great, dar niciodata nu am crezut ca am sa spun asta...Si poate pe undeva e si treaba ca nu am avut incredere in mine 100%. Si in situatii de gen imi amintesc de marea mea descoperire personala de acum cativa ani: "Oamenii sunt mult mai puternici decat cred ei ca sunt"!

Am fumat 9 ani si 10 zile constant. 2-3 tigari, un pachet, doua pachete...stii cum e, toata lumea vrea sa se lase de fumat si nimeni nu se lasa, nimeni nu face nimic cu adevarat in sensul asta. Eu mereu am spus ca NU vreau sa ma las de fumat si nu pentru ca as fi crezut ca nu pot sa fac treaba asta, ci pentru simplul fapt ca imi placea si ca nu ma puteam imagina fara tigara. Nu am vazut fumatul ca fiind un viciu, un accesoriu, era parte din mine.

Toata povestea a inceput la revelionul 2009/2010 cu new year's rezolutions...cand mi-am propus sa am un stil de viata mai sanatos: sa ma las de fumat si sa ma apuc de sport, "vreau sa urc pe munte de fiecare data cand am ocazia, macar o data la 2 luni si in restul timpului vreau sa inot, poate chiar sa ma apuc de alergat prin cartier cand vine primavara". Bullshit. Ca toate promisiunile de altfel...nici nu m-am lasat de fumat, nici de sporturi nu m-am apucat si nici pe munte nu am urcat...
Intre timp pretul la tigari crestea invers proportional cu veniturile mele. "Cand se face 10 lei pachetul ma las". De unde atata fericire, parca mai mult imi venea sa fumez. Ma simteam vinovata si apoi o luam de la capat.

In tot timpul asta tot auzeam de o carte pe care lumea o citeste si se lasa de fumat. Mai sa fie. Eu nu cred in discursuri si carti motivationale - bestseller-uri pe banda pt oameni tot pe banda. Dar hai, na, sa ascult si eu cartea asta daca tot am gasit audio book in romana. Cartea, de-a dreptul plictisitoare, repeta aceeasi chestie de zeci de ori, parca e pentru idioti...dar hai sa ascult pana la capat daca tot am inceput. Am terminat si am iesit in oras. Eram in vizita in Iasi si am mers cu un amic la o bere in Taverna. Mai aveam jumate de pachet de tigari pe care l-am fumat cu mare pofta. Chiar am si dat o tigara unui pustan cu cheta pe acolo.

M-am uitat fix in ochii lu Vaniusha si i-am spus "asta e ultima tigara pe care o fumez". El a ras. La mine a trecut un an si n-am tras nici un fum.

Nu zic ca e greu. Nu e nici usor. E clar MULT MAI USOR decat crede toata lumea.
N-am crezut ca am sa spun asta vreodata, dar recomand din suflet plictisitoarea carte a lui Allen Carr - In sfarsit nefumator (Easyway to stop smoking). In continuare nu cred in discursuri si carti motivationale, dar asta chiar a functionat. Si daca a functionat la mine, vorba aia, un om total impotriva chestiilor de gen si cu o mare pasiune pentru fumat, totusi inseamna ceva.

Anul asta non-smoking a fost foarte interesant...sa traiesc aceleasi experiente/ipostaze in care eram obisnuita sa fumez. A fost interesant sa stau mereu numai printre oameni care fumeaza(ca odata cu lasatul meu de fumat am ralizat ca toata lumea fumeaza si ca e sarbatoare mare daca dai peste un alt nefumator), in baruri in care taiai fumul cu cutitul, sa beau o bere sau ceva cu grade si sa nu simt nevoia sa fumez. Interesant sa le spun celor care imi cereau cate o tigara ca nu mai fumez. Mai niciodata nu ma credeau, dar ma felicitau cu un zambet din ala pe buze de "stiu eu ca n-ai sa reusesti". Iaca ca am putut.
Si cel mai interesant nu e ca respiri mai bine, ca te simti mai usor sau ca simti gustul mult mai intens. DA! totul are un cu totul alt gust: mai bun, mai intens, mai deep. Ei din toata treaba asta cu lasatul de fumat cea mai tare chestie e cand vine o domnisoara din aia frumoasa si cu cracii pana la intrerupator si te intreaba daca esti fumator sa participi la o promotie si ii spui ca NU!

Sunt multe lucruri pe marginea lasatului de fumat, dar postul asta e doar despre celebrarea unui an intreg fara tutun si nicotina.

Life's good! But without smoking, life's even better!

sâmbătă, 30 aprilie 2011

cand nu mai poti...

late in the night I feel that I've got no more strength ..and then I wake up in the morning stronger than ever...with a big smile on my face...that's why I believe in dreams...that's the miracle of life...tomorrow...maybe tomorrow...



cand simti ca nu mai poti sa zambesti din suflet, ci din reflex...si-ti vine sa urli si nu poti...dar continui sa zambesi...



noaptea toti demonii imi dau tarcoale...apoi adorm. si ma trezesc in lumea mea frumoasa si iar zambesc...toata ziua...pana cand simt ca nu mai pot sa ma prefac si pic...cad in gol in aceeasi rapa parca fara de fund...sperand ca dimineata am sa ma trezesc...din reflex...zambesc...



and beyond the smile? there is a lonely god that understands a damn...a damn lot more than you all do...I smile for you...and chase the darkest thoughts away...they go so far: beyond a smile that you don't even know is fake...I smile for me...and I feel better...my kindness knees the demons above my head...like they were not at all here in the beginning...I smile for us...and we feel better...involved in a round bubble of masks...they lie...they tell the truth no more...they tell the different side of us..the wannabes, the perfects, the ones we think we are...we all smile for a piece of shit...and in the end who's us, who's you, who's me? who knows the truth, who has the real smile?...I feel so peaceful...I am just mine...

miercuri, 27 aprilie 2011

memorii...

