tag:blogger.com,1999:blog-70494656146690095482012-01-17T20:17:10.505+02:00What I see...What I feel...What I think...Raluczhttp://www.blogger.com/profile/04953617766124614345noreply@blogger.comBlogger871100tag:blogger.com,1999:blog-7049465614669009548.post-33100423940013497012012-01-06T22:14:00.002+02:002012-01-06T22:29:03.893+02:00De la o vreme ma roade faptul ca am prea multe posesiuni materiale...in orice caz prea multe decat imi sunt necesare...<br /><br />Nu am casa, nu am masina sau o canapea proprietate personala...nici macar o bicicleta sau o pereche de role...nu de alta, dar nu am nici carnet si nici nu stiu sa merg pe bicicleta sau pe role...si da, life's still beautiful!<br /><br />In schimb am 3 dulapuri pline ochi cu haine...saci vidati...sertare...cutii...teancuri peste teancuri de haine...si daca ma pui sa ma imbrac pt X ocazie am sa spun ca nu am cu ce sa ma imbrac...probez fel si fel de combinatii care ma nemultumesc sau care consider apoi ca nu se potrivesc...cu toate ca am zeci de tricouri si de bluze, cu toate ca am zeci de rochii si perechi de pantaloni, mereu simt ca nu am cu ce sa ma imbrac...<br /><br />Am perioade cand fac cate o fixatie pentru 2-3 bluze si 4-5 maieuri si le port numai pe alea, in toate combinatiile lor posibile intre ele...cu atitudinile aferente zilei de imbracare si accesoriile potrivite zilei si ocaziei...dar hainele in sine sunt aceleasi...le port pana am impresia ca ma imbrac mereu la fel...cand stiu ca de fapt abia inchid usile si sertarele de la dulapuri...si in momente de gen ma intreb: la ce bun atatea hine? la ce bun 20j si ceva de esarfe? la ce bun toate rochiile de pe umeras?...daca tot nu le port...<br /><br />Recunosc: de ceva vreme ma simt vinovata ca am asa multe haine si ca nu le port...nu e ca si cum m-ar da banii afara din casa sau ca si cum as iesi foarte des la evenimente...Asa ca am incercat sa fac o ordine...am descoperit lucruri de le am din liceu, si pe care bineinteles ca nu le-am mai purtat tot de atunci...am descoperit ca am lucruri luate de nici macar un an pe care nu le-am purtat niciodata...lucruri care mi-au ramas mari si lucruri in care nu am sa incap intr-un viitor foarte apropiat...si atunci: LA CE BUN? Parte din ele le-am dat, dar mare parte din ele stau tot frumos sau inghesuit in dulapurile din casa pentru simplul fapt ca nu ma pot desparti de ele...de cateva zile insa sentimentul apasator ca am prea multe posesiuni de gen iar ma apasa...cati bani cheltuiti inutil...cat snobism...cate etichete...cate haine luate doar pentru a fi admirate in dulap sau purtate de 2 ori pe an...<br /><br />De cateva luni bune am descoperit ca fericirea e mult dincolo de material...above and beyond...si e clar ca nu hainele aduc fericirea, nici nu o intretin, dar ne inveleste imaginea a ceea ce suntem si ce vrem sa aratam ca suntem...in orice caz niste instrumente care nu ar trebui sa ocupe 3 dulapuri pana la refuz...si totusi shopping-ul ne face sa ne simtim mai bine, nu? ne ridica moralul pana ajungem acasa si punem hainele in dulap...ce falsa mi se pare acum ultima afirmatie...fapt pentru care declar razboi teancurilor mele de haine! Ma apasati, ma sufocati si mai mult, va consider total inutile numeric...mai mult, ma incurcati...<br /><br />Intr-o societate in care toata lumea vrea mai mult...inca un fotoliu, inca o masina, inca o tigaie, inca un ceas...intr-o societate in care bunurile materiale iti definesc starea de bunastare...eu am senzatia ca lucrurile din jur ma incurca teribil...am senzatia ca imi ocupa inutil spatiul care ar fi mult mai frumos mai simplu si mai aerisit...<br /><br />VA DAU!<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7049465614669009548-3310042394001349701?l=ralucz.blogspot.com' alt='' /></div>Raluczhttp://www.blogger.com/profile/04953617766124614345noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-7049465614669009548.post-59841102095134834732011-10-21T23:12:00.007+03:002011-12-28T13:03:27.057+02:00Now how about that? It's great, dar niciodata nu am crezut ca am sa spun asta...Si poate pe undeva e si treaba ca nu am avut incredere in mine 100%. Si in situatii de gen imi amintesc de marea mea descoperire personala de acum cativa ani: "Oamenii sunt mult mai puternici decat cred ei ca sunt"!<br /><br />Am fumat 9 ani si 10 zile constant. 2-3 tigari, un pachet, doua pachete...stii cum e, toata lumea vrea sa se lase de fumat si nimeni nu se lasa, nimeni nu face nimic cu adevarat in sensul asta. Eu mereu am spus ca NU vreau sa ma las de fumat si nu pentru ca as fi crezut ca nu pot sa fac treaba asta, ci pentru simplul fapt ca imi placea si ca nu ma puteam imagina fara tigara. Nu am vazut fumatul ca fiind un viciu, un accesoriu, era parte din mine.<br /><br />Toata povestea a inceput la revelionul 2009/2010 cu new year's rezolutions...cand mi-am propus sa am un stil de viata mai sanatos: sa ma las de fumat si sa ma apuc de sport, "vreau sa urc pe munte de fiecare data cand am ocazia, macar o data la 2 luni si in restul timpului vreau sa inot, poate chiar sa ma apuc de alergat prin cartier cand vine primavara". Bullshit. Ca toate promisiunile de altfel...nici nu m-am lasat de fumat, nici de sporturi nu m-am apucat si nici pe munte nu am urcat...<br />Intre timp pretul la tigari crestea invers proportional cu veniturile mele. "Cand se face 10 lei pachetul ma las". De unde atata fericire, parca mai mult imi venea sa fumez. Ma simteam vinovata si apoi o luam de la capat.<br /><br />In tot timpul asta tot auzeam de o carte pe care lumea o citeste si se lasa de fumat. Mai sa fie. Eu nu cred in discursuri si carti motivationale - bestseller-uri pe banda pt oameni tot pe banda. Dar hai, na, sa ascult si eu cartea asta daca tot am gasit audio book in romana. Cartea, de-a dreptul plictisitoare, repeta aceeasi chestie de zeci de ori, parca e pentru idioti...dar hai sa ascult pana la capat daca tot am inceput. Am terminat si am iesit in oras. Eram in vizita in Iasi si am mers cu un amic la o bere in Taverna. Mai aveam jumate de pachet de tigari pe care l-am fumat cu mare pofta. Chiar am si dat o tigara unui pustan cu cheta pe acolo. <br /><br />M-am uitat fix in ochii lu Vaniusha si i-am spus "asta e ultima tigara pe care o fumez". El a ras. La mine a trecut un an si n-am tras nici un fum.<br /><br />Nu zic ca e greu. Nu e nici usor. E clar MULT MAI USOR decat crede toata lumea. <br />N-am crezut ca am sa spun asta vreodata, dar recomand din suflet plictisitoarea carte a lui Allen Carr - <a href="http://chisinau.ch/Lasa_fumatul/AllenCarr-InSfarsitNefumator.pdf">In sfarsit nefumator </a>(Easyway to stop smoking). In continuare nu cred in discursuri si carti motivationale, dar asta chiar a functionat. Si daca a functionat la mine, vorba aia, un om total impotriva chestiilor de gen si cu o mare pasiune pentru fumat, totusi inseamna ceva.<br /><br />Anul asta non-smoking a fost foarte interesant...sa traiesc aceleasi experiente/ipostaze in care eram obisnuita sa fumez. A fost interesant sa stau mereu numai printre oameni care fumeaza(ca odata cu lasatul meu de fumat am ralizat ca toata lumea fumeaza si ca e sarbatoare mare daca dai peste un alt nefumator), in baruri in care taiai fumul cu cutitul, sa beau o bere sau ceva cu grade si sa nu simt nevoia sa fumez. Interesant sa le spun celor care imi cereau cate o tigara ca nu mai fumez. Mai niciodata nu ma credeau, dar ma felicitau cu un zambet din ala pe buze de "stiu eu ca n-ai sa reusesti". Iaca ca am putut. <br />Si cel mai interesant nu e ca respiri mai bine, ca te simti mai usor sau ca simti gustul mult mai intens. DA! totul are un cu totul alt gust: mai bun, mai intens, mai deep. Ei din toata treaba asta cu lasatul de fumat cea mai tare chestie e cand vine o domnisoara din aia frumoasa si cu cracii pana la intrerupator si te intreaba daca esti fumator sa participi la o promotie si ii spui ca NU!<br /><br />Sunt multe lucruri pe marginea lasatului de fumat, dar postul asta e doar despre celebrarea unui an intreg fara tutun si nicotina.<br /><br />Life's good! But without smoking, life's even better!<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7049465614669009548-5984110209513483473?l=ralucz.blogspot.com' alt='' /></div>Raluczhttp://www.blogger.com/profile/04953617766124614345noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7049465614669009548.post-30967987227852706782011-04-30T10:24:00.000+03:002011-04-30T10:26:13.617+03:00late in the night I feel that I've got no more strength ..and then I wake up in the morning stronger than ever...with a big smile on my face...that's why I believe in dreams...that's the miracle of life...tomorrow...maybe tomorrow...<br /><br /> <br /><br />cand simti ca nu mai poti sa zambesti din suflet, ci din reflex...si-ti vine sa urli si nu poti...dar continui sa zambesi...<br /><br /> <br /><br />noaptea toti demonii imi dau tarcoale...apoi adorm. si ma trezesc in lumea mea frumoasa si iar zambesc...toata ziua...pana cand simt ca nu mai pot sa ma prefac si pic...cad in gol in aceeasi rapa parca fara de fund...sperand ca dimineata am sa ma trezesc...din reflex...zambesc...<br /><br /> <br /><br />and beyond the smile? there is a lonely god that understands a damn...a damn lot more than you all do...I smile for you...and chase the darkest thoughts away...they go so far: beyond a smile that you don't even know is fake...I smile for me...and I feel better...my kindness knees the demons above my head...like they were not at all here in the beginning...I smile for us...and we feel better...involved in a round bubble of masks...they lie...they tell the truth no more...they tell the different side of us..the wannabes, the perfects, the ones we think we are...we all smile for a piece of shit...and in the end who's us, who's you, who's me? who knows the truth, who has the real smile?...I feel so peaceful...I am just mine...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7049465614669009548-3096798722785270678?l=ralucz.blogspot.com' alt='' /></div>Raluczhttp://www.blogger.com/profile/04953617766124614345noreply@blogger.com7tag:blogger.com,1999:blog-7049465614669009548.post-28499147952488945772011-04-27T23:22:00.003+03:002011-04-27T23:47:04.751+03:00In seara asta iar m-am intrebat de ce nu mai scriu...si iar m-am intristat ca nu mai pot scrie ca acum 3-4 ani...in seara asta m-am intrebat iar de ce exist eu pe pamant...eu ca om ca voi toti, ca noi toti...si am zambit de ridicolul intrebarii...m-am simtit iar marunta pe un pamant atat de mare si de rotund...si totusi atat de importanta in viata mea...<br />In seara asta m-au inconjurat amintirile copilariei asa cum ma inconjura apa din cada...si in seara asta a renascut o veche dorinta: sa-mi scriu copilaria cu negru pe alb...nu sunt fan Ion Creanga si Amintirile lui din copilarie...dar totusi, "Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când mă gândesc la" anii copilariei mele si la persoanele ce s-au perindat prin viata mea in acea perioada...imi vine sa plang...de dor si de fericire...am avut o copilarie minunata...pe care as vrea sa o mai am o data...pentru ca am senzatia ca nu am trait-o indeajuns de intens...as mai putea o data...si inca o data...<br />As vrea sa pot fotografia locurile si oamenii de atunci...asa cum erau ei atunci...casa strabunicii de la tara...si toate cum erau prin curte...si leaganul din prun...si bancile de lemn...si casa bunicii Marioara. in special casa ei. asa ceva n-am sa mai vad niciodata si nimeni n-o sa mai vada niciodata...pentru ca toate astea nici nu mai exista...au ramas in amintirile catorva babe nostalgice si catorva tineri ce ne-am trait cei mai frumosi ani pe acolo - copilaria...<br />am sa imi scriu memoriile :)<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7049465614669009548-2849914795248894577?l=ralucz.blogspot.com' alt='' /></div>Raluczhttp://www.blogger.com/profile/04953617766124614345noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7049465614669009548.post-23785625764867569972011-02-16T11:21:00.003+02:002011-02-16T11:39:21.933+02:00Din nou vand pietre...din nou intamplari de ma lasa masca...<br /><br />Acum 2 zile eram in Real Berceni si vindeam pietre semipretioase la un stand...vis a vis de farmacie...plictiseala mare, curent, frig, cumparatori de pietre pauza...n-aveam cui sa vorbesc, cui sa explic, cui sa vand...prin urmare mana pe telefon si vorbit 2 ore cu tata...habar nu am ce am putut vorbi atata timp cu taica-miu, dar principal e ca am ramas fara baterie...<br />din farmacia de vis a vis am tot remarcat un individ cu ochelari de statea dupa tejghea si se tot uita cu un zambet tamp...iau incarcatorul din geanta...ma ridic de pe scaun si ma indrept tinta spre farmacie...3 tipe si individul cu zambet tamp...ma uit fix la el...imi spun ca el e tinta mea, ca nu are cum sa refuze o femeie...<br />ajung la tejghea si incep sa ma balbai...toti 4 se uitau la mine, eu in continuare tint pe tipul cu ochelari cu privire tampa, si il descopar acum si uratel...nu conteaza asta, nu ma intereseaza personajul in sensul asta...las balbaiala la o parte...trag un zambet si intreb frumos:<br /><br />-Nu va suparati, pot sa las si eu putin telefonul la incarcat la dumneavoastra?<br /><br />liniste, in care tipul zambeste<br /><br />-Vand aici vis-a-vis<br /><br />in continuare liniste...tipul adopta o privire superioara, ridica capul usor si zambeste in continuare din ce in ce mai tare pana cand imi spune <br /><br />-NU!<br /><br />nu-mi venea sa cred...nu mai conta ca orgoliul de femeie a fost detronat...nu ma mai interesa ca un barbat a spus in halul asta "nu" unei femei...dar era outrageous...pe ntru ca nici o clipa nu m-am asteptat la un refuz...o rgaminte minora, care nu implica efort si nici macar bani...am facut stanga imprejur sa ies uluita din farmacie...din spatele meu vocea uneia dintre tipe imi spune, pe acelasi ton superior:<br /><br />-Vezi ca e o priza in capatul holului <br /><br />:|<br /><br />Si cand crezi ca uluirea e la maxim, un boost de rautate vine si-i mai creste puterea...imi venea sa le spun multe...si nu cum va asteptati...imi venea sa le spun multe cuvinte frumoase...astfal incat ei sa se simta mici si urati si rai, asa cum sunt de fapt...dar pe gura mi-a iesit un:<br /><br />-Haindeti sa fim seriosi, dati-o-n-colo de treaba!<br /><br />le-am ras batjocoritor si am iesit...CU OAMENI CA VOI SE DUCE DRACULUI TARA...DIN CAUZA VOASTRA BUCURESTIUL E DE CACAT!!!<br /><br />la magazinul de ochelari de langa farmacie m-au ajutat imediat...alta viata...aia vad mai clar...cum mama masii poti sa refuzi un om la asa o treaba? ce ai de pierdut? ce consumi? cu ce te incurca? nu e curentul tau, nu platesti tu din buzunarul tau factura de curent...nici macar firma pentruc are lucri nu plateste factura, e inclusa in chirie...oricum ai prize libere...oricum si tu iti incarci telefonul personal la munca, daca te lasa bateria...nu risti nimic...un strain isi lasa telefonul acolo, el are incredere in tine...asa ca unde e logica unui NU? oameni rai...oameni rai..<br /><br />si ce ironic: niste oameni RAI vand SANATATE <br /><br />stupid<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7049465614669009548-2378562576486756997?l=ralucz.blogspot.com' alt='' /></div>Raluczhttp://www.blogger.com/profile/04953617766124614345noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-7049465614669009548.post-9017846228163013862010-12-15T23:19:00.002+02:002010-12-15T23:42:21.394+02:00o fi de la frig...<br />de la vin fiert...<br />nu stiu..<br />dar simt niste intepaturi...ca si cum ar fi cineva acolo inauntru care incearca sa iasa...si impinge cu varful umbrelei...<br />hai, iesi...<br />si totusi, mai stai si tine-mi de cald de dinauntru...<br />chinuie-l pana simte ca traieste...<br />chinuie sufletul sa simt ca traiesc...<br /><br />si totusi: ma inteapa inima...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7049465614669009548-901784622816301386?l=ralucz.blogspot.com' alt='' /></div>Raluczhttp://www.blogger.com/profile/04953617766124614345noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7049465614669009548.post-66125121680978961082010-12-14T20:01:00.004+02:002010-12-14T20:15:44.423+02:00nu vreau sa let it snow...let it snow...let it snow...<br /><br />vreau sa fie vara si sa ma imbrac in rochia mea neagra cu buline...sa ma incalt cu sandalele retro cu talpa ortopedica de lemn si sa ies flu-flu in oras...doar cu o esarfa aruncata casual pe umeri, in jurul gatului...sa ma tin de geanta si sa zambesc cand imi bate vantul prin par...sa merg pe o terasa si sa beau cu paiul un cocktail...<br /><br />am nasul infundat si chef de vin fiert...dar lene sa ies in oras, daca ar fi sa am cu cine...cum vine asta? si totusi mi-e pofta de vin fiert la fel cum imi e pofta de vara...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7049465614669009548-6612512168097896108?l=ralucz.blogspot.com' alt='' /></div>Raluczhttp://www.blogger.com/profile/04953617766124614345noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7049465614669009548.post-79504205446847177582010-11-17T00:13:00.003+02:002010-11-17T00:56:54.585+02:00acum vreo luna jumate vindeam la un targ, la o taraba de lemn pe strada in Brasov...trebuind sa folosesc toaleta la un moment dat, o tanti de la taraba de langa ma indruma in cladirea de vis-a-vis...in criza de timp, fara inlocuitor la vaznare, nici nu ma mai gandesc si intru pe usa indicata...dupa ce trec si de a doua usa ma trezesc intr-o sala plina cu mosi si babe care jucau...Bingo...nu-mi venea sa cred ca exista asa ceva la noi in tara...pentru mine intotdeauna Bingo a insemnat un joc pe care il joaca babele din State...in nici un caz cele din Romanica noastra...ce vis neimaginat...mi-am zambit si m-am intors la taraba mea de lemn, in timp ce in sala se striga "Bingo!"...<br />mi-am dorit si eu sa merg, dar cum planul de acasa nu se potriveste mai niciodata cu cel din targ, n-am mai ajuns...si cui sa ii spun "hai la Bingo!"...ar rade cunoscutii de mine si cu fundul...cui sa ii adresez o astfel de intrebare? amicilor care is plini de bani si frecventeaza doar baruri scumpe? domnisoarei manager? domnului inginer constructor? domnului patron? copiilor de bani gata? pana si amicul de vinde ochelari pe Republicii mi-ar rade in fata...chiar si ala de canta pe aceeasi strada si strange bani in palarie...<br />lumea e reticenta la nou...si multi considera ca daca am crescut mari nu mai putem face tampenii si nebunii...si privesc toata treaba asta cu Bingo ca fiind lame in loc sa o vada ca pe ceva distractiv...e o sala veche...cu mult miros de fum...in care vin doar mosi si babe...cocalari si tarani...si isi joaca banii la un joc de noroc...Bingo e ceva de jos...poate daca era vorba despre vre-un Casino as fi putut sa pun intrebarea asta celor de mai sus...<br />si totusi...nu-mi plac jocurile de noroc...nu m-au atras niciodata...nu m-au facut niciodata sa-mi pierd capul...nu ma pricep la jocuri de noroc...la carti pierd mai mereu...si m-am invatat sa nu ma supar...e un joc pana la urma si cineva trebuie sa piarda...si daca tot nu castig, macar sa pierd...un loc 2 sau penultim nu mai aduce aceeasi satisfactie ca un ultim...eu ma bucur cand pierd...eu zambesc...pentru ca joc de dragul jocului...de curiozitate, de amuzament...nu joc pentru a castiga...mi se pare mai important si mai interesant ce se intampla pe parcursul jocului, decat rezultatul final...nu pot sa fiu ipocrita sa spun ca nu-mi doresc sa castig...mi-ar placea sa fiu cea mai buna...dar daca nu a fost sa fie...macar sa ne simtitm bine...<br />ei...asa e si cu Bingo-ul asta...am vrut sa merg sa joc de amuzament...sa vad daca se simte asa ca in filmele hoolywoodiene...am vrut sa ma distrez...nu sa-mi joc ultimii bani de mancare sau mai stiu eu ce...nu sa-mi fac din asta o ocupatie zilnica si nici macar saptamanala...<br />ieri am gasit cadrul potrivit si oamenii care sa spuna "DA"...si am mers la Bingo...eram un fel de happy-three-friends care la douazeci si ceva de ani fiecare, ne-am simtit extraordinar intr-o spelunca de local ca Bingo-ul din Brasov...am ras, ne-am simtit bine...eu chiar am castigat...de doua ori...100 de lei...pe care i-am impartit frateste astfel incat cand am plecat de acolo era toata lumea pe zero...am baut un suc, ne-am simtit bine...si practic n-am cheltuit nici un leu...azi am revenit pt ca am primit ieri niste bilete cadou...am mai investit cate 5 lei de fiecare...eu azi am castigat de 3 ori...am baut iar un suc, am mancat si un fursec si la sfarsit am plecat acasa cu ceva mai multi banuti decat cu cati am venit...<br />si noi am decretat ca e mult mai fun sa mergi la Bingo decat sa iesi intr-un bar...si ca o data pe luna trebuie sa repetam experienta asta...de ce? simplu: nu esti nevoit sa asculti discutiile altora, nu trebuie sa vorbesti tu prea mult, nu ramai in pana de subiecte, nu te plictisesti, te simti bine, razi, formezi o echipa, iti antrenezi atentia si nu cheltui la fel de multi bani, ba chiar pleci cu bani in plus...<br /><br />cand am castigat prima oara aproape ca n-am avut glas sa strig BINGO...ma imaginam urland si sarind in sus de bucurie...dar am avut fix reactia inversa...de fiecare data m-am inrosit la fata de parca facusem ceva rau...cred ca ma intepau privirile babelor veterane...eu noua in peisaj si deja am castigat de atatea ori...<br /><br />m-am simtit extraordinar in echipa happy-three...insa m-au intristat mult oamenii din sala...Sfanta Luni - o baba pe la 70 de ani care fumeaza tigara dupa tigara de i s-a innegrit fata de la atata tutun si care te baga in P**A ei daca castigi tu si nu castiga ea...Shreck - tanarul tip taran care isi ia cat mai multe bilete "poate-poate" castiga ceva, dar n-ar munci pentru banii astia...Vanatorul, care sta cuminte si elegant la o masa cu calculator si dupa ce castiga vre-o 2-3 Bingo-uri isi vede limita si pleaca...Harca - baba cu gura lasata in jos ca o paranteza trista, care se stramba chiar si atunci cand castiga...s.a.m.d.<br /><br />la Bingo e un miros greu de tutun...toata lumea fumeaza...cred ca eram singurul ne fumator de acolo...la Bingo pentru noi a fost fun si mai vrem, dar pentru restul e ca un mod de viata si e trist...<br /><br />si totusi s-a intamplat...am noroc la Bingo cum nu am la nici un alt joc...daca tot cu dragostea e prost...<br /><br />BINGOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOO<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7049465614669009548-7950420544684717758?l=ralucz.blogspot.com' alt='' /></div>Raluczhttp://www.blogger.com/profile/04953617766124614345noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7049465614669009548.post-56578206190436234222010-11-10T22:05:00.005+02:002010-11-10T22:49:19.589+02:00In primavara ma aflam pe peron intr-o statie de metrou din Bucuresti...fiind singura si asteptand plictisita metroul, mi-am aruncat ochii pe unul din marile LCD-uri ce coboara din tavan...pe fondul unor fotografii ce ilustrau cupluri fericite sau nefericite...rulau niste casete cu diverse mesaje-sfat...mi-am spus ca sunt la fel ca si rubricile de horoscop din reviste si ziare...n-am dat importanta la ce scria...dar cum trenul tot nu aparea si nu era nimeni cunoscut prin preajma, m-am hotarat sa citesc ce sfaturile de cuplu de pe televizorul de la metrou...sa-mi trag palme!!! rulau numai mesaje de genul: "femeile se ataseaza de barbatul nepotrivit", "este vina femeilor ca se implica prea repede intr-o relatie", "femeile sunt prea cicalitoare"...misoginism pe fata...discriminare...nu-mi venea sa cred ce citeam...nu-mi venea sa cred ca un mesaj atat de discriminator fata de toate femeile ruleaza la un post de televiziune difuzat in toate statiile de metrou din Bucuresti...e drept...nu e post national de televiziune, nu are un rating, dar are ca public tinta pe tot romanul si strainul care circula cu metroul...dupa ce ca Romanica noastra incepe sa puta din ce in ce mai tare a kkt, acum ne trainuim poporul sa fie misogin? si in minte imi revine momentul in care la o ora de lb romana din liceu am invatat despre stereotipul femeii romance de la tara...care mergea mereu cu o jumatate de pas sau un pas in urma barbatului, care nu era educata, nu avea drepturi, principalele ei datorii fiind sa faca copii, mancare si curatenie...romanca noastra se prezenta ca o casnica (aparent) proasta si nascatoare de cati mai multi copii...stereotipul femeii de la noi ne prezinta o femeie cu capul plecat in pamant ce traieste parca singura intr-o societate patriarhala...<br />mi-am tras cu gandul doua palme peste fata si mi-am amintit ca nu facem nici o caracterizare a vre-unui personaj literar de roman...sunt in anul 2010 in Bucuresti si ma uit pe un LCD generos ce imi spune ca femeile sunt proaste...intr-o asa zisa capitala europeana este promovata discriminarea sexuala...outrageous...imi venea sa iau o piatra de jos si sa stric mesajele-sfat...dar la metrou pe jos nu sunt pietre si probabil ca imi faceau si dosar penal daca crapam LCD-ul...mi-e sila...de ce se intampla la noi...de spiritul de turma...mi-e scarba de ignoranta din societatea asta...<br /><br />Dupa toata povestea cu reclamele misogine de la televiziunea de metrou, cateva saptamani mai tarziu am fost si mai surprinsa sa aud intr-un autobuz bucurestean ca RATB te premiaza daca iti compostezi biletul electronic...m-am chinuit sa aud in ce constau premiile oferite de RATB, dar era prea multa zarva si claxoane si n-am mai inteles nimic...o campanie de PR ce incearca sa educe romanul sa isi valideze cardul cand urca in mijlocul de transport...faina ideea, dar m-a busit rasul...e vorba de cocalarul nostru autohton pe care il doare intre picioare de bilete si abonamente...come on...sa fim realisti...oricat de mult mi-ar placea, oricat de mult mi-as dori...la noi nu o sa sensibilizezi si nu ai sa educi pe nimeni sa isi cumpere bilet sau sa isi faca abonament pe transportul in comun printr-o astfel de campanie de PR...la noi inca trebuie reguli si pedepse...cu bombonica premiilor nu atingi decat copii si studentii mai destupati la cap...tineretul receptiv, aia fainii...cocalarii si golancele nu vor raspunde la educarea prin recompensa...<br />deci la metrou te invata sa fii misogin si in autobuz sa iti faci abonament...interesant...<br /><br />concluzia: Vreau o tara ca afara !<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7049465614669009548-5657820619043623422?l=ralucz.blogspot.com' alt='' /></div>Raluczhttp://www.blogger.com/profile/04953617766124614345noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-7049465614669009548.post-91538642578071343732010-11-04T23:37:00.005+02:002010-11-05T00:22:47.111+02:00azi am colorat...m-am plimbat...am inotat...si am ascultat muzica faina...<br />ce mi-as putea dori mai mult? eh, as putea sa imi mai doresc eu multe...dar nu poti sa le ai pe toate...cel putin nu intr-o zi...<br /><br />mi-era dor sa stau intinsa pe burta pe pat si sa colorez intr-o carte de colorat...in timp ce pe fond muzical imi canta Portishead, Lamb, Imogean Heap, Coldplay, Blue Foundation, Joanna Newsom, Stereophonics, Au Revoir Simone, Travis etc...e drept ca s-a uitat cam stramb vanzatoarea de la librarie cand i-am cerut doua carti de colorat...creioane aveam...le am de cand eram mica si tin la ele...asa ca azi am colorat Frumoasa si Bestia...printesele cu rochiile lor care ma fascineaza de cand ma stiu...<br /><br />azi m-am plimbat pe sub Tampa...si am avut senzatia ca vine primavara...si ca frunzele galben-maronii de pe jos sunt doar o iluzie dintr-un trecut ce va sa vina..era cald si un hanorac ma facea sa simt ca e prea mult...soarele incalzea moale o dupa amiaza linistita...am pus pauza la tot...am dat ignore...si am respirat aerul din primavara ce nici nu a fost...<br /><br />azi am inotat...imi era dor sa inot...iubesc sa fiu in apa...chiar daca nu stiu sa inot prea bine...intotdeauna inotul imi face bine...ma oboseste fizic, dar atat de mult ma linisteste spiritual...cand inot ma lupt cu mine...si parca imi indepartez toti demonii...cand inot ma lupt cu mine si cu lenea mea...se lupta vointa cu neputinta...visul cu obisnuinta...si e minunat cand imi depasesc limita...cand vad ca pot mai mult ca data trecuta...imi place la nebunie sa inot...sa simt apa in jurul meu...mi-era dor sa ma inind pe apa, sa imi scufund urechile, si sa ascult apa...apoi gandurile...apoi nimicul...pacat ca la bazin nu pot sa vad cerul...pacat ca apa miroase a clor si nu miroase a mare...pacat ca ies pe gresie si nu pe nisip...<br /><br />azi am facut ce am vrut...azi am facut ce imi place...azi m-am regasit...azi m-am linistit...azi m-am bucurat...azi m-am simtit de cateva ori Eu...<br /><br />azi am colorat...cu creioane colorate...cu frunze si pasi...cu vise in apa...<br />azi m-am colorat...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7049465614669009548-9153864257807134373?l=ralucz.blogspot.com' alt='' /></div>Raluczhttp://www.blogger.com/profile/04953617766124614345noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7049465614669009548.post-33785371407141859372010-10-17T13:46:00.004+03:002010-10-18T12:31:40.632+03:00as vrea sa te uit...si sa treaca timpul...sa treaca amintiri...si calatorii...si veri...si multe fire de nisip peste trupurile noastre...care sa ne incalceasca parul...sa ne bata multe valuri...care sa ne ameteasca si sa ne tranteasca la pamant...si sa ne inghete multi fulgi de nea pe gene si pe buze...as vrea sa treaca timpul si odata cu el sa te stearga din mintea mea ca si cand nici n-ai fi existat vreo data...pentru ca adevarul e ca nu prea ai existat in viata mea...<br />or sa fie mereu chestii care sa imi aminteasca de tine...si ce frumos ar fi totusi in timp sa le uit...si sa le iau ca si cum sunt ele. si doar atat...sa fie o strada si doar atat, nu strada unde nu stiu ce s-a intamplat...mi-ar placea sa dispari din trupul meu asa cum vantul spulbera praful...si in urma lui ramane liniste...si nici o urma...ca si cum nici n-ar fi fost...ca si cum nici n-ai fi...pentru simplul fapt ca eu nu mai stiu ca tu esti...<br />si dupa toata uitarea asta...sa bata intr-o zi, asa ca din senin, vantul...si sa-mi cante in par prima melodie...de fapt singura melodie valabila...sa-mi piara zambetul si sa intorc capul...sa te vad fix pe tine dintre toti...sa incremenesc de uimire...sa mi se inradacineze picioarele in podea...sa mi se blocheze privirile in directia ta si sa nu mai pot sa ma misc sau sa clipesc...am sa uit de ce am venit acolo...am sa stiu dintr-o data cine esti...si ca ai existat in tot timpul asta undeva...or sa-mi zambeasca ochii si am sa ma simt ca acasa...pentru ca te-am regasit, fara macar sa fi stiut ca tu existi...si o liniste o sa ma imbratiseze asa cum te invaluie caldura cand intri in casa iarna de la frig...sa amortesc spre a-mi trezi simturile...sa aud briza cum iti canta, odata cu tine, melodia...sa ma simt ca intr-un film in care a sosit momentul sa se cante melodia principala de pe coloana sonora...si chiar sa o aud...sa ne zambim ca doi copii ce ne simtitm ca suntem...<br />sa ma uit in ochii tai si sa ma vad pe mine, asa cum sunt eu de fapt...chiar daca tu nu m-ai stiut niciodata...sa te uiti in ochii mei si sa te vezi pe tine cum esti tu de fapt...chiar daca eu nu te-am stiut niciodata...sa ne dam seama ca nu conteaza tot timpul asta ce a trecut, in care noi ne-am uitat...sa ne dam seama ca ne-am uitat, dar ca undeva acolo in reflexe am trait mereu unul in altul...si tot ce trebuia pentru a ne aminti de noi era sa ne regasim in acelasi timp...cand nu ne asteptam...tot ce trebuia era ca uitarea sa fie asa de mare, existenta noastra sa ne fie asa de indiferenta si drumurile atat de separate...dar sufletele deschise...pentru ca ochii sunt de cele mai multe ori orbi...<br />sa realizez ca te-am cautat in toti oamenii...sa inteleg ca m-ai cautat in privirile tuturor...fara sa stiu, fara sa-ti dai seama...sa ne buseasca rasul si sa ne fastacim privirile in jos...spunand-ne in gand "ce simplu era...daca mi-as fi dat seama atunci"...sa ne uitam unul la altul si sa intelegem ca am avut nevoie de tot timpul asta de uitare...ca am avut nevoie sa nu stim unul de altul...ca altfel nu am fi avut cum sa ajungem aici...sa ne bucuram ca ne-am trait pana acum in uitare si de acum impreuna...<br />sa fie totul natural...ca si cum intalnirea noastra era fireasca...nu o revedere dupa mult timp de uitare...tu sa ramai unde erai de la inceput si sa iti vezi de treaba ta...emotia sa o ai doar in priviri...iar eu sa vin calm spre tine...dar simtind apasarea fiecarui pas pe podea, miscarea fiecarui fir de par...sa constientizez fiecare bataie de gene...si sa ma abtin sa nu las emotia sa-mi curga din ochi...sa ajung langa tine si sa ocup locul ce parca ar fi fost al meu din totdeauna...sa nu facem o scena...dar sa dam drumul la toti fluturii colorati, pe care doar noi ii vedem...sa fie vara...<br />We'll not forget the breeze...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7049465614669009548-3378537140714185937?l=ralucz.blogspot.com' alt='' /></div>Raluczhttp://www.blogger.com/profile/04953617766124614345noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7049465614669009548.post-57558781722643406972010-10-17T03:36:00.003+03:002010-10-17T04:03:58.242+03:00In seara asta am iesit in oras cu niste prieteni vechi din generala...ne stim de cand eram copii, deci nu mai suntem pe aceeasi lungime de unda decat in ceea ce priveste amintirile, valorile, poate moralitatea...in rest avem stiluri diferite de a ne imbraca, de a ne distra, de a dansa, de a vorbi, de a glumi, de a ne comunica...ascultam fiecare alta muzica...si ne invartim in cercuri diferite de oameni...ei sunt cam pe acelasi val...eu sunt pe altul...cu toate astea, inca tin la ei si ii consider prietenii mei...si cum vin in Iasi de cateva ori pe an, ma bucur sa ii intalnesc, indiferent de unde mergem sau la ce ora ne intalnim...in seara asta alegerea a fost Viper...