In seara asta iar m-am intrebat de ce nu mai scriu...si iar m-am intristat ca nu mai pot scrie ca acum 3-4 ani...in seara asta m-am intrebat iar de ce exist eu pe pamant...eu ca om ca voi toti, ca noi toti...si am zambit de ridicolul intrebarii...m-am simtit iar marunta pe un pamant atat de mare si de rotund...si totusi atat de importanta in viata mea...
In seara asta m-au inconjurat amintirile copilariei asa cum ma inconjura apa din cada...si in seara asta a renascut o veche dorinta: sa-mi scriu copilaria cu negru pe alb...nu sunt fan Ion Creanga si Amintirile lui din copilarie...dar totusi, "Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când mă gândesc la" anii copilariei mele si la persoanele ce s-au perindat prin viata mea in acea perioada...imi vine sa plang...de dor si de fericire...am avut o copilarie minunata...pe care as vrea sa o mai am o data...pentru ca am senzatia ca nu am trait-o indeajuns de intens...as mai putea o data...si inca o data...
As vrea sa pot fotografia locurile si oamenii de atunci...asa cum erau ei atunci...casa strabunicii de la tara...si toate cum erau prin curte...si leaganul din prun...si bancile de lemn...si casa bunicii Marioara. in special casa ei. asa ceva n-am sa mai vad niciodata si nimeni n-o sa mai vada niciodata...pentru ca toate astea nici nu mai exista...au ramas in amintirile catorva babe nostalgice si catorva tineri ce ne-am trait cei mai frumosi ani pe acolo - copilaria...
am sa imi scriu memoriile :)

miercuri, 16 februarie 2011

Real - incarcarea

Din nou vand pietre...din nou intamplari de ma lasa masca...

Acum 2 zile eram in Real Berceni si vindeam pietre semipretioase la un stand...vis a vis de farmacie...plictiseala mare, curent, frig, cumparatori de pietre pauza...n-aveam cui sa vorbesc, cui sa explic, cui sa vand...prin urmare mana pe telefon si vorbit 2 ore cu tata...habar nu am ce am putut vorbi atata timp cu taica-miu, dar principal e ca am ramas fara baterie...
din farmacia de vis a vis am tot remarcat un individ cu ochelari de statea dupa tejghea si se tot uita cu un zambet tamp...iau incarcatorul din geanta...ma ridic de pe scaun si ma indrept tinta spre farmacie...3 tipe si individul cu zambet tamp...ma uit fix la el...imi spun ca el e tinta mea, ca nu are cum sa refuze o femeie...
ajung la tejghea si incep sa ma balbai...toti 4 se uitau la mine, eu in continuare tint pe tipul cu ochelari cu privire tampa, si il descopar acum si uratel...nu conteaza asta, nu ma intereseaza personajul in sensul asta...las balbaiala la o parte...trag un zambet si intreb frumos:

-Nu va suparati, pot sa las si eu putin telefonul la incarcat la dumneavoastra?

liniste, in care tipul zambeste

-Vand aici vis-a-vis

in continuare liniste...tipul adopta o privire superioara, ridica capul usor si zambeste in continuare din ce in ce mai tare pana cand imi spune

-NU!

nu-mi venea sa cred...nu mai conta ca orgoliul de femeie a fost detronat...nu ma mai interesa ca un barbat a spus in halul asta "nu" unei femei...dar era outrageous...pe ntru ca nici o clipa nu m-am asteptat la un refuz...o rgaminte minora, care nu implica efort si nici macar bani...am facut stanga imprejur sa ies uluita din farmacie...din spatele meu vocea uneia dintre tipe imi spune, pe acelasi ton superior:

-Vezi ca e o priza in capatul holului

:|

Si cand crezi ca uluirea e la maxim, un boost de rautate vine si-i mai creste puterea...imi venea sa le spun multe...si nu cum va asteptati...imi venea sa le spun multe cuvinte frumoase...astfal incat ei sa se simta mici si urati si rai, asa cum sunt de fapt...dar pe gura mi-a iesit un:

-Haindeti sa fim seriosi, dati-o-n-colo de treaba!

le-am ras batjocoritor si am iesit...CU OAMENI CA VOI SE DUCE DRACULUI TARA...DIN CAUZA VOASTRA BUCURESTIUL E DE CACAT!!!

la magazinul de ochelari de langa farmacie m-au ajutat imediat...alta viata...aia vad mai clar...cum mama masii poti sa refuzi un om la asa o treaba? ce ai de pierdut? ce consumi? cu ce te incurca? nu e curentul tau, nu platesti tu din buzunarul tau factura de curent...nici macar firma pentruc are lucri nu plateste factura, e inclusa in chirie...oricum ai prize libere...oricum si tu iti incarci telefonul personal la munca, daca te lasa bateria...nu risti nimic...un strain isi lasa telefonul acolo, el are incredere in tine...asa ca unde e logica unui NU? oameni rai...oameni rai..

si ce ironic: niste oameni RAI vand SANATATE

stupid