<br />ultima oara fusesem la subsolul Iulius Mall acum 6 ani...prietena mea cea mai buna ma tara dupa ea prin tot felul de cluburi in care se asculta house si muzica de radio...mergeam cu ea, pentru ca era prietena mea cea mai buna...dar in seara asta numai de tuci-tuci nu aveam chef...m-am linistit cand am intrat in Viper, descoperind ca nu mai e o bomba plina de fum unde nu te vezi de fum si nu te auzi de muzica...chiar nice as putea spune...un fel de sports bar unde poti juca de la biard la ruleta si pacanele...lume destul de ok si muzica surprinzator de buna...cu Depeche Mode si George Michael...chill, mergea...totul s-a spulberat insa cand am fost nevoita sa merg la baie...cum am deschis usa m-a izbit un miros care mai degraba as putea sa il descriu in culori decat in cuvinte...in jur curat...modern sa zic asa, deci nu o buda sa-ti aminteasca de anii '80...curat de nu vedeai pe jos un fir de par...in schimb un miros de iti venea sa nu mai faci nimic...tma blestemam ca sunt om si ca am nevoi din astea in urma berii...nu stiam cum sa mai ies si cum sa fac sa nu ma mai intorc...<br />ma intorc in bar cu o fata scarbita si ma uit la oamenii din jur ce stateau linistiti la mesele lor...ma intrebam cum pitipoancele alea cu cracii pana la intrerupator si fustele pana sub buci se duc ele asa simandicoase la buda aia infecta...dar mai funny, ma intrebam cum ar fi daca baietii ar sti cat de oribil miroase la baia fetelor...daca ei stiu ce chinuri indura o fata cand se duce la baia aia...ca nu stii daca sa plangi, daca sa te intorci si sa pleci, daca sa injuri sau daca sa vomiti...pentru ca nu merge cu tinutul respiratiei...<br />si daca esti baiat si vrei sa te razbuni pe o pisi lovita sub nas si cu aere de vedeta...du-o in Viper si beti o bere...sau orice sa o faca sa se duca des la baie...ca paote asa o sa-i coboare nasul mai spre pamant...si nici nu esti invinuit ca ai fost nesimtit sau deplasat cu ea...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7049465614669009548-5755878172264340697?l=ralucz.blogspot.com' alt='' /></div>Raluczhttp://www.blogger.com/profile/04953617766124614345noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7049465614669009548.post-1859575138833117362010-10-13T07:56:00.003+03:002010-10-13T08:46:40.356+03:00cine scrie si simte nevoia sa scrie pentru a impartasi lucrurile pe care le simte, are la un momentdat perioade de blocaj...in care oricat de mult ar vrea s scrie si deschide editorul blogului...se uita in gol la cursorul negru ce palpaie pe hartia electronica alba...se blocheaza...acest cineva vrea sa se descopere si sa se faca inteles, insa e atat de blocat ori atat de down...incat inchide pagina si nu mai scrie nici o postare...din varii motive...ori isi spune ca nu are nici un rost sa scrie despre acel lucru din vata lui, crezand ca totusi nu e un lucru atat de important sau interesant...acest cineva poate renunta la instinctul lui de zoon politicon ce prin natura lui socializeaza...si in loc sa se comunice se agata de fel si fel de motive cum ar fi lenea sau sentimentul inutilitatii...acest cineva se conformeaza majoritatii si se blocheaza in fuga lui spre a deschide ochii lumii si a contibui la dezvoltarea umanitatii...ca pana la urma asta obtinem noi cand discutam...ne dezvoltam ca specie, din dorinta de a sti mai mult, de a creste...si pe cat de mercantila e concluzia asta, pe atat de naturala este...carapacea si instinctul de conservare...pragmatismul ce te indeamna sa te protejezi pt a supravietui, ce depaseste implinirea pe care o obtii daca ai actiona instinctual, primordial, deci liber...<br />pentru a constientiza toate aceste lucruri...trebuie sa fim genul de oameni care remarca, cauta, se bucura si apreciaza lucrurile marunte...cerul ala albastru pe care il vezi dupa lung timp cand vine primavara...si zambesti tamp si singur pe o strada principala din capitala...cand toti oamenii din jur traiesc robotic, mergand si actionand...luati in valtoarea jobului corporatist, a grabei, a lipsei de bun simt, a simplitatii in gandire pentru o viata mai usoara, a fugii de sentimente prin imbratisarea grijilor de zi cu zi...aceste lucruri nu le poate crede si aprecia decat cineva care realizeaza ca e ceva dincolo de noi si de egoismul nostru, dincolo de fericirea proprie...de reusita si cauta fericirea in exterioul lui, primordial...si imi tot vine in cap filmul "Into the Wild", pe care daca nu l-ati vazut, vi-l recomand...credeam ca e un film de hollywoodian mai inteligent, dar totusi cu exagerarile de rigoare, caci dramatismul vinde....de fapt poate cea mai adevarata ecranizare despre viata...uitati-va...un fel de Zeitgeist care iti deschide ochii asupra felului in care ar trebui sa traim, dincolo de divinitate, politica si economie...<br />asa cum nu m-a crezut nimeni cand am spus ca am vazut cum intra o spada in abdomenul meu cand m-am ridicat prima oara din pat dupa operatia de apendicita...asa nu or sa ma inteleaga majoritatea despre ce am descoperit...sensul vietii, veridicitatea miturilor, valoarea vietii de la inceputurile umanitatii...ce incerca sa ne transmita Avatar intr-un mod comercial si tipic hoolywoodian...<br />omul care de ceva vreme nu mai are incredere in toate calitatile si capacitatile sale...a descoperit ca trebuie sa fii un pic nebun, ca toti filosofii si liderii de opinie, personajele iomportante ce au marcat prin curajul lor intreaga umanitate...tre sa fii un pic dus si un pic altfel sa te detasezi total de etica sociala, de dorintele si nevoile induse de societate, de stereotip, de indocrtinare...trebuiie sa poti sa te dezlipesti de corpul tau fizic sclav poftelor si sa te suspenzi undeva de-o parte...ca si cum te-ai desena tu pe tine pe o foaie...si de acolo sa analizezi tot ce te inconjoara...tot ce uiti sa mai apreciezi, tot ce ti-e lene sa faci, toate gandurile de care te chinui sa fugi...asta inseamna tupeu, autocunoastere, incredere, curiozitate, rebeliune, spirit revolutionar, putere, inteligenta, al 6-lea simt, lupta impotriva conditiei...de fapt realizez ca inseamna in acelasi timp acceptare si renuntare la conditia umana...a acceptarii pe teoria "what you see is what you get" combinata cu "what you see is what you are", lika a part of you...<br />in momentele astea de hiper-luciditate te cunosti pe tine ca si cum ai citi o carte cu povesti eroice din vremuri de demultcandva iarna, in pat, invelit cu toate paturile incat sa fie coazy...cand creezi caldura in tine si afara totul e rece...odata, cand eram la inceputul facultatii...intr-o pasa depresiva, am realizat ca "OAMENII POT MAI MULT DECAT CRED EI CA POT"...idee ce abia acum pot traduce in faptul ca pe noi ne motiveaza, ne face sa ne nastem incontinuare, sa traim chiar daca viata pare plictisitoare si nimic nu iese conform planului...pe noi ne determina sa existam ca specie tocmai setea de cunoastere...dezvoltarea continua ce e atat de greu de acceptat ca si neputinta de a-si imagina o fiinta umana universul infinit...dezvoltarea tehnologica, intelectuala, sentimentala, extrasenzoriala...noi oamenii fugim dupa diverse chestii in viata in incercarea de a obtine lucruri care sa ne faca mai multumiti, mai linistiti, mai in echilibru, intr-un cuvant, de a obtine pacea interioara in armonie cu ceea ce ne inconjoara...fugim prin viata dorindu-ne sa fim mai mult...fspritul competitiv si dorinta de a te ridica din multime...de fapt fugim sperand si visand ca exista mai mult...puterea creativitatii si a sperantei care ne diferentiaza pe noi de animale...daca nu ne-ar duce capul sa gandim mai departe decat cunoastem, daca nu am visa mereu sa escoperim lucruri noi...<br />si cui ii pot eu spune toate astea...asa incat sa le inteleaga, sa le creada, sa le simta si sa le gandeasca la randul lor...cum poate sa nu-mi fie frica ca dand share la toate gandurile incurcate si intense prinse in mici idei filosofice...am sa fiu considerata demna de spitalul de nebuni...ii inteleg pe Eminescu si Nichita, pe Blaga si pe Heidegger...pe Kirkegaard si John Lenon...ii simt ca au trait aceeasi descoperire si ca au gasit, daca nu acelasi, macar partial acelasi raspuns referitor la rostul vietii...si cum un sac de cunostinte nu te ajuta decat sa ai o alta perspectiva, inteleg altfel tot ce am citit din scrisul lor...<br />enjoy a good morning :)<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7049465614669009548-185957513883311736?l=ralucz.blogspot.com' alt='' /></div>Raluczhttp://www.blogger.com/profile/04953617766124614345noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7049465614669009548.post-41975213599421389172010-09-13T21:56:00.002+03:002010-09-13T23:06:08.481+03:00ieri am realizat ca eu sunt un om bun...stiam asta deja, pentru ca mi-e imposibil sa fac rau cuiva, insa ieri mi s-a confirmat cu adevarat ca sunt un om bun...si asta doar uitatndu-ma si ascultandu-i mai atent pe oamenii din jurul meu...<br />in weekend-ul asta am fost cu pietroaiele lui Smeagol la targ in Targoviste sa le vand la zilele orasului...in Targoviste mai fusesem de vreo 3 ori, insa nu am vazut niciodata nimic din oras si niciodata nu am reusit sa mutam bauta din camin din Mordor in Fiord...vineri am descoperit ca Targoviste este un oras mic, dar foarte frumos...si am gasit eu o strada ce m-a facut sa ma simt in secolul 19 fosnind cu picioarele prin frunze moarte de castani...Targoviste e un oras ca oricare alt oras, cu oameni mai mult sau mai putin frumosi in exterior si in interior...nu am cunoscut decat oamenii ce s-au oprit la cortul meu, asa ca nu pot sa am o parere despre localnici...in schimb am cunoscut alti oameni veniti sa-si vanda produsele la targ...oameni care sincer m-au dezgustat intr-un asa un hal, incat in fiecare seara am plecat din Targoviste cu un gust atat de amar...ce surprinzator ma facea sa ma bucur de cum sunt eu...<br />poate ca gandind astea sunt la fel de rea ca si vecinii mei de targ, insa timp de 4 zile am fost inconjurata de prefacuti si barfitori, invidiosi si ipocriti...toate calitatile mai putin bune pe care le poate avea cineva se sintetizau asa de armonios in oamenii astia de nu mi-a venit sa cred...cum poti sa vinzi icoane si carti bisericesti, sa pozezi in sfantul sfintilor cand tu de fapt esti un bagabont care abia asteapta sa isi insele nevasta si care se uita numai dupa funduri de 16-17 ani? apai nu ti-e rusine tie mai barbate sa te dai tu PR-istul bisericii cand tu te ascunzi dupa cort sa tragi un snaps de bere? cum esti tu evlaviosul evlaviosilor cand minti si furi lumea pe fata?<br />poate trebuia sa incep altfel toata povestirea asta...1 la mana eu nu cred in dumnezeu...2 la mana vecinii mei de la targ vindeau icoane, matanii, carti cu rugaciuni si alte tampenii menite sa le cumpere tot prostul...sa le atarne de gat, de mana, de masina sau prin casa...niste kitch-uri infecte ce-mi intorceau stomacul pe dos...procedura la care contribuia si mirosul de tamaie aprinsa...pe fondul asta impresionant de dovada de credinta imi venea sa-mi trag palme singura sau sa-mi crap capul cu un bolovan de pe masa mea cand ii auzeam si ii vedeam pe oamenii ce le vindeau...de ce uita oamenii sa zambeasca si se gandesc numai la bani? eu pur si simplu nu inteleg treaba asta...4 zile la rand oamenii astia vorbeau numai despre bani...despre cum nu e vanzare, despre cum vine lumea si se uita si nu cumpara...ii faceau in toate felurile pe oamenii ce puneau intrebari dar nu cumparau si ii pupau in c*r pe ce ce scoteau 5 lei din buzunar sa le cumpere cate un cacat de pe masa...mai mult, se luau si de clientii mei...ei nu intelegeau de ce eu ma port frumos cu toata lumea, fie ca conversatia se lasa cu vanzare sau nu...oameni care ma sagetau cu privirile cand ma vedeau ca vand ceva, oameni care nu stiu vanzari dar care vor sa faca bani...o rautate pe care eu nu o pot explica si pe care nu vreau sa o inteleg...radeau de mine ca stateam si le explicam oamenilor si ca le zambeam tuturor...apai cu oamenii trebuie sa te porti frumos, chit ca iti cumpara marfa sau nu...trebuie sa fi dragut pentru ca de asta esti acolo, nu ca sa aplici o mutra acra si sa ceri bani...mie nu imi place sa lucrez in vanzari, chiar deloc...dar uitandu-ma la cei din jurul meu, am ajuns la concluzia ca eu chiar sunt un om bun de vanzari...si mai mult, ca eu sunt un om bun pentru ca sunt un om bun, nu pentru ca ma prefac sa fiu un om bun...eu sunt ceea ce sunt pe teoria "what you see is what you get"...eu nu insel lumea, nu le vand minciuni si nu am sa lingusesc pe nimeni de dragul banilor...<br />oamenilor astora li se citeste rautatea in ochi...zambetele false se deosebesc de la o posta...sinceritatea e apreciata de oameni...dar dupa ei, cei sinceri sunt doar inadaptati sociali...cat de fals traiesc oamenii...treziti-va si uitati-va in oglinda la fetele voastre cand le vorbiti clientilor...uitati-va la voi cum aratati si cum va comportati dupa ce va pleaca clientii..."ce tot iti pierzi timpul cu toti fraierii care te intreaba si nu cumpara?", "mai da-i incolo de zgarciti, nu mai fi asa draguta", "ce prost merge", "n-am vandut nimic azi", "ia uita-te la cracii lu aia", "copii din ziua de azi nu stiu nimic"...dar faceti ceva sa schimbati asta? va dezgusta societatea in care traiti, dar nu faceti absolut nimic pentru a o schimba...e adevarat, noi suntem marunti si nu putem face schimbari semnificative, dar putem influenta viata celor din jurul nostru...de ce voi ati primit doar multumesc-uri si bani si eu am primit pe langa si oferte de munca si carti de vizita? de ce de la voi pleca lumea ca de la alimentara si de la mine plecau zambind? de ce pe mine ma salutau clientii zambind cand mai treceau prin fata cortului meu si in urmatoarele zile, iar voua nu va spuneau nimic? pentru ca eu stiu sa fac ceea ce trebuie sa fac...si anume sa fiu om...pentru ca eu nu pot sa vad numai interesul financiar...eu trebuie sa ma simt bine dupa o astfel de zi...si pe mine ma incarca extraordinar cand vad ca pot face oamenii sa zambeasca...ma bucur cand ii descopar unui om o comoara, o informatie pe care nu o cunostea...poate ca exagerez si eu acum...dar e un sentiment extraordinar sa fi tinut minte de catre un om caruia i-ai vandut ceva o singura data...nu sunt un om vesnic fericit, din contra...nu imi merge asa bine cum pare si nu sunt multumita cu ce se intampla in viata mea, dar nu am sa ma plang non stop despre toate astea...e asa de greu sa vezi partea buna a lucrurilor? nu zic sa ignori partile rele, sa uiti de probleme...ci doar ca e mult mai sanatos sa te concentrezi pe partile bune si frumoase...daca m-as gandi numai la toate relele din viata mea, as cadea intr-o depresie din care nici mama lui Stefan cel Mare nu s-ar mai ridica...dar nu...zambesc pentru ca cerul e senin si pentru ca reusesc sa fac un strain sa zambeasca, zambesc pentru ca ma pot ridica de pe scaun, pentru ca am cunoscut oameni noi si pentru ca odata cu fiecare conversatie invat cate ceva...<br />eu am vorbit si cu gunoierii si cu maturatorii de strada ce se opreau la masa mea, si cu copii de 12 ani, si cu batranele si cu oameni cu bani, si cu fete frumoase si cu fete urate...am vorbit si cu cei ce nu aveau bani si cu cei ce aveau multi...nu e greu sa citesti pe fata omului daca in momentul in care va pleca de la masa ta pleaca asa cum a venit sau cu sacosa plina...cu un pic de experienta ii citesti pe oameni din prima privire...dar vecinii mei fac discriminari...tigani ce urasc tiganii, vaduve ce iti amintesc din 30 in 30 minute ca ele sunt vaduve pure, barbatul care iti spune ca ii pare rau ca nu poate sa isi insoteasca copilul in prima zi de scoala si care dupa 5 minute baloseste dupa prima pustoaica de liceu ce trece prin fata corturilor...si in pauze toti astia se plang despre orice...se victimizeaza si isi plang de mila...si in acelasi timp arunca cu noroi in toata lumea, dar nu ar considera macar o clipa posibilitatea lor ca vinovati...ei sunt perfecti, dar cei din jur strica tot...cand nu realizeaza ca si ei fac parte din cei din jur...si tot n-am inteles de ce veneau sa mi se planga tot timpul mie...oare ii deranja ca zambeam asa de mult?<br /><br />si cand realizezi un adevar, ramai blocat: sunt un om bun...ma bucur...zambesc...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7049465614669009548-4197521359942138917?l=ralucz.blogspot.com' alt='' /></div>Raluczhttp://www.blogger.com/profile/04953617766124614345noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7049465614669009548.post-60187734457963202872010-04-17T01:30:00.006+03:002010-04-17T02:32:27.200+03:00First application to a training...first participation...the subject in interesting...not knowing how such a training is working is exciting...knowing that there are participants from other countries makes that more adventurous...since speaking all the time in English is a challenge...<br />The schedule was pretty busy...training sessions-coffee breaks-lunch-dinner-night program...pff...I want to write everything that happened, but I feel that if I do that I ruin all the special feelings...I can't describe...<br />So shortly...I liked almost all the people...I really really liked some of them, like keeping them as friends after the training too...the trainers were great...Thanks Andreea and Nicole, you were perfect...<br /><br />Instead of saying to everyone how we will be remembering them, we wrote few words on a piece of paper...but I want to make this public...so, I have to thank all of you guys for giving me the chance to meet you...from:<br /><br />Turkey:<br /><br />ASU - you are my kas kardes, my Turkish delight...I will come to visit you soon :)<br /><br />Ergun - aka "the God"...you made me laugh everyday...you teach me that everything and everyone is from Turkey :))<br /><br />Montenegro (I mean Serbia undercover):<br /><br />Branco aka Kejsi - I will not forget about the web site you showed me that day...please don't forget about the teddy bear business...we will get rich :))<br /><br />Nancy - you were my best team mate...the most natural person in the training room<br /><br />Sophie - nice smile, great attitude...you and Nancy are the most pink girls I ever met<br /><br />Macedonia:<br /><br />Darko aka Dare aka Dranko...you were the first foreign person I talked at this training, being my first team mate...you are my best friend from this training too...I felt like I know you for ages...and you telling me the same thing really touched me...I will never forget the sound when Andreea hit you with the ball in your head...every time I'll eat a chocolate pancake I will be thinking at you :) you are a добро парче and пријател :D<br /><br />Aleksandar - aka The King aka The President aka singer, song writer and everything...always taking photos...you, Kejsi and Ergun were a great team in making us laughing every day...Ho-tel Mo-tel Margaritar! please write the project :) sorry the dog bit you<br /><br />Katerine - always taking photos at the parties<br /><br /><br />Azerbaijan:<br /><br />Vusal - "Thank You"...you are the person that thanked me most in my life...you are very polite, very careful...I would never forget how we smoked the cigarettes in the last night...I'm very proud that I had the honor to give you the diploma of graduation<br /><br />Aziz - always making a presentation..."Zece lei, zece lei" :))<br /><br />Mahammad - aka the laptop guy...always telling a joke...I will never forget how you put your hand into the aquarium in the restaurant<br /><br />Georgia:<br /><br />Tiko, Guro, Nana - thank you for the horn glass you gave me in the intercultural night...<br /><br />Romania:<br /><br />Elena - smart kid, friendly, creative, always making a presentation...maybe next time you will give others more opportunities to talk and/or express their opinions<br /><br />Rodica - nice hair, great dancer<br /><br />Cristi - aka Crispi..."I will be short", but never stopped talking...a bit pushy, but very friendly...I miss your questions and your jokes...<br /><br />Adela - retro girl, my karaoke partner, crying colleague...<br /><br />Special thanks to the organizers:<br /><br />Andreea - "let's focus on the flip chart"...professional and friendly in the same time...I like you much<br /><br />Nicole - I'd like to have the young spirit you have<br /><br />Eugen - great support staff...miss your remarks<br /><br /><br />hope to see you all soon<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7049465614669009548-6018773445796320287?l=ralucz.blogspot.com' alt='' /></div>Raluczhttp://www.blogger.com/profile/04953617766124614345noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7049465614669009548.post-55294226907525702802010-03-30T12:20:00.003+03:002010-03-30T12:37:51.760+03:00"aveam cate un prieten in fiecare bucatica de nor<br /> de fapt asa sunt prietenii cand e atata spaima pe<br /> lume<br /> si mama spunea si ea ca e normal si ca nu accepta<br /> sa ma fac prieten<br /> mai bine m-as gandi la ceva serios"<br /><br /><br />"daca nu mai suporti viata, fa-ti ordine in sifonier. atunci grijile iti aluneca printre degete si capul se elibereaza"<br /><br />"nu stinge lumina ca intra pomii negri in casa"<br /><br />"proletariatul oilor de tabla si al pepenilor de lemn"<br /><br />uberendlich<br /><br />"am mers cu varful degetului de-a lungul trunchiului de mesteacan in care era infipta clanta, am apasta pe ea si am mers mai departe...unde ajungin daca deschizi mesteacanul cu clanta usii?"<br /><br />"in timp ce altii nu isi mai pierd niciodata vreun nasture"<br /><br />"cand tacem, suntem dezagreabili...cand vorbim, devenim ridicoli"<br /><br />Herta Muller<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7049465614669009548-5529422690752570280?l=ralucz.blogspot.com' alt='' /></div>Raluczhttp://www.blogger.com/profile/04953617766124614345noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-7049465614669009548.post-25781066131275452422010-03-20T22:59:00.003+02:002010-03-21T00:13:04.108+02:00mai tii minte cum era cand plecam in vacante cand eram mici? nerabdatori sa ajungem in locuri noi sau sa revedem locuri asa de bine stiute...eu mereu imi faceam liste cu ce trebuie sa imi pun in bagaj...liste peste liste...ce fel de haine, de care, carti de joc si de citit si alte alea alea...sa nu cumva sa uit ceva...sa nu cumva sa ma trezesc intr-o situatie si sa nu am pe ce pune mana...de cativa ani am renuntat la liste...dar tot stau mult si ma gandesc ce sa iau cu mine inainte sa plec undeva departe de casa...sa nu-mi fie frig, dar nici sa nu mor de cald...sa nu car prea multe, dar totusi sa am cu ce sa ma schimb...cate probleme de femeie...<br /><br />si emotiile...mai tii minte emotiile? de nu poti sa dormi noaptea gandindu-te la calatoria de a doua zi...la oamenii pe care ai sa-i intalnesti si locurile pe care ai sa le cutreieri hai hui...emotiile date de dorul de duca...emotiile de veselia ca pleci in lumea ta...asa de diferita de lumea in care esti mai tot timpul...de evadare...de suspendarea banalului de zi cu zi...in seara asta am emotii...imi simt stomacul plin de ganganii colorate care ba mi-l umplu, ba mi-l apropie de sira spinarii...astfel incat il simt tot timpul in miscare...sunt pe ghimpi...de fericire...nu ghimpi ascutiti care iti rup carnea...ci ghimpi ca niste baloane de sapun...deci plutesc...<br /><br />noaptea de dinainte de plecare e crunta...ma zvarcolesc de pe o parte pe alta...ma invelesc pana peste cap si ma dezvelesc pentru ca mi-e cald...si tot asa...ma gandesc cum ca ar fi bine sa nu ma mai gandesc la tot ce va urma...si nu ma intelege gresit, nu imi fac niciodata un plan in gand...nu ma gandesc la ce mi-ar placea sa fac...imi place sa ma las pe val si sa vad la fata locului ce si cum va fi...cam asta-i aventura, nu? cu surprize si cu necunoscute, chiar si intr-un decor cunoscut...lucrurile mereu se schimba...dar nimic nu e intamplator...<br /><br />si uite ca in seara asta am emotii...cercetez cu privirea mereu rucsacul aproape plin sprijinit de perete...ma tot gandesc ca trebuie sa prind trenul de la pranz...si daca mi-am luat bine ce mi-am luat in bagaj...cu vremea asta schimbatoare...si ma bucura si ma nelinisteste intalnirea cu prietenii mei din facultate...revederea cu doamna Capitala...si cum am sa am, cel mai probabil, sentimentul ca nu am plecat niciodata de acolo...si imi tot spun ca or sa-mi scada emotiile odata ce ma voi urca in tren...si apoi vine in gand hopul de la Baneasa...ala e cel mare...eh...de fapt abia astept sa fie luni si sa fie 9.20 dimineata...sa-mi imbratisez dorul pe un peron...cu aripi...<br /><br />in seara asta explodez in emotii...si improsc toti peretii astia albi ce ma inconjoara singuri in mii de culori inventate si neinventate...la mine sunt toate...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7049465614669009548-2578106613127545242?l=ralucz.blogspot.com' alt='' /></div>Raluczhttp://www.blogger.com/profile/04953617766124614345noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7049465614669009548.post-60858108608268255252010-03-06T00:04:00.007+02:002010-03-06T01:12:28.300+02:00luna asta se aduna atatea primaveri incat buletinul meu nu le mai suporta...si fiind pe ultima suta de metri sa-si dea duhul am spus sa vin de buna voie sa-l schimb pe unul mai nou...si uite asa realizez cat de mare am crescut...<br />cu bagajul taras ma indrept spre aceeasi autogara brasoveana unde mi-am luat teapa in urma cu o luna...hai, poate de data asta am noroc, cursele de dimineata nu prea se amana...iar codul galben era pentru mine un detaliu...autocarul e fix in fata casei de bilete, fiugh ce noroc...soferul amabil, vrea sa ma ajute sa urc geamantanul, dar barbatul din mine era deja cu el pe sus...<br />ma urc in autocar...miroase ciudat...un bilet uitat pe scaun imi spune ca ieri autocarul asta a facut cursa Brasov-Fagaras-Brasov...azi merge la Iasi...si eu care ma gandeam ca sunt mereu aceleasi masini pe aceleasi trasee...naiv...pana la Bacau am citit si am dormit...Herta Muller rules, dar despre asta in alt post...cele 3 ore dormite chinuit peste noapte insa inving cartea interesanta si ma adorm...la Bacau ma trezesc de frig...hai ca mai e putin, in doua ore sunt acasa...<br />surprinzator, in autocar se urca destul de multi oameni...soferul, amabil, ajuta femile...cateva tanti...una dintre tanti ii multumeste soferului cu un "dumnezeu sa te ajute"...si atat i-a trebuit sa spuna...ca a inceput prapadul...nea soferul a inceput sa le intrebe pe tanti daca merg la sfantul maslu la mitropolie...toata lumea rade, el pleaca sa schimbe bani sa dea rest noilor calatori...la intoarcere, o tanti ii spune ca a inviorat-o cu amabilitatea lui...neprimind raspuns la prima intrebare, soferul le intreaba pe tanti daca au spus rugaciunea de dinainte de calatoie...tanti-le rad...la inceput credeam ca e gluma, dar apoi am inceput sa inteleg ca e cat se poate de serios, chiar daca avea zambetul larg...pentru ca dragul nostru sofer a inceput sa recite in gura mare si tare o rugaciune...parca era un preot in fata enoriasilor...si asa a tinut-o multa vreme...discutand cu tanti despre rugaciuni si ce zice dumnezeu si ce e bine...si daca merg la sfantul maslu, ca doar e sfanta vineri si sfanta rugaciune din sfanta mitropolie, inainte de sfanta masa...in 10 minute ma uitam crucis si mai aveam putin si incepeam sa cred ca toate pe lumea asta sunt sfinte...<br />soferul nostru juca minunat rolul pastorului, iar tanti erau niste credincioase nestiutoare care ii devorau fiecare cuvant pe care acesta il scotea pe gura..."ce bine ma simt", "ce ma bucur ca in sfarsit am cu cine discuta"...soferul nostru era in extaz...si de ce sa nu se dea romanasul mare si sa nu spuna la tanti ca el a fost la muntele Athos? tanti mai ca erau la picioarele lui de emotie...i le-ar fi si pupat, daca nu ar fi fost ocupate cu pedalele...vai ce noroc...sfantul munte...sfanta cruce..sfinti si apostoli ca nu mai rezist...stateam spre usa din spate a autocarului si cu toate astea ma chinuiam din rasputeri sa nu aud nimic din ce discutau...dar in zadar...la un momentdat vad cum o tanti se ridica de pe scaunul ei si se duce triumfatoare spre sofer cu o sticluta cu mir in mana...si incepe sa il miruiasca pe asta...in timp ce el tinea colacul in mana, conducand ditamai hardughia de autocar...neaaaa, nu le interesa pe tanti...nici pe sofer nu il interesa ca in mainile lui erau vietile tuturor si mai presus, viata mea!!! cretinule, esti la locul de munca, tine de volanul ala si calca acceleratia ca nu suntem in cortegiul funerar sa mergem cu 20 la ora ca sa te miruiesti tu! dar cum putea sa fie doar atat? tanti incepe sa ia la rand pe toata lumea...si ii miruieste pe toti...cand in final ajunge la mine ii intorc sec un "nu multumesc", poate isi da seama cat de penibila e...dar de unde...o alta tanti ii pune paie pe foc si ii spune ca ea are mir de la Ierusalim...asta cand aude ca vrea si ea, ce minunte...ii insfaca sticluta si incepe sa isi faca cruci pe peste tot...in doua minute mirosea in autocar mai rau ca la liturghie...si mie mi se facea din ce in ce mai rau...nu suport mirosul de biserica...si ma lua de acum cu greata de la penibilul lor si de la mirosul de mir in caldura autocarului imbacsit...imi venea sa urlu sa deschida geamul si sa inceteze cu discutiile despre credinta lor minunata...ca totusi suntem intr-un mijlor de transport in comun, nu in curtea unei biserici la pomana de duminica...dar jumate de autocar ar fi spus probabil ca sunt dracul pe pamant...si la cat de fanatici pareau, probabil ca m-ar fi lasat in camp dupa ce mi-ar fi facut morala...<br />imi venea sa urlu ca eu nu cred in dumnezeul lor si ca sunt printre cei mai prosti crediniciosi, in concursul lor de a arata cine crede mai mult si cine stie mai mult...cine a fost pe la mai multe manastiri si a atins mai multe moaste...oare oamenii cu cat imbatranesc se tampesc? tind sa cred ca logic ar fi sa nu...<br />incercam sa ma pierd in peisajul gri ce se albea...incercam sa adorm din nou...sa ma gandesc la ale mele...dar nimic nu functiona...ii auzeam perfect de parca imi sopteau toti in ureche...si incepeam sa ma intreb daca nu cumva chiar am vreo treaba cu necuratul de ma tot deranja in asa un hal discutia lor...si cand credeam ca se potolesc aud ce nu credeam sa aud in viata asta...nea soferul incepe sa cante un cantecel religios gen "Iisus ne iubeste pe toti" si blabla din asta...toate tanti suspinau si il felicitau...mie imi vine sa imi trag palme si am senzatia ca ma uit la un film shallow hollywoodian care portretizeaza familia perfecta, shinny happy people care cruise on the road si canta cantece stupide...nu mai rezist psihic...imi deshid laptopul si dau drumul la muzica, cat sa aud doar eu...normal ca nu era de ajuns sa acopere dumnezeii si crucile si sfintele lor...imi venea sa bag un Amon Amarth la maxim...bunul simt nu mi-a dat voie sa ma desfat cu imaginea apocalipsei lor decat in gand...asa ceva nu e posibil...imi venea sa urlu la ei sa inceteze...imi venea sa ii impusc si sa ma impusc...si imi venea sa inventez o bomba acolo in autocar doar sa inceteze cu ineptiile lor...nu era nici locul si nici momentul potrivit pentru asa ceva...la Roman una din tanti a coborat si i-a luat ceva soferului de pomana...pana la Iasi inca doua tanti i-au dat si ele cate ceva de pomana din gentile lor...<br />"cum va cheama domnul sofer?"..."Constantin"..."si pe sotia dumneavostra o cheama Elena?"..."nu, L-[somthing, n-am inteles]"..."eh, dar ce frumos ar fi fost sa fiti dumneavoastra cu sotia cei doi sfinti"..."cred ca sotia dumneavoastra este o femeie foarte fericita"...WHAT THE FUCK??!!!!??!!! unde se mai fabrica oameni limitati si prosti ca astia??? e incredibil...<br />si uite asa timp de trei ore m-am simtit mai rau ca intr-un film absurd...si uite asa am ajuns la dstinatie cu o ora intarziere intr-o biserica pe roti in care, daca stiam, nu m-as fi urcat nici daca imi dadeau ei bani...cu creierii praf, cu nervii intinsi la maxim si cu porniri agresive reprimate...<br />inca imi vine sa imi trag palme...<br /><br />si calatoria de azi, primeste premiul zmeura de platina pentru cea mai insuportabila calatorie ever...nici cand am mers o ora in compartiment cu niste manelari de imi cantau live - voce si instrumental din gura - nu a fost mai rau ca acum...<br /><br />this world c'est incredible! cum era faza aia cu traim in Romania?!?<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7049465614669009548-6085810860826825525?l=ralucz.blogspot.com' alt='' /></div>Raluczhttp://www.blogger.com/profile/04953617766124614345noreply@blogger.com6tag:blogger.com,1999:blog-7049465614669009548.post-80560562042267884212010-02-08T01:25:00.002+02:002010-02-08T02:41:35.415+02:00incep sa cred ca traiesc intr-un film absurd si ironic...the story goes on...povestea celor trei ghinioane...deci seria a doua clar a inceput...dupa faza cu fermoarele si cu laptopul a urmat faza cu autocarul...ei, azi a fost randul telefonului sa se supere pe mine...si mai precis si-a dat demisia din retea...refuzand categoric sa mai accepte semnal what-so-ever...<br />plec frumos in seara asta de acasa sa ies la un suc cu noua mea prietena, Loredana, care din nici o intamplare, e tot prin Iasi...si cum mergeam eu frumos spre statia de tramvai realizez ironia sortii de a ma afla in zilele astea in acest minunat oras...si ma gandesc sa ii trimit un se-me-se unui om important din viata mea sa ii sesizez si lui cum se amuza viata cu mine...si imi spun ca am sa scriu mesajul in tramvai, ca sa nu-mi inghete mainile pe strada si sa fiu si atenta pe unde calc, sa nu-mi rup gatul in stil caracteristic...cu atentia libera, sesizez cum un copil nu era atent pe unde merge si cum o masina se indrepta fix spre el...tip la el sa se dea la o parte ca vine o masina...ii salvez oarcum viata si asta pas-ps dupa mine in statie...si incepe sa-mi cante puradelu manele...ma uit la el si ma buseste rasul, el a zambit si mi-a cantat cu tot cu partea instrumentala mai departe...vine tramvaiul, minunat, in sfarsit scriu mesajul...urc si dau sa compostez biletul...nu stiu daca stiti dar compostoarele de bilete din Iasi sunt absolut cretine si inapoiate...trebuie sa bagi biletul si sa-i trantesti deasupra o stampila si o gaura...numai ca stampila cu seria tramvaiului si data de cele mai multe ori nu iese ca nu e tus, sau iese stramb pentru ca biletul nu se centreaza cum trebuie...sau cum am patit eu in seara asta, biletul se blocheaza inauntru si se scoate prin rupere...un nene a fost insa destul de amabil sa deschida masinaria si sa-mi recupereze biletul gaurit si nestampilat...vatmanul cum vazuse totul, m-a lasat sa merg fara sa mai compostez alt bilet...probabil asta se intampla frecvent...tehnologia asta...nu-i mai bine ca in Brasov unde iti scrie masinuta pe bilet pana si ora sau ca in Bucuresti cu cartelele?<br />terminat incidentul cu biletul, ma asez pe un scaun si scot telefonul din buzunar sa scriu marele mesaj...dar wow, nu tu semnal...imi zic ca se mai intampla, in Iasi pica foarte des semnalul la Portocaliu...ma apuc sa scriu mesajul in speranta ca pana ajung in cafenea isi revine...dar de unde atata fericire??? sapte ore minunate m-am chinuit sa restabilesc semnalul...cu manual search, cu automat, cu on/off la telefon, cu scoatere de baterie, cu scoatere de sim...ca mno, totul e posibil...dar nimic nu functiona...mai ciudat era ca nu scapasem telefonul pe jos si nici nu-l trantisem pe nicaieri...telefon de altfel nou, de cateva luni cumparat...acasa ma astepta salvarea: tata...cu nervi si cu inima in dinti merg sa il anunt de inca o problema, stiind ca saracu' e deja exasperat ca mereu apelez la el cu diverse probleme care incep cu "mi s-a stricat...", "nu-mi mai merge..." s.a.m.d. scotand fum pe urechi s-a exteriorizat verbal cum ca e satul de toate prostiile pe care le fac si cum ca nu am grija de lucruri...intamplator de telefon si laptop am grija...s-a chinuit si el si nimic...dar a avut ideea geniala, si simpla de altfel, de a pune sim-ul meu in telefonul lui, unde...surpriza: nu aveam semnal...cartela lui in telefonul meu avea semnal...deci, aleluia, macar stiu clar ca nu e stricat telefonul...dar cartela? cartela, domle', cartelaaaaa!!! sunt la at wits' end...mi-as smulge parul din cap, daca nu mi-ar placea asa mult blondul asta...<br />si ma intreb...sim-urile astea au data de expirare? mi se pare cam absurd...si am avut grija: nu tu apa, nu tu zgariat, nu tu frecat dintr-un telefon in altul...pastrata asa ca la muzeu aproape...ce daca are vreo 5 ani si ceva vechime??? din punctul meu de vedere e irelevant...acum sa mai dau si ceva euroi la Portocaliu sa-mi dea un sim nou? iar sa stau sa mut numere de telefon dintr-o parte in alta...iar mesaje pierdute...si un drum in plus si fara rost in oras??? dar oare timpul meu ca ma deplasez de acasa pana la Protocaliu Shop nu costa? nervii mei sunt gratis?<br />ma intreb, zambind, oare ce va mai urma?<br />vezi, aici e bucuria vietii...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7049465614669009548-8056056204226788421?l=ralucz.blogspot.com' alt='' /></div>Raluczhttp://www.blogger.com/profile/04953617766124614345noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7049465614669009548.post-5741954837050696682010-02-03T23:29:00.006+02:002010-02-04T00:09:26.637+02:00povesteam despre teoria mea referitoare la ghinioanele care vin in grupuri de trei...well, ziua de ieri mi-a demonstrat ca daca treci si peste al treilea nu inseamna neaparat ca altele nu vor mai veni...asa ca the story goes on...<br />nu a fost de ajuns ca mi s-au rupt fermoarele la geaca de iarna si de la cei mai caldurosi pantaloni de ski, ca practic am ramas dezbracata in mijlocul iernii...si nu a fost de ajuns ca n-am avut grija de laptop si ca i-am crapat displayul...viata mea inca mai trebuia sa primeasca putina sare si putin piper...si cum zapada e alba, a fost putin piper...<br />cum duminica mi-am busit laptopul...si cum nu e comod deloc sa iti inghesui toate ferestrele in mai putin de jumate de ecran...am fost constransa sa fac ce imi spun parintii...si anume sa imi urc fundu in ceva mijloc de transport si sa vin acasa...adica la Iasi...din partea mea: nici un chef...nu ca nu mi-ar fi dor de ai mei sau de mancarea gatita de mama...dar nu-mi lipseste Iasiul deloc...prea multi demoni si mult prea multa plictiseala...asa ca am amanat plecarea de luni pe marti, pe motive serioase...si cum imi doream asa de mult o calatorie de vreo 6 ore cu autocarul, am spus ca nu ma trezesc sa plec cu cel de 7 dimineata...gasisem si o cursa de la 15:15 care suna numai bine...asa ca ieri la 14:44 eram deja la autogara...am intrebat daca merge autocarul mi s-a spus ca da si mi s-a vandut biletul...in sala de asteptari 20 de minute m-au stresat tot felul de puradei mai mici, mai mari, mai imbracati, mai zgribuliti, dar toti tuciurii si nesapalati si cu "da si mie un ban" in gura..."pleaca ma de aici" repetat sistematic, nu-i impiedica sa nu mai vina inca o data de doua ori, ca mno, poate te-ai razgandit...dupa 20 de minute autohtone, zaresc autocarul Iasi-Brasov...sar peste toate baltoacele si ajung langa el...soferul se uita putin ciudat...<br />-buna ziua, dvs mergeti la Iasi?<br />-nu, eu vin de la Iasi.<br />-si autocarul spre Iasi?<br />-nu e nici o cursa la ora asta.<br />-pai cum ca am cumparat bilet din autogara...<br />-azi nu mai pleaca nimic spre Iasi, cel putin nu de la noi de la firma<br />-sunteti de la Ri**ler?<br />-da.<br />-pe internet am vazut ca de la firma dvs e cursa si din autogara mi s-a vandut bilet pentru azi la 15.15.<br />-de la noi va spun sigur ca nu pleaca nimeni, doar daca pun ei masina.<br />-cum e drumul incolo?<br />-aaa, nu-i problema, e uscat.se merge foarte bine.<br />-dar ce e cu autocarul atunci?de ce nu se mai pleaca?<br />-pai cursa e bagata de vreo doua zile si ieri au fost probleme. nici n-a mai ajuns in Brasov masina...<br />-e clar. va multumesc. la revedere...<br />plec iar prin baltoacele maro sa-mi iau banii inapoi de la ghiseu...nu stiam daca sa rad sau sa-mi trag palme...mergand pe jos de acasa spre autogara imi imaginam cum imi vor spune ca nu placa autocarul, ca e anulata cursa sau ca e afisat gresit pe internet, cum nu mai auzisem de ea pana atunci...si ma imaginam mergand la iesirea spre Iasi sa fac autostopul...casierita ma astepta cu cei 50 lei in mana, parca ea nervoasa ca trebuia sa mi-i dea inapoi...<br />intru alaturi in gara sa vad de trenuri spre Iasi, speram sa mai fie ceva in afara de acceleratul de 23...de unde atata fericire? as mai fi avut un tren, cu legatura de bun simt la 14.50, dar eu atunci asteptam sa vina autocarul...mama lor...<br /><br />si cat e de comod sa mergi 10 ore cu trenul...un fleac...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7049465614669009548-574195483705069668?l=ralucz.blogspot.com' alt='' /></div>Raluczhttp://www.blogger.com/profile/04953617766124614345noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-7049465614669009548.post-72712974198973221842010-02-02T01:47:00.002+02:002010-02-02T02:35:42.249+02:00stim cu totii ca toate relele vin de-o data...mai mult, unii, ca mine, considera ca toate relele vin in grup de trei...adica daca ti s-a intamplat un rau...a.)ori e un caz izolat de ghinion, ca mno, nu poti sa le ai pe toate in viata si trebuie sa experimentezi si parti mai neplacute sau b.)urmeaza sa ti se intample un al doilea rau...eh, cand ti s-a intamplat intr-un interval scurt de timp(ore sau zile) un al doilea ghinion, inseamna ca e clar...it's not your day today...universul conspira impotriva ta si toate iti vor merge prost...ce extrem...ce fatalist...in fine...si cum raul numarul doi s-a intamplat, stai cuminte si pandesti dupa colt sa vezi cum si cand apare al treilea...e inevitabil sa nu vina...e ca un fel de replica la raul doi...sa fie curemurul complet si sa simti si tu de-a drptul ca ai o perioada proasta, in car mai bine nu iti faci nici un plan, pentru ca ai toate sansele sa esueze...<br />eh...acum 2 saptamani, intr-o furtuna de graba ma pregateam sa ies din casa...afara gerul de pe lume...prevestea cele -30 de grade de cateva zile mai apoi...pun un hanorac de polar peste bluza, ca masura extra de protectie, inchei bocancii, leg sireturile, incolatacesc rapid si haotic fularul dupa gat de zici ca era mai mult accesoriu decat obiect practic impotriva frigului la gat...si arunc geaca de iarna pe mine...eram asteptata in fata blocului si timpul insemna bani...graba era de-a dreptul haotica...si eu nu m-am adapat din punctul asta de vedere la Ardeal...trag fermoarul sa inchei geaca si...ce sa vezi...raman cu fermoarul in mana...de la singura mea geaca de iarna...ca mno, asta-i piesa...cum nu era timp pentru draci si laci si dumnezei si biserici si cruci si alte alea alea, arunc geaca in cuier, o iau pe cea de primavara si ies in fuga din casa...rumegand foarte putin treaba asta mi-am spus ca oricum eu am o problema cu fermoarele(in sensul in care mereu se rup sau se strica) si ca un an jumate de existenta a gecii in garderoba mea a fost un record in ale fermoarelor...apoi mi-am spus ca mai am o haina de iarna la ai mei acasa...si ca de ea atarna eticheta, asa ca nu e o tragedie...si am considerat ca ma incadrez in varianta a.) pana cand in aceeasi saptamana, duminica, raman in mana cu fermoarul de la pantalonii mei de ski preferati...cei mai caldurosi adica...si cei mai negrii...eh...atunci mi-am dat seama ca blestemul fermoarului ma urmareste si ca doua incidente din astea intr-o saptamana il vor atrage clar si pe al treilea...cel mai devastator...<br />si uite asa am stat eu doua saptamani, asteptant in subconstient, sa mi se intample al treilea ghinion si sa ies din perioada proasta...urmaoarea saptamana nu a adus nimic spectaculos, doar ca toate planurile pe care mi le faceam, mi le faceam degeaba, pentru ca nimic nu se lega...majoritatea oamenilor cu care interactionam nu ma intelegeau, ma interpretau gresit...cand eu eram calma si friendly ei ma percepeau irascibila si pusa pe cearta...si nimic nimic nu se lega...independent de toate astea, de doua saptamani incoace am avut un sentiment ca mi se va praji hard-ul...si ma tot gandeam la strategii de a combina informatiile pe dvd-uri si cd-uri sa nu cumva sa pierd ceva in caz ca cedeaza nervos calculatorul...dar, bineinteles ca nu am facut nimic in privinta asta, pentru ca ma gandeam ca o fi vreo rabufnire specifica de paranoia...<br />well...ultima zi de ianuarie 2010 mi-a demonstrat ca teoria mea cu cele 3 rele sta in continuare in picioare...si uite asa stau eu si scriu post-ul asta cu fereastra browser-ului inghesuita pe mai putin de jumatate de monitor de laptop...pentru ca cealalta jumatate si un pic a cedat nervos si fizic in urma impactului cu podeaua...<br /><br />din ciclul...cum pot eu sa stric 3 laptopuri in 4 ani...sec :|<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7049465614669009548-7271297419897322184?l=ralucz.blogspot.com' alt='' /></div>Raluczhttp://www.blogger.com/profile/04953617766124614345noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7049465614669009548.post-26219053824449359142010-01-22T15:31:00.002+02:002010-01-22T16:30:45.874+02:00vreau sa ma ascund sub o frunza mare si verde...si sa ma uit de acolo de sub frunza la toata padurea...dar nu e vara si nu sunt frunze...si mai ales frunze asa de mari si asa de verzi pe cat as vrea eu...vreau sa ma ingrop in nisip cat sa pot privi doar cerul albastru...dar nu e nici nisip pe plaja si nici cer atat de varatic...vreau sa ma inec de voi...sa ma inec de mine...sa nu aud decat marea si sa nu vad decat cerul la asfintit...as vrea sa ma ascund intr-o umbra si sa fug dupa draperie...sa fiu un fir de praf de pe parchet...as vrea sa incap sub un fulg si sa va zambesc din lumea mea in lumea voastra...in cadere libera...<br />vreau sa ma aberez si sa nu ma auda nimeni cand vorbesc...vreau s-o fac pe blonda...vreau sa fiu un copil cu ochii mari si naivi...vreau sa zambesc la orice stupiditate spusa de cineva, fara sa ma consum sa-i explic cat de amarnic se inseala...vreau sa dau dreptate tuturor celor ce nu au dreptate si sa ii imbratisez pe toti cei ce ma privesc urat...vreau sa ii spun celui credincios ca nu exista un dumnezeu...vreau sa nu ii vad pe cei ce imi pun piedica si sa ii iau la dans impreuna cu cei ce-mi trag suturi in fund...vreau sa ma bat cu apa cu cei ce ma ingroapa in noroi si sa cant impreuna cu cei ce ma vorbesc de rau...sa ma simt murdara langa oameni cu suflete intunecate...si sa ma simt urata langa cei frumosi...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7049465614669009548-2621905382444935914?l=ralucz.blogspot.com' alt='' /></div>Raluczhttp://www.blogger.com/profile/04953617766124614345noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7049465614669009548.post-40767445596680898312010-01-19T03:23:00.003+02:002010-01-19T03:35:24.938+02:00pe buze calde<br />zapada rece<br />se topeste<br /><br />haine putine<br />si coli veline.<br />scriu cuvinte in rime<br />trupuri de oameni tineri<br /><br />pasi pe zapada<br />respira in graba<br />gandul zboara la tine<br />in tari mult prea straine<br /><br />mi-e cald<br />si totusi nu mi-e bine.<br />fugand de mine<br />parul ingheata<br />simt zapada cum se topeste de fata<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7049465614669009548-4076744559668089831?l=ralucz.blogspot.com' alt='' /></div>Raluczhttp://www.blogger.com/profile/04953617766124614345noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-7049465614669009548.post-29956737412511301242009-12-31T06:03:00.002+02:002009-12-31T06:28:15.129+02:00mi-e greu sa scriu tot ce as vrea sa scriu...nestiind cum sa pun toata invalmaseala de ganduri in fraze care sa aiba coeziune interna, astfel incat sa exprim tot...tot ce as vrea sa spun despre 31 decembrie...asa ca tot ce va urma nu va avea - din punctul altuia de vedere - nici o logica...si va iesi un post numai pentru mine...<br /><br />munte...zapada...palinca fiarta...tigari...polar...poze...obiectiv...rosu...frig...<br />ochelari...baterie...nikon vs canon...zambet...intindere de muschi...emotii...<br />betie...pusca si cureaua lata...00.00...discutie...zambet...whisky...prima noapte de somn dupa multe luni de insomnie...evitare...<br />extraordinar...fastaceala...soare...povesti...poze...carte...discutii...frontala...<br />indragosteala...ninsoare...fum...griji...mesaj...vise...fluturi...tren...ironia sortii...Malaiesti...<br /><br />te iubesc...eu sunt surprinsa ca am aceleasi sentimente ce au pornit de acum un an...ma mira si pe mine, ma bucura si ma intristeaza...o stiu si totusi ma uimeste...aproape dar departe...<br /><br />vreau sa stii ca te sustin...<br />vreau sa stii ca iti sunt alaturi (chiar daca stiu ca nu ai nevoie, pt ca te poti descurca si singur, orice ar fi)...<br />vreau sa stii ca te admir mult...<br />vreau sa stii ca am incredere totala in tine...<br />vreau sa stii ca esti cel mai demential om pe care l-am cunoscut ever...<br /><br />iti multumesc ca existi...<br />iti multumesc ca ma asculti...<br />iti multumesc ca nu te superi cand sunt egoista...<br />iti multumesc ca esti fix asa cum esti...<br />iti multumesc ca te iubesc...<br />iti multumesc e te iubesc...<br /><br />intotdeauna,<br />Ral<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7049465614669009548-2995673741251130124?l=ralucz.blogspot.com' alt='' /></div>Raluczhttp://www.blogger.com/profile/04953617766124614345noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-7049465614669009548.post-64561461746151109622009-12-13T07:43:00.002+02:002009-12-13T07:50:22.268+02:00peste noapte...cand lumea doarme...doar tu mergi pe strada la prima ora din dimineata inca intunecata...si in fata ta e doar alb...prima zapada...nu mai vezi delimitarea intre benzi...e doar un covor alb al caror margini de bordura iti aminteste ca e strada...nu sunt urme de roti...e doar alb, spulberat la suprafata de vant...in lumina becurilor stradale, straluceste si ai senzatia ca e praf de magie...cand bate vanticelul ala de la suprafata solului...<br /><br />in dimineata asta mergeam pe strada si ma simteam ca si cum as fi pasit pe o tabula rasa, gandindu-ma ca pasii mei scriu istorie in urma...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7049465614669009548-6456146174615110962?l=ralucz.blogspot.com' alt='' /></div>Raluczhttp://www.blogger.com/profile/04953617766124614345noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-7049465614669009548.post-38287139728470997772009-12-11T16:19:00.002+02:002009-12-11T16:34:57.977+02:00Hrusca nu se intreaba, el isi raspunde<br /><br />Hrusca-i Hrusca si iarasi Hrusca<br /><br />Hrusca pentru noi este Chuck Norris 2<br /><br /><b>Hrusca l-a vazut pe Zdreanta</b><br /><br />Hrusca a baut rabdari prajite<br /><br />Hrusca a facut un nod fara nicio legatura<br /><br />Hrusca a jucat intr-un film indian mut<br /><br /><b>Cand conduce Hrusca se autodepaseste</b><br /><br />Politia il opreste pe Hrusca doar ca sa-i umfle roata<br /><br />Hrusca face plinul din mers<br /><br />Hrusca nu are nevoie de casa de discuri, are chitara cu DVD-writer<br /><br />Hrusca minerul isi construieste singur lerul<br /><br />Hrusca poate sa induca a 3a era glaciara<br /><br />Manelele cantate de Hrusca vindeca cancerul, dar Hrusca nu canta manele<br /><br />Hrusca poate sa meaga intro roata pe tricicleta cu spatele<br /><br /><b>Geta e sora lui Hrusca</b><br /><br />Hrusca poate sa omoare un yak de la 500m cu gloante mentale<br /><br />Hrusca a ciocnit 2 protoni<br /><br />Hrusca poate sa transforme aerul in atmosfera<br /><br />Hrusca a salvat-o pe Scufita Rosie<br /><br />Hrusca se hraneste fara sa manance<br /><br />Cand pica soarele Hrusca isi pune o dorinta<br /><br />Eternitatea e contemporana cu Hrusca<br /><br />Hrusca l-a renegat pe Lorenzo Lamas<br /><br />Hrusca l-a operat pe dr Alban<br /><br />Toti traim intr-un galben submarin, dar numai Hrusca stie sa-l conduca<br /><br />Hrusca colinda fin ca-n Iosefin<br /><br />Chitara lui Hrusca e mai tare ca sabie lui Stefan<br /><br />In viitor Hrusca va trai in prezent<br /><br />Cand scrie Hrusca nu-si misca mana, hartia se misca sub stiloul lui<br /><br />Nu exista lezbiene, doar femei care n-au auzit colindele lui Hrusca<br /><br />Cand Hrusca e racit se amana Craciunul<br /><br />Mos Craciun este al doilea producator de ler dupa Hrusca<br /><br />73% din copii vor sa se faca Hrusca<br /><br />Hrusca poate muri intrun singur fel: inecat in ler de kryptonita<br /><br />Primul cuvant zis de Hrusca n-a fost “mama” ci “ler”<br /><br /><b>Hrusca nu se uita la televizor, televizorul se uita la Hrusca</b><br /><br />Soarele rasare in fiecare zi doar cu acordul lui Hrusca<br /><br />Hrusca a refuzat un featuring cu Madona la colinda “Ca o virgina”<br /><br /><b>Hrusca nu pierde trenul, trenul il pierde pe Hrusca</b><br /><br />Hrusca reprezinta pentru colinde ceea ce Leonardo Da Vinci este pentru pictura<br /><br />Cand primeste un apel, telefonul lui Hrusca suna lin<br /><br />Ca sa-si stapaneasca lerul in timpul anului, Hrusca ia calmante, dar de Craciun da jos cenzura<br /><br />Cand Dumnezeu a creeat pamantul, l-a intrebat pe Hrusca cum sa-l faca<br /><br /><b>Iisus s-a nascut ca Hrusca sa poata colinda</b><br /><br />Hrusca este singurul care il colinda pe Chuck Norris, este singurul capabil sa produca indeajuns ler<br /><br />In cinstea lui Hrusca, de craciun Chuck Norris isi denumeste pumnii “Lin” si “Catilin”; cand loveste cu ei, vindeca<br /><br />Hrusca a fost al 4lea mag, care ia daruit pruncului prima coloana sonora<br /><br />Hrusca a cantat prima colinda in 1845<br /><br />Hrusca sa nascut dintro colinda cantata de el, in 1945<br /><br />Hrusca a invatat sa colinde inainte sa invete sa mearga si sa vorbeasca<br /><br />Hrusca a cantat colinde pana la infinit, de 2 ori<br /><br /><b>Hrusca nu asculta colinde, colindele il asculta pe Hrusca</b><br /><br />Hrusca este singurul care a putut scoate lerul care era infipt intro piatra ancestrala<br /><br />Hrusca mananca 3,7kg de ler pe zi si 2 kg de ler<br /><br />Hrusca a construit primul baraj care nu lasa lerul sa se duca pe apa sambetei<br /><br />Hrusca a primit premiul pentru pace inainte sa exite conceptul de razboi<br /><br />Cand canta in fata oglinzii Hrusca genereaza un sunet care se poate auzi in 35% din univers<br /><br />Hrusca a fost rapit de extraterestrii pentru a sustine un cocert extraodrinar<br /><br />Hrusca a coborat in infern ca sa elibereze lerul<br /><br />Tai Ler – forma de meditatie practicata de Stefan Hrusca pentru echilibrarea lerului<br /><br />Hrusca se misca cu viteza lerului<br /><br />Hrusca a pus clorul in folclor<br /><br />Hrusca stie cat dureaza vesnica pomenire<br /><br />Cand colinda Hrusca nu se deplaseaza, pamantul se misca sub el<br /><br />Hrusca nu se va opri nicodata, va colinda tot<br /><br />Cand oboseste Hrusca is impinge rasuflarea<br /><br />Hrusca a fost la vinerea mare in miercurea ciuc<br /><br /><b>Prima ninsoare incepe cand Hrusca isi acordeaza chitara</b><br /><br />Hrusca si-a rugat mama sa despodobeasca bradul<br /><br />Hrusca nu impodobeste bradul, il colinda pana se umple de ler<br /><br />Hrusca poate sa-l stinga pe Fuego<br /><br /><b>Hrusca poate sa cante la chitara fara chitara</b><br /><br />In fiecare an Hrusca alege un batran pe care-l colinda pana devine copil<br /><br />Hrusca stie ca cea mai mare lipsa este lipsa de ler<br /><br />Colindele lui Hrusca vindeca deficientele de ler<br /><br /><b>Lui Hrusca nui sare mustaru, ii sare leru</b><br /><br />Pumnii lui Hrusca se numesc Ler si Iarasi Ler<br /><br />Hrusca are un ler, o datorie, o misiune de indeplinit<br /><br />Hrusca a oprit al 3lea si al 4lea razboi mondial<br /><br />Hrusca stie ca ai avut absente nemotivate dar nu te judeca<br /><br />Teorema lui Hrusca: Ler = Ler + Ler<br /><br />Hrusca stie donde esta el bano<br /><br />Hrusca stie ou est la bibliotheque<br /><br />Hrusca e mobile in automobile<br /><br />Hrusca isi da seama la ce se refera<br /><br />Hrusca a pipait lerul si a urlat: “Este!”<br /><br />Mottoul lui Hrusca: Ler pentru ler si colinda pentru colinda<br /><br /><b>Cand Hrusca se culca vine primavara</b><br /><br /><b>Hrusca a eliberat-o pe scalva Izaura</b><br /><br />Hrusca invarteste roata morii<br /><br />Hrusca isi depoziteaza lerul in nori, e mult ler<br /><br />Pisica lui Hrusca se joaca cu un ghem de ler<br /><br />Hrusca are un ler pendadimenisonal, de aceea nu il putem vedea<br /><br />Hrusca nu face o baie relaxanta, baia face un Hrusca relaxant<br /><br />Hrusca nu se unge cu alifie, se unge cu ler… la suflet<br /><br />Hrusca nu poate calatori in timp, dar poate calatori in ler si spatiu<br /><br />Hrusca a anuntat ca in timpul crizei financiare se suspenda pe timp nelimitat lerul de la capatul tunelului<br /><br />Hrusca nu e nciodata niciunde, e toadeauna pretutindeni<br /><br />Hrusca nu te atinge prin muzica, te colinda prin muzica<br /><br /><b>Hrusca stie shi faaaashi</b><br /><br />Hrusca stie ca zilele calendarului sunt numarate<br /><br />Hrusca are memorie fotografica si film<br /><br />Hrusca e ocupat. Va poate ajuta Dumnezeu cu ceva?<br /><br /><b>Hrusca nu crede in Dumnezeu, Dumnezeu crede in Hrusca</b><br /><br />Hrusca isi vede de lerul lui<br /><br />Hrusca nu isi traieste viata, viata il traieste pe Hrusca<br /><br />Hrusca stie ce ai facut asta iarna<br /><br />Hrusca s-a nascut pe insula din Lost<br /><br />Hrusca intelege Lost si i se pare simplu<br /><br />Daca Hrusca nu ar fi existat tu nu ai fi copilarit<br /><br />Hrusca stie care-i faza<br /><br />Hrusca stie ca HruscaFacts vor ajunge la stirile de la ora 5 cu un topor in header<br /><br />Hrusca stie ca duma asta-i fortata<br /><br />Hrusca a inregistrat un album cu colinde din viitor, dar lumea nu este inca pregatita pentru asa ceva<br /><br />Hrusca poate sa stea intins fara sa se sprijine<br /><br />Hrusca are impresia ca se cunoaste de undeva<br /><br />Hrusca are aceeasi parinti ca si el insusi<br /><br />Lui Hrusca ii plac pestele<br /><br />Lui Hrusca nu ii plac pastele<br /><br />Hrusca a jucat sah cu mutari genetice<br /><br />Hrusca poarta izmene de Ler<br />Multe bluze cu guLer<br />Daca nu, isi ia un fuLer<br /><br />Cand merge, Hrusca colinda<br />Cand colinda, Hrusca sta<br />Cand mediteaza, Hrusca colinda si sta in acelasi timp<br /><br />Al 3lea ochi al lui Hrusca e in chitara si il ajuta sa vada in colinda<br /><br />Hrusca a cantat prima colinda 3D, in 2019, dupa aceea s-a intors in prezent<br /><br />Hrusca si-a imaginat inimaginabilul<br /><br />Cine trecen valea seaca<br />Cu un ler de busuioaca,<br />Si colinde la borcan?!<br />Este Hrusca Colindman<br /><br />Ai pierdut averi si bani<br />Ai pierdut si ani de scoala<br />Dar cand lerul ti se scoala<br />Parca nai pierdut nimic<br /><br />Dar unde ler nu e nimic nu e<br />Nici soare nu-i nici viata nu-i<br />Iar tu ma simti al nimanui<br />Acolo unde nu e Hru<br /><br />E noapte in madagascar<br />Si toata lumea face nanii<br />Sunt linistiti colindatorii<br />Sub raza lerului de clestar<br />Spread the Ler <br /><br />Hrusca flosses with cassette tape<br /><br />Hrusca was born out of a virgin carol<br /><br />When Hrusca fixes his Dacia, all he cares about is the cassette player<br /><br />When Hrusca feels down, he sings to himself<br /><br />Every time a romanian hears Hrusca singing he must drop everyting and sing along<br /><br />Hrusca rang the bell on heaven’s door<br /><br />Hrusca is Chuck Norris’s brother from another mother<br /><br />O colinda cu ler la vremea ei face minuni, mai ceva ca zana maseluta<br /><br />Lerul lui Hrusca e o floare, e un crin, este lerul cel mai fin<br /><br />O colinda cu ler va cadea intodeauna cu lerul in jos<br /><br /><b>Consumul excesiv de ler nu dauneaza grav sanatatii</b><br /><br />Lerul mic rastoarna colinda mare<br /><br />Lerul este odor, color si sipid<br /><br />Cuvantul ler a intrat in cartea recordurilor ca cel mai suprem cuvant<br /><br />Un ler nu vine niciodata singur<br /><br /><b>Lerul este luminita de la capatul tunelului</b><br /><br />Lr e Ler, nu Lawrenciu<br /><br />Lerul e marele secret masonic pierdut<br /><br />Daca lerul ar fi drog, ar fi cel mai scump drog posibil<br /><br />Decat sa bei si sa conduci, mai bine colinzi si zbori<br /><br />from: http://www.hruscafacts.ro<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7049465614669009548-3828713972847099777?l=ralucz.blogspot.com' alt='' /></div>Raluczhttp://www.blogger.com/profile/04953617766124614345noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7049465614669009548.post-16971892815694839202009-12-08T18:24:00.005+02:002009-12-08T19:14:32.335+02:00<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="http://3.bp.blogspot.com/_LksNzA8BhaM/Sx6IUcUJ5WI/AAAAAAAAAUU/-U8BHNo1O3s/s1600-h/DSC_7451.JPG"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 320px; height: 198px;" src="http://3.bp.blogspot.com/_LksNzA8BhaM/Sx6IUcUJ5WI/AAAAAAAAAUU/-U8BHNo1O3s/s320/DSC_7451.JPG" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5412913686925403490" /></a><br /><br />Cine ma cunoaste stie ca urasc sa stau in bucatarie...ca nu suport sa stau la cratita...poate o fi piticul de pe creier care urla in gura mare despre independenta femeilor si protesteaza ca locul lor nu e numai la cratita, ci ca ele sunt entitled to have a career...poate ca e lipsa acuta de rabdare de care sufar de cand ma stiu...poate e lipsa experientei si faptul ca domeniul culinar nu ma atrage asa mult incat sa ma motiveze sa invat...poate e chestia freudiana cu mama...<br /><br />toate se trag din copilarie oricum, nu vorbea ala balarii...mama mea gateste...si nu numai ca gateste, gateste extraordinar de bine...si nu spun asta pentru ca e mama mea, ci pentru ca mancarea este delicioasa...in schimb mama nu ma primea niciodata pe langa ea in bucatarie cand facea de mancare...prezenta mea o enerva la culme...si tot timpul dadea vina pe mine cand ceva nu ii iesea cum voia ea sau cand ii aluneca un borcan sau o farfurie din mana si se transformau in cioburi...eu eram vinovata pentru ca ea spargea borcane si cani, eu eram vinovata pentru ca i se taia maioneza, ca ii dadea cozonacul afara din tava, ca dadea ciorba in foc sau mai stiu eu ce...prin urmare, n-am prins gustul de mica de a sta prin bucatarie pentru a gati...bucataria e pentru mine un loc in care stai cu prietenii la o tigara si o barfa...<br /><br />de ceva vreme buna domneste plictiseala...si cand n-ai nici job si nici scoala...cand nu ai absolut nimic de facut...nici un program, nici un proiect, nici o repetitie, nici un spectacol, nici un party, nici un scop important...atunci te apuca si lenea...si cum stau in plictiseala de saptamani bune, m-am apucat sa gatesc...am inceput timid cu ceea ce mai facusem prin camin...chestii care se gatesc repede si la care depui efort minim...un orez, o mazare, o omleta, niste cartofi prajiti sau un piure...de curand m-am ambitionat sa fac o ciorba de cartofi...si uite asa nu trece saptamana sa nu fac cate una...m-am aventurat si la prajituri...intamplator, toate au fost cu mere...si toate au fost mancate aproape instant...cu grijile de rigoare, mi-era frica ca nu voi fi in stare sa fac mancare buna...surprinzator, imi place cum gatesc...si dupa reactiile colegilor de apartament tind sa cred ca gatesc bine...vorba aia, suntem din toate partile tarii...si daca place si unui moldovean si unui ardelean si unui dobrogean...apai e de bine...<br /><br />azi: Tarta de mere<br /><br /><b>reteta:</b> 2 oua, o cana de zahar, o cana de faina, 100g margarina, un plic zahar vanilat, putin praf de copt, 2-3 mere. Bati untul spuma si aduagi zaharul si galbenusurile. Separat bati albusurile apoi incorporez in prima compozitiea, se adauga faina, praful de copt si zaharul vanilat. Tava de tarta tapeteaza cu unt si faina, Se toarna compozitia si deasupra se pun feliide de mere in forma de evantai<br /><br />Pofta buna!<br /><br />Eu tot ce imi doresc e sa ajung sa gatesc ca mama...mancarurile mele sa aiba gustul mancarurilor ei...<br /><br />din ciclul...ce ajungi sa faci de plictiseala...sau cum incepe sa ticaie ceasul biologic...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7049465614669009548-1697189281569483920?l=ralucz.blogspot.com' alt='' /></div>Raluczhttp://www.blogger.com/profile/04953617766124614345noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7049465614669009548.post-26269745492411650712009-11-26T00:51:00.003+02:002009-11-26T01:10:56.133+02:00ca eram fericita...si ca inca eram impreuna...<br />ca inca mai sunt toti prietenii din copilarie...si ca la bloc e exact cum era pe vremuri...cu acelasi beton mancat de apa...<br />ca era vara...si numai bine de cald...<br />ca mi se juca vantul prin par si ca zambeam...<br />ca inca eram in facultate...si ca inca mai exista gasca...<br /><br />aseara am visat toate lucrurile care nu mai sunt...si de care mi-e dor...si care nu se mai pot intampla...<br /><br />macar vara va veni...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7049465614669009548-2626974549241165071?l=ralucz.blogspot.com' alt='' /></div>Raluczhttp://www.blogger.com/profile/04953617766124614345noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-7049465614669009548.post-30795354543250571432009-11-19T03:29:00.005+02:002009-11-28T16:28:47.562+02:00La rascruce e un loc minunat unde ne gasim cu totii la un punct din viata noastra...de fapt la mai multe puncte ce semnifica fiecare moment mai mult sau mai putin important din viata noastra... ne gasim la intersectia unor zeci de intrebari care incep cu "de ce"...inevitabil, la un momentdat o sa fim pusi sau o sa ne punem in situatia de a alege intre ceva si alt-ceva...o sa pendulam in delir intre un X si un Y, incercand sa alegem ce e mai bun pentru noi...<br /><br />in orasul asta minunat, care in ultima vreme mi se pare ingrozitor de plictisitor, ne intalnim mai multi la aceeasi rascruce de drumuri...de obicei sambata seara, cand iesim sa bem ceva, sa ne simtim mai putin plictisiti decat in singuratatea de acasa, sa socializam, sa ne intalnim cu prietenii...ne intalnim cu totii la aceeasi rascruce de drumuri ce intersecteaza cu o strada ce-ti ceeaza impresia ca e interminabila...v-ati prins unde suntem...muzica e buna...se mai trezeste din cand in cand o copila cu ifose de vedeta sa ne intrebe "ce mai vreti sa ascultati", ca se duce ea la bar si pune in playlist aceleasi melodii pe care oricum daca nu le-ar pune ea tot le-am auzi, ca le auzim mereu...ma buseste rasul...am depasit de mult varsta ei...o regret...varsta, nu si comportamentul ei...n-am fost ca ea niciodata si nici n-as vrea...in fine, dupa cum spuneam...suntem cu totii la rascrucea asta minunata de drumuri...ni se intersecteaza, vrem nu vrem, si vietile, si povestile si ideile, chiar si bauturile...e frumos ca nu-ti mai auzi gandurile cateodata...eu de aia merg in locul asta minunat...sa scap de singuratatea camerei mele cu draperii cu flori de primavara in care cateodata imi aud mult prea tare gandurile...<br /><br />ce e interesant la rascrucea asta e ca de fiecare data cand am fost acolo am intalnit oameni care mai de care mai...am sa ma opresc aici, pentru ca oricum i-as denumi, nu i-as denumi bine si s-ar interpreta gresit...si acesti oameni care mai de care, pe care ii cunosc mai mult sau mai putin sau chair deloc din vedere, se gasesc sa isi intersecteze vietile cu a mea...mai pe romaneste, de fiecare data cand merg la rascrucea asta se gaseste cate un individ care sa-si bage ideile intre ochii mei...sunt oamenii cu care am avut unele dintre cele mai ciudate discutii ever...dar ciudate intr-un fel interesant...in felul lor atipic, discutiile sunt delicioase...oamenii nu ma intereseaza sub nici o forma ca si barbati, caci ei asta vor, in schimb ma ingrop in ideile lor pentru ca ele zgarmanesc in ideile mele...si se nasc discutii delicioase...nu pot sa redau discutiile, pentru ca deliciul lor e pe moment si fara elementele non-verbale si para verbale nu-si au deliciul pana la capat...insa pot sa-i descriu putin pe indivizi...<br /><br /><b>tipul nr 1.</b> Cu nr 1 recunosc ca eu am intrat in discutie...unul dintre oamenii pe care nu i-am vazut niciodata de cand stau in orasul asta...by far un chip interesant care nu urla de prostie, idiotenie, limitare...pare un tip interesant...si imi place pentru ca e inalt si are privirea blanda...descopar insa ca nu stiu sa fac primul pas si ca, prin urmare e unul dintre aceia care o sa ramana inabordabili...cu el n-am purtat niciodata o discutie, ci am schimbat doar, stangaci, cateva replici...cu tipul nr 1 mi-ar placea sa am discutii interesant de ciudate si ciudat de interesante, insa a devenit de-a dreptul imposibil...merita mentionat datorita privirii...si cam atat...<br /><br /><b>tipul nr 2.</b> Cu tipul nr 2 am schimbat involuntar cateva priviri si zambete in timp ce dansam...nu ma uitam la el intentionat, de fapt nu ma uitam la nimeni, priveam in gol...iar privirile lui s-au nimerit sa fie de cateva ori in golul meu...tipul nr 2 m-a abordat cu o intrebare la fel de vaga ca intreaga conversatie de 3 ore pe care am avut-o dupa ea...frumusel si dezinvolt, isi depana ideile aproape de urechea mea, de parca imi spunea un secret vital...oarecum tot ce am vorbit a fost legat de un stil de viata mult mai profund decat in mod normal...energii, meditatie, yoga ands tuff like that for about 3 hours...l-am lasat mai mult pe el sa vorbeasca, pentru ca imi placea mult cum vorbea si stia mai multe decat mine...plus ca pasiunea lui pentru subiect imi crea o stare placuta...iar prezenta lui ma facea sa ma simt ca in preajma unui vechi amic, de fapt el fiind un necunoscut pe care il vedeam pentru prima oara...la un momentdat a aparut tipul nr 1 care se aseaza fix vis a vis de mine...discutia cu tipul nr 2, nu mai parea asa de interesanta ca inainte...in ultima jumatate de ora ma chinuiam mai mult sa pastrez firul logicii lui, fiindca tipul nr 1 ma tinea de vorba din priviri din fata...morala: daca fugi dupa 2 iepuri, nu prinzi niciunul...<br /><br /><b>tipul nr 3.</b> Pe el il cunosteam putin de dinainte...ne mai intalnisem prin alte locuri de socializare ale comunitatii si mai schimbasem replici amicale...tipul nr 3 s-a purtat intotdeauna frumos cu mine si a fost mereu amabil si prietenos...de ceva vreme insa, tipul nr 3 imi lasa senzatia ca ar fi ceva mai mult decat amabilitate si amicitie...discutiile noastre sunt limitate, abordand mereu aceleasi teme...deh, nu ne cunoastem, e cel mai usor sa vorbesti despre lucrul care cu siguranta ne-a adus la aceeasi rascruce: muzica...tipul nr 3 se bucura de fiecare data cand ma vede...si eu ma bucur de fiecare data cand il vad pe tipul nr 3...in seara cu pricina, mi-a spus ca ii aduc aminte de "vremurile de demult"...fapt care mi-a facut seara minunata...si inca cateva zile de atunci...si nu pentru ca mi-a spus el treaba asta, nu pentru ca mi s-a spus mie treaba asta...ci pentru simplul fapt ca mi-am adus eu aminte de vremurile de demult...de cat de fericita am fost in anumite momente, de cat de multe lucruri frumoase am trait...ultima oara cand l-am vazut pe tipul nr 3 mi-a spus de cateva ori "I love you"...era putin ametit si probabil de asta...mi-e frica totusi sa nu aiba dreptate feelingul meu...imi place de tipul nr 3 ca amic...si doar ca amic...<br /><br /><b>tipul nr 4.</b>Pe tipul nr 4 l-am cunoscut pentru prima oara in alta seara cu pricina, la aceeasi frecventata rascruce...cineva daduse cu gaz lacrimogen si ne adunasem cu totii intr-un loc unde era aer curat...tipul nr 4 bause destul de mult in seara cu pricina...si parea genul de om interesat de orice pica...nu m-a nimerit...insa, in felul lui e funny...tipul nr 4 e acel party animal care bea mult si se simte bine si arata prin toti porii lui ca se simte bine, necenzurandu-se deloc...e genul de om care urla cat il tin plamanii, care ia pe toata lumea la dans, care incearca sa te convinga sa te simti si tu la fel de bine ca el, cu el... e genul de om care prin manifestarile lui cade in penibil...care te poate face de ras (daca la ora aia mai e cineva care nu se poate face de ras)...genul de om care la un momentdat te face sa spui "nu-l cunosc"...in lumea lui e happy...in lumea mea nu e deloc...<br /><br /><b>tipul nr 5.</b> Asta e prieten cu tipul nr 4...fata lui nu are nimic care sa te faca sa il recunosti a doua oara cand il vezi...e atat de amorf incat cred ca nici el nu se recunoaste in oglinda si se confunda cu altul...tipul nr 5 nu are nimic deosebit si stie ca nu are nimic deosebit, de aia incearca sa faca fel si fel de glumite ca sa iasa in evidenta...incearca sa spuna niste replici care sa te faca sa il tii minte, crezand ca prin ce spune e original...el iti spune ceea ce crede el ca tu nu te astepti sa auzi, dar ti-ar dori sa auzi...in aceeasi seara cu pricina mi-a aruncat un "esti sexy", in timp ce-si taria picioarele spre buda...am incercat sa ii spun ca nu cred ce-mi spune si a insistat, neintelegand ca eu de fapt ii explicam ca nu imi doresc sa fiu sexy...ca replica lui nu m-a atins unde trebuia, ca nu mi-a spus ceea ce voiam eu sa aud...el n-a inteles si a inceput sa imi spuna despre cum ii place lui de mine...am renuntat rapid la ineptiile lui si l-am lasat sa vorbeasca...oricum era tipul nr 4 langa el, nu pot sa spun ca l-am lasat cu ochii in soare...revenind la locul meu din rascruce, am uitat de incidentul cu tipul nr 5, insa el nu a uitat de discutia anterioara...si ofticat fiind de faptul ca nu m-am flagelat la replica lui, s-a gandit ca se poate face remarcat daca e ironic si da o replica taioasa...intamplator radeam si s-a gasit sa imi spuna ca nu ii place rasul meu...ceea ce m-a facut sa rad mai tare...fiecare rade cum poate, frate...eu nici nu mai stiu cum arata, dar el are sa incerce iar sa se faca remarcat data viitoare cand ma va vedea...sunt convinsa...<br /><br /><b>tipul nr 6.</b> Pare un tip la locul lui, adoptand o figura nereusita de intelectual...m-a privit mult timp pana sa vina sa imi vorbeasca...cu priviri din alea fixe si insistente de ma faceau sa il intreb, de la distanta, tot din priviri, ce s-a intamplat...intr-un final isi ia un scaun si vine sa se aseze langa mine...incepe conversatia spunandu-mi ca vrea sa impresioneze...treptat mi-am dat seama ca ar fi vrut sa ma impresioneze pe mine...o daaa, nu!...tipului nr 6 ii ofer o nota mare pentru perseverenta si pentru osteneala data...s-a chinuit sa isi aleaga cuvintele pe parcursul intregii conversatii, uitand insa ca trebuie sa aiba o logica in ceea ce spune...el insiruia idei, care aveau o oarecare legatura una cu alta, in schimb nu aveau nici o legatura cu ceea ce spuneam sau il intrebam eu...logica lui era doar in cadrul frazelor interminabile pe care cu multa grija si le formula intai in cap...uitand ca trebuie sa converseze cu persoana din fata lui si nu sa tina un monolog oarecum inteligent...coeziunea interna a frazei nu are sens decat daca fraza relationeaza cu realitatea, altfel mai bine ramane in gand...pe cand el formula doar fraze coerente si logice si oarecum academice, neavand insa nici o legatura cu ceea ce incercam eu sa vorbesc cu el...ca in bancul cu puricele, daca stiti...intr-un final a incercat sa ma impresioneze spunandu-mi: "eu sunt electrician"...replica ce mi-a adus cu zambetul pe buze inca cateva zile de la seara cu pricina...si dupa ce in jur de o ora mi-a spus ca vrea sa ma impresioneze, a concluzionat ca nu vrea sa ma impresioneze, dar el a avut o formatie...sa ma darame rasul...m-am abtinut...imi venea sa-i spun ca majoritatea amicilor mei au cantat in vre-o formatie, sau inca mai canta si au concerte si blabla...nu am putut insa sa ii stric omului mica lui bucurie...se simtea si el special prin acea experienta din trecutul lui glorios...ma tot gandeam la Remus care a cantat cu Manowar...si iar ma busea rasul..."eu sunt electrician" ma facea sa nu ii dezvalui ca am stat pe scena cu Judas Priest sau la povesti cu altii de renume...dar asta povestim altadata...pe tipul nr 6 l-am lasat pentru ca dupa replica de rezistenta s-a lamentat si nu am mai gasit nimic interesant in tot ce debita el...tipul nr 6 stia ca e un ratat si ca nu are cum sa impresioneze, insa incerca sa impresioneze...prin nici el nu stie ce...poate ca incerca sa impreisoneze prin faptul ca nu are cum sa impreisoneze...mi-a fost putin mila de el in momentul in care m-a intrabat cum cred eu ca m-ar putea impresiona...<br /><br />sunt curioasa ce se va intampla data viitoare cand ma vor surzi gandurile si ma voi indrepta spre vestita rascruce...cine va fi tipul nr x si cat de delicioasa va fi discutia cu el...<br /><br />concluzia...de fiecare data cand merg la rascruce se gaseste cate un individ care imi ofera discutii ciudate, dar interesante si delicioase...iar singurul individ cu care mi-ar placea sa discut nu discuta...pentru simplul fapt ca nu merge niciodata acolo...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7049465614669009548-3079535454325057143?l=ralucz.blogspot.com' alt='' /></div>Raluczhttp://www.blogger.com/profile/04953617766124614345noreply@blogger.com8tag:blogger.com,1999:blog-7049465614669009548.post-46246401382030423612009-11-16T16:03:00.007+02:002009-11-16T16:29:33.204+02:00how stupid can a woman be? asta ma tot intreb uitandu-ma in oglinda de vreo cateva saptamani bune incoa...<br />noi chiar nu invatam din experientele anterioare? si cand spun noi ma refer la noi femeile...ouf...zilnic ne izbim nas in nas cu fel si fel de indivizi de sex masculin care incearca sa ne impresioneze...care incearca sa ne vrajeasca cu sau fara motiv...si de cele mai multe ori in final noi femeile ne-o luam in bot...pentru ca suntem proaste...in mare parte naive, inconstiente, cu capul prea sus in norii din cartile cu povesti...ne luam marele sut in fund pentru ca baiatul perfect se dovedeste a fi cretinul pamantului, suferim zile in sir...pentru ca apoi, peste cateva saptamani sau luni sa o luam iar de la capat, facand aceleasi greseli, crezand in aceleasi cuvinte...si totul din dorinta de a trai un romance like in the fairytales...jucam pe scena vietii cu reflectorul asupra noastra rolul proastelor...rolul mult prea visatoarelor...inghititoarele de cacat invelit in ambalaj de ciocolata...<br /><br />esti trecuta prin n experiente cu x barbati de-a lungul a y ani...de cele mai multe ori ai fost heart broken...de cele mai multe ori ai descoperit in omul de langa tine nu ceea ce credeai ca este...ai descoperit ca tot ce ai vazut tu in el la inceput nu era decat o masca a ceea ce ai fi vrut tu sa fie el...un ambalaj placut pentru un continut care nu e bun pentru tine...cel putin...cu toate astea in spate, ar trebui sa nu mai fii usor de impresionat...ar trebui sa nu il mai crezi pe urmatorul el ca e El...ar trebui sa nu mai crezi in printi calare pe cai albi, pentru ca doar visezi la cai verzi pe pereti rosii...avand in vedere toate cacaturile prin care viata te-a pus sa treci, ar trebui sa ai zidurile mai inalte si mai puternice in jurul inimii tale...sa fie mai greu de intrat acolo...ar trebui sa ai santuri adanci umplute, nu cu apa, ci cu intrebari, rabdare, cumpatare, retinere, jocuri, tatonari, flirturi si alte porcarii din astea care sa nu te arunce din prima pe tava in fata lui...care sa te ajute sa nu-ti pui inima si sufletul la bataie din <br />prima runda...dar nuuuuu...tu esti in continuare fraiera si inca o data ai crezut in ochii blanzi ai unui baiat inalt...ca na, doar tie iti plac tipii inalti, ce mai conteaza...nuu, tu esti in continuare proasta si astepti sa iti dea el un semn...cand el deja a facut primul pas, dar tu, timida vietii asa dintr-o data, nu ti-ai dat seama...tu esti fraiera si crezi ca daca te-a sarutat o data o sa te vrea forever...nu, scumpa mea...daca nu ai facut nici tu nimic atunci, nici el nu va mai face...degeaba astepti tu sa iti raspunda la flirturi, pentru ca n-o va mai face de acum incolo...degeaba astepti tu sa te sune...foaia cu numarul tau de telefon a ajuns chiar de atunci la gunoi, cel mai probabil necitita...degeaba astepti tu acum sa te caute el...n-o sa se intample...nu-ti mai fa sperante...<br />degeaba i-ai spus ca in seara asta vei fi la teatru...in viata asta nu-l vei vedea urcand scarile spre tine in holul teatrului sa mergeti sa vedeti piesa impreuna...nu-i vei vedea fata printre zecile de oameni prezenti acolo, asa ca intr-un film de Oscar...nu te vei trezi cu mana lui pe umarul tau fix atunci cand nu te astepti...nu se va aseza ca din intamplare fix pe scaunul liber de langa tine..nu-ti mai fa sperante degeaba...in seara asta vei intra singura in sala de teatru...vei tine un ceai aromat si fierbinte in mana dreapta si vei urmari cu sufletul la gura "Omul perna" pentru ca e regizat de Radu Afrim...si esti curioasa de prea mult timp sa vezi de ce e in stare omul asta mult prea laudat, al carei fan ca fotograf esti...in seara asta vei sta singura in sala de teatru, printre zecile de oameni veniti insotiti...vei fi ca de obicei doar tu...sincer, nu merita sa-ti ocupi timpul asteptand sa fie like in the movies...pentru ca nu va fi...va fi doar ca la teatru...<br /><br />like Shakespeare's Romeo...you're fortune's fool...<br /><br />nu mai visa copilo ca e un print...e un om normal, confuz la fel ca tine...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7049465614669009548-4624640138203042361?l=ralucz.blogspot.com' alt='' /></div>Raluczhttp://www.blogger.com/profile/04953617766124614345noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-7049465614669009548.post-18255021336607594972009-11-13T16:37:00.003+02:002009-11-14T16:00:23.267+02:00<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="http://2.bp.blogspot.com/_LksNzA8BhaM/Sv1ylP4a3uI/AAAAAAAAAUM/-U7jEsW2lYM/s1600-h/afisfestivalresize.JPG"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 232px; height: 320px;" src="http://2.bp.blogspot.com/_LksNzA8BhaM/Sv1ylP4a3uI/AAAAAAAAAUM/-U7jEsW2lYM/s320/afisfestivalresize.JPG" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5403601112158363362" /></a><br /><br /><br />ieri seara a inceput Festivalul de Dramaturgie Contemporana la Teatrul Sica Alexandrescu din Brasov...si ne va delecta pana pe 20 noiembrie cu spectacole din toata tara...aaaa...ce veselie...biletele s-au vandut dinainte sa inceapa festivalul...pe mine m-a chemat iar Flo sa il ajut la standul de ceaiuri si cafea...o minunatie...cu toate ca am un mare deja-vue ce-mi aminteste de anul trecut...tot nu-mi vine sa cred cum a trecut un an...asa de repede? si eu ce am realizat? mai nimic...parca sunt tot acolo unde eram si anul trecut...am schimbat insa locuinta...si am fost terfelita putin de viata prin noroi...dar in rest?...un an in plus la viata si aceeasi mare confuzie in legatura cu rostul meu...patience, dear...<br /><br />aseara m-am furisat si am vazut „Ioana şi focul” de Matei Vişniec, jucata de Teatrul de Comedie din Bucuresti...mi-a placut mult de fata care a jucat-o pe Ioana aka Janne D'Arc si de tipul care l-a interpretat pe povestitor...au fost deliciosi...de fapt ei au facut piesa de teatru ca sa fiu sincera, restul au fost mai mult de decor...m-au enervat insa cand s-au referit la o spada ca fiind o "sabie"...na, m-au racait pe medieval...si m-au amuzat ca au avut un moment de jonglerie cu foc...in care un tip s-a jucat 10-15 secunde cu niste poiuri cu foc...stangaci, dar de efect...e totusi un inceput bun...per total...cred ca nota 6 spre 7...nu m-au dat pe spate...cu toate ca povestitorul era nimeni altul decat fermecatorul Marius Manole...imi doream de mult sa il vad jucand...<br /><br />in seara asta se joaca „Krum” de Teatrul Naţional Targu Mures...abia astept sa-l vad pe Luchi pe scena...iti tin pumnii, amice...e o surpriza mare, dar am incredere ca va fi totul bine...am putine emotii, recunosc...mai ales ca mi-ai spus aseara ca Krumm ori imi va placea ori nu-mi va placea deloc...si stii ce? ma bucur ca nu e cale de mijloc...<br /><br />sa se ridice cortina....<br /><br />sa ne jucam rolurile...<br /><br />zahar? miere? lapte?<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7049465614669009548-1825502133660759497?l=ralucz.blogspot.com' alt='' /></div>Raluczhttp://www.blogger.com/profile/04953617766124614345noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7049465614669009548.post-75595463115813991562009-11-07T16:16:00.004+02:002009-11-16T13:59:15.435+02:00de ce nu intelege nimeni ca nu trebuie sa fugi dupa iubire?<br />-jocul e fix invers...te gaseste feelingul pe tine...<br />de ce disperam cand vedem ca de o bucata buna de timp suntem singuri?<br />-ar trebui sa ne bucuram de noi insine...de tu cu tine...de eu cu mine...de eu ca "Eu" nu ca parte dintr-un "noi"...pentru ca doar in momentele de "Eu" esti cu adevarat...in restul timpului, vrei nu vrei, crezi nu crezi, mai mult sau mai putin, te compromiti...<br /><br />de ce scormonim printre prietenii prietenilor prietenilor nostrii de pe nu stiu ce site pe care avem profil, in speranta ca vom "intalni" acea persoana de care ne vom indragosti? da, am spus bine "ne vom indragosti", pentru ca 99% sanse acea persoana nu se va indragosti inapoi de noi astia care cautam...pentru ca tot ce descoperim sunt niste imagini ale unor oameni...nu le putem simti caracterul, mirosul, nu le putem auzi vocea...doar ne inchipuim cat de perfecti am fi impreuna pentru ca ne place imaginea chipului lor si ascultam aceeasi muzica...F-A-L-S! e o mare prostie...<br /><br />sa-ti cauti iubirea pe internet mi se pare una dintre cele mai mari idiotenii nascute de era comunicarii...site-urile de matrimoniale le alatur revistelor de scandal...sunt pur si simplu Lame...nu-ti mai cauta "iubirea vietii" tale pe site-uri de gen...pentru ca NU are rost...sa fim seriosi acum, cine isi face cont pe site-uri de gen? ce fel de baieti/barbati isi fac asemenea profiluri?!? toti cocalarii, toti psihopatii, toti futangii, toti labagii, toti afemeiatii, toti incompetentii planetei, toti mincinosii, toti alienatii, toti perversii, toti idiotii, toti cretinii, toti dobitocii cu tricou D&G, toti retatdatii, toti cei care resping societatea, toti cei care nu au cojones decat in spatele monitorului(caci altfel si-ar da drumu' in pantaloni daca te-ar vedea live), toti disperatii...and so on and so forth...tu, ca fata care te respecti, ai orgoliu si principii, chiar iti doresti ca un labagiu sa te vrajeasca cu minciuni gogonate din spatele unui monitor in fiecare seara? oamenii astia iti vor spune tot ce vrei tu sa auzi, doar ca sa te futa...e simplu ca buna ziua...tu ai sa te flagelezi ca o panseluta ca iti spune ala cate in luna si in stele, ca sta cu dex-ul pe masa sau trage cu ochiul pe google daca e mai istet...nu mai faceti prostia sa va cautati iubirea pe internet...nu mai credeti in povestile alea de dragoste cu "ne-am cunoscut pe site-ul X sau Y si de atunci suntem impreuna si avem 2 copii si ne iubim mult"...e un mega bullshit de marketing...e o facatura...nimic nu e adevarat...poate un caz intre mii de cazuri...<br /><br />nu mai disperati oameni buni! si nu mai alergati iubirea asta...ca o sa fuga si mai departe de voi...cu cat o sa va chinuiti mai mult sa gasiti pe cineva, cu atat nu veti reusi...sau cu atat va alegeti doar cu chinul sufletului...vorba aia cu "iubirea iti bate la usa cand nici nu te astepti" e adevarata...toate lucrurile astea frumoase se intampla de obicei cand te astepti cel mai putin...eu m-am indragostit cand nu credeam ca sunt in stare de sentimentul asta...am cunoscut cei mai interesanti oameni cand nici nu ma asteptam, decat atunci cand frecventam evenimente mondene...<br /><br />nu mai disperati ca sunteti singuri! bucurati-va ca sunteti singuri! finalul fericit nu e pentru toti acelasi...nu pentru toata lumea un happy ending e atunci cand isi intalneste sufletul pereche...pentru unii dintre noi, finalul fericit e atunci cand esti tu cu tine, liber sa te descoperi, sa te cunosti, sa fii un "tu" real, si nu un "tu" care ti-ar placea sa fii...ideologic, ni s-a inoculat ideea ca finalul fericit e in doi...depasiti stereotipurile, think outside the box, lasati americanismele la o parte, uitati de toate filmele siropoase...depasiti limitele astea si fiti bucurosi ca existati...nu credeam prostia aia de vorba ca "daca tu te iubesti or sa te iubeasca si altii"...dar cam asa e...am observat ca ma simt bine in preajma oamenilor care se simt bine cu persoana lor sau care rad sau care sunt energici...si ma pleostesc cand sunt in preajma unor oameni cu moralul la pamant, deprimati, tristi...se molipseste...cum vrei sa atragi pe cineva cand tu urlii prin toti porii tai "disperareeeeeee!"...nu se poate asa ceva...nu te multumi cu un buros slinos care iti spune vorbe dulci pe mess daca tu iti doresti sa tii de mana unul cu patratele prin parc...nu renunta! crede in tine!<br /><br />si lasa dracului site-urile de matrimoniale! they really really suck! iar tu nu esti lame! iesi in lume! viata reala e mult mai frumoasa decat sa-ti pierzi ore in sir pe calculator...ai nevoie de oameni!<br /><br />am nevoie de oameni!<br /><br />PS: Iulia T. si Lucian V., nu uitati...Realitatea nu e totul! blogul asta e pentru "voi"...cei multi care zac intr-o singura persoana...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7049465614669009548-7559546311581399156?l=ralucz.blogspot.com' alt='' /></div>Raluczhttp://www.blogger.com/profile/04953617766124614345noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-7049465614669009548.post-1537582008768972232009-11-06T17:42:00.002+02:002009-11-06T17:44:49.256+02:00din ciclul...out on the internet and found...thanks to Tony-man...<br /><br />texte ce le gasesti pe instructiuni de folosire reale...<br /><br /><br />1. On a blanket from Taiwan - NOT TO BE USED AS PROTECTION FROM A TORNADO.<br /><br />2. On a helmet mounted mirror used by US cyclists - REMEMBER, OBJECTS IN THE MIRROR ARE ACTUALLY BEHIND YOU.<br /><br />3. On a Taiwanese shampoo - USE REPEATEDLY FOR SEVERE DAMAGE.<br /><br />4. On the bottle-top of a (UK) flavoured milk drink - AFTER OPENING, KEEP UPRIGHT.<br /><br />5. On a New Zealand insect spray - THIS PRODUCT NOT TESTED ON ANIMALS.<br /><br />6. In a US guide to setting up a new computer - TO AVOID CONDENSATION FORMING, ALLOW THE BOXES TO WARM UP TO ROOM TEMPERATURE BEFORE OPENING. (Sensible, but the instruction was INSIDE the box.)<br /><br />7. On a Japanese product used to relieve painful hemorrhoids - LIE DOWN ON BED AND INSERT POSCOOL SLOWLY UP TO THE PROJECTED PORTION LIKE A SWORD-GUARD INTO ANAL DUCT. WHILE INSERTING POSCOOL FOR APPROXIMATELY 5 MINUTES, KEEP QUIET.<br /><br />8. In some countries, on the bottom of Coke bottles - OPEN OTHER END.<br /><br />9. On a packet of Sunmaid raisins - WHY NOT TRY TOSSING OVER YOUR FAVORITE BREAKFAST CEREAL?<br /><br />10. On a Sears hairdryer - DO NOT USE WHILE SLEEPING.<br /><br />11. On a bag of Frito's - YOU COULD BE A WINNER! NO PURCHASE NECESSARY. DETAILS INSIDE. (The shoplifter special?!?)<br /><br />12. On a bar of Dial soap - DIRECTIONS - USE LIKE REGULAR SOAP. (And that would be how?)<br /><br />13. On Tesco's Tiramisu dessert (printed on bottom of the box) - DO NOT TURN UPSIDE DOWN. (Too late! You lose!)<br /><br />14. On Marks & Spencer Bread Pudding - PRODUCT WILL BE HOT AFTER HEATING. (Are you sure? Let's experiment.)<br /><br />15. On a Korean kitchen knife - WARNING: KEEP OUT OF CHILDREN. (Dammit! Who are they to tell me what to do with my kids?)<br /><br />16. On a string of Chinese-made Christmas lights - FOR INDOOR OR OUTDOOR USE ONLY. (As opposed to what?...use in outer space?)<br /><br />17. On a Japanese food processor - NOT TO BE USED FOR THE OTHER USE. (Now I'm curious.)<br /><br />18. On Sainsbury's peanuts - WARNING - CONTAINS NUTS. (Really? Peanuts contain nuts?)<br /><br />19. On an American Airlines packet of nuts INSTRUCTIONS - OPEN PACKET, EAT NUTS. (I'm glad they cleared that up.)<br /><br />20. On a Swedish chainsaw - DO NOT ATTEMPT TO STOP CHAIN WITH YOUR HANDS OR GENITALS. (What kind of consumer phone-call led to this warning?)<br /><br />21. On a child's superman costume - WEARING OF THIS GARMENT DOES NOT ENABLE YOU TO FLY. (That's right, destroy a universal childhood fantasy!)<br /><br />22. On some frozen dinners: SERVING SUGGESTION: DEFROST. ( OK lets eat it frozen!!!)<br /><br />23. On a hotel provided shower cap in a box: FITS ONE HEAD.<br /><br />24. On packaging for a Rowenta iron: DO NOT IRON CLOTHES ON BODY.<br /><br />25. On Boot's "Children's" cough medicine: DO NOT DRIVE CAR OR OPERATE MACHINERY.(Kids no more driving)<br /><br />26. On Nightly sleep aid: WARNING: MAY CAUSE DROWSINESS. (Duh!)<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7049465614669009548-153758200876897223?l=ralucz.blogspot.com' alt='' /></div>Raluczhttp://www.blogger.com/profile/04953617766124614345noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7049465614669009548.post-41010567405289956352009-11-04T17:13:00.003+02:002009-11-04T17:42:20.443+02:00a trebuit sa fie week end-ul trecut Halloweenul ca sa mi se reaminteasca ce lucruri frumoase am trait...a trebuit sa reintalnesc un drag cunoscut si sa imi spuna el cum ii aduc aminte de "cum era pe vremuri"...sa vorbesc cu el despre 2 Mai, Sighisoara si concerte...<br />nu am fost eu la prea multe concerte, insa am numai amintiri placute legate de cele la care am fost...<br /><br /><b>17 iulie 2007 - The Rolling </b>[mother fucker]<b>Stones</b><br /><br />only the best band ever, dupa parerea mea...lucram pe vremea aia ca barman in White Horse, la mare...nici nu incheiasem 24 de ore de tura si alergam spre gara cu un rucsac imprumutat in spate sa prind trenul spre Constanta si apoi spre Bucuresti...pana la Bucuresti am dormit...era aer conditionat, iar galagia din jur nu ma incurca deloc...simteam priviri ciudate, dar eram mult prea obosita sa imi pese...m-am trezit cand trenul trecea prin Basarab(sau cel putin asa mi s-a parut mie in dezmeticirea mea)...din intamplare m-am uitat pe jos si am vazut unul din cerceii mei...probabil imi cazuse in somn...cand am pasit pe peronul capitalei parca am primit un sut in stomac, lipindu-l instant de plamani...o caldura infernala...mie imi inghetasera picioarele in tren...nu fac bine 3 pasi si un barbat imi da o cartela de metrou cu cateva calatorii ramase, pe motiv ca lui nu-i mai trebuie ca pleaca...uite ce noroc...merg la Spring la Victoriei, mananc o pizza si intr-o sticla de Pepsi amestec un plic de ness...cam o ora m-am chinuit sa ma uit la un film ce rula la televizorul din separeul fumatorilor...trebuia sa profit de aerul conditionat, afara era macel si pana la concert mai erau muuulte ore...m-am dus la baie sa fresh myself...si m-am simtit ca un boschetar...pentru prima oara realizam ca port aceleasi haine cu care eram la munca...fuck, am plecat cu tricoul cu White Horse Staff pe mine...las ca nu-i bai...plec spre stadion...spre Lia Manoliu...aveam emotii...si in acelasi timp simteam ca sunt intr-un vis (de la oboseala) si intr-un cosmar (de la caldura)...vreo 2-3 ore de asteptat sa intru pe stadion...asfalt frigand sub talpi...borduri incinse sub fund...sub talpi...am intrat...iei...am un scaun de plastic doar al meu in tribuna Best (adica cea de vis a vis de VIP)...ma uit in jur...la tribuna mea numai straini si in genere oameni peste 30 de ani, deh cine se indura sa dea aproape 3 milioane pe un bilet...dar cum mergeam singura era mai bine ca la gazon A am spus eu...cald...nici un pic de umbra...mergand sa-mi iau niste apa...2 gardieni incearca sa ma agate pe aceeasi tema de caldura...aratam ca dracu...ma intorc pe scaunul meu...invidiam baietii care isi puteau da tricoul jos sa stea la bustul gol...mi-e cald...eram singura si ma plictiseam, simtindu-ma ca o ciudata ca am venit singura la concert...pe seara, cand soarele s-a mai domolit, a cantat Iris...n-am inteles nimic...de la caldura era totul neinteresant...ma suna Robert de la White ca e venit si el la concert si ca sa vin la gazon B sa stam cu totii...incerc sa vorbesc la paza...nu ma lasa...le explic ca am bilet de 4 ori mai scump...nu vor...incerc sa propun un schimb cu cineva de la gazon B, nu vor...ma intorc dezamagita spre scaunul meu...cand dau nas in nas cu fostul meu sef, surprins ca ma vede la concert in tribuna aia...imi era dator si are cunostinte multe...i-am spus baiul, fara nici o jena...a dat un telefon si a vorbit cu 2 jandarmi si am trecut la gazon B...inainte de concert am dat pe gat un alt plic de ness...uitand ca nu mai am nici o gura de apa...aprind repede o tigara...amarala aia ma face sa mi se intoarca...as vrea sa vomit dar unde? ma uit in jur, numai picioare...nu pot sa vomit pe astia imi spun...frate, nici sa vrei si nu poti...se aud primele acorduri din Start me up...si am sarit si eu in picioare...o stare euforica cauzata de muzica, emotii, ness, caldura, oboseala, placere, fericire, oamenii din jur...minunat...cu noi erau si 2 tipi...unul dintre ei foarte inalt si bine facut, celalalt mai maruntel si slabut...sau cel putin asa mi-i amintesc eu...nu mai stiu cum ii cheama...glumim si radem cu totii..e demential, de parca am fi prieteni de-o viata...aaaaa...Satisfaction, melodia vietii urlu cat pot...cel inalt ma ridica pe umeri...nu stiu cand am ajuns sus...dar era asa racoare si bine...fredonand versurile melodiei mele preferate am ramas tampita...stadionul ala imens era full...nu cred ca mai vazusem niciodata asa multi oameni la un loc...impresionant...<br />nu stiu ce mana m-a impins, dar mi-am dat tricoul jos si am inceput sa cant in continuare melodia mea...de pe scena mobila, Mick Jagger canta "I can't get no satisfaction" si arata cu mana inspre mine...nu-mi venea sa cred...pierd eye contact-ul si ma uit in jos...brusc ma apucase o mare ameteala...in jurul nostru vad o mare de oameni care nu se mai uitau inspre scena, ci se uitau la mine in sutien si imi faceau poze cu telefoanele mobile...ajung iar in multime...ma izbeste caldura si iar mi se face rau...blestematul ala de ness...gura mamii lui ca mai degraba imi era somn decat sa imi simt corpul ca explodeaza...<br />se termina concertul...my god, nu-mi vine sa cred ca s-a terminat si asta...ne asezam in fund pe jos si ne aprindem cate o tigara...apoi hai la drum...e aproape miezul noptii si trebuie sa prind trenul spre Constanta...la 8 dimineata intru in tura de 24...mi-e lene...as ramane pe stadionul ala si as dormi...cand ne ridicam, stadionul aproape gol...ce repede se termina momentele frumoase...parca nici n-a fost...trecand prin tunel pe sub tribune...toata lumea fredona uuu--uuu-uuu-uuu...mi s-a facut pielea gaina...cu siguranta s-au apucat unul sau doi si s-a propagat pana cand toata lumea murmura acelasi pasaj de melodie...<br /><br />daca ma intreaba cineva cum mi s-a parut concertul am sa ii raspund mereu cu un singur cuvant: "orgasmatic"...<br />de atunci, nici un concert nu m-a mai impresionat...<br />asa m-am dezbracat eu la Rolling Stones...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7049465614669009548-4101056740528995635?l=ralucz.blogspot.com' alt='' /></div>Raluczhttp://www.blogger.com/profile/04953617766124614345noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7049465614669009548.post-64061979815868895592009-11-02T22:45:00.004+02:002009-11-03T13:39:15.616+02:00<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="http://4.bp.blogspot.com/_LksNzA8BhaM/SvAWWh9vl8I/AAAAAAAAAUE/EfndBCazzDI/s1600-h/DSC_6444.JPG"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 134px; height: 320px;" src="http://4.bp.blogspot.com/_LksNzA8BhaM/SvAWWh9vl8I/AAAAAAAAAUE/EfndBCazzDI/s320/DSC_6444.JPG" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5399840529547499458" /></a><br />sambata seara a fost Halloween, mai nou [si] tot romanul stie...ne-am mobilizat cativa si am spus "hai sa ne costumam" si sa iesim la party...sa ne costumam, bine...dar in ce mama masii sa ma imbrac, cand am la mine doar hainele de iarna si cele de toamna...si alea casual/sport, de n-ai ce improviza pe marginea lor...bani din parti pentru asa ceva, timp putin ramas...aaa...mai am rochia aia, ca era cu hainele de spalat si am uitat sa o duc acasa...super, ma fac hipioata...si asa ma simt intr-un fel...si asa ma imbrac cateodata in gen...scurt si simplu...rochie, bocanci, 2 codite impletite, o codita cu ata colorata si cu putinul detinut am pretins ca sunt hipioata...<br /><br />hippie e atunci cand te simti una cu natura, cand esti adeptul ideii de iubire libera sub soare...hippie e atunci cand iti pui o floare in par, nu numai pentru ca pe buze se contureaza vestitele versuri "If you're going to San Francisco, be sure to wear some flowers in your hair"...hippie e cand esti nonconformist si liber...hippie sunt jeansii si hainele hand made...fustele lungi indie...franjurile...culorile puternice...sandalele cu talpa joasa...vestele...ochelarii de soare old school...fustele mini si cizme...camasi inflorate...hippie e psychedelic...hippie e sa fii high...hippie e altceva...e altfel...e cum esti tu de fapt in afara normelor sociale...a eticii de turma...si ca sa fiu in trend, am sa spun ca hippie e sa fii true...cati dintre noi nu au chef sa se imbrace la costum si totusi o fac, constransi de imprejurari...cati nu ar iesi din casa fara sa se pieptene, si totusi isi indreapta parul cu placa ca deh...cati nu ar fuma zilnic [macar] un joint, dar ne ferim si de marfa de la coffe shop-uri....cati nu s-ar imbraca fara nici o noima, dar nu o fac pentru ca s-ar uita lumea stramb...cati n-ar face fel si fel de trasnai daca nu le-ar pasa de gura lumii...daca ar ignora gandul la ce-o sa zica lumea/ce-o sa creada lumea...cati nu spun ca ii doare la 3m in spate de ce crede lumea, dar in privirea lor se vede ca vor sa fie acceptati de majoritate...pentru mine, hippie e cand te doare in Cure de toate regulie sociale si esti tu multumit cu tine...cand preferi sa ai un job care iti place decat unul care iti aduce foarte multi bani...<br /><br />Marty Myron spunea asa: "Do your own thing, wherever you have to do it and whenever you want. Drop out. Leave society as you have known it. Leave it utterly. Blow the mind of every straight person you can reach. Turn them on, if not to drugs, then to beauty, love, honesty, fun"...luati aminte...<br /><br />Be hippie!<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7049465614669009548-6406197981586889559?l=ralucz.blogspot.com' alt='' /></div>Raluczhttp://www.blogger.com/profile/04953617766124614345noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-7049465614669009548.post-69523886773659578012009-10-30T19:22:00.007+02:002009-10-30T19:55:17.548+02:00la mai toti oamenii ne plac animalele...si mai toti ne dorim sau avem deja un animalut prin casa...fie el caine, pisica, papagal, broasca testoasa sau mai stiu eu ce natie de soarec...si apropo de asta...n-am sa inteleg niciodata oamenii care isi iau soareci in casa...porci de guinea, hamsteri, cobai si mai stiu eu ce neam de sobolan...oameni buni, intelegeti ca pana la urma sunt niste rozatoare urate...de care probabil v-ati scarbi daca nu ati sti ca sunt de la pet shop si le-ati vedea asa pur si simplu alergand prin casa...judecati-ma, aruncati cu rosii stricate in mine...whatever...mie nu or sa mi se para niciodata frumosi si dragalasi sobolaneii astia...si n-am sa inteleg niciodata pe oamenii care ii cumpara...cata ironie...unii se chinuie din rasputeri sa anihileze sobolanii si altii si-i cumpara din magazin si cheltuie o gramada de bani sa ii intretina...mai mult nu puteti? disgusting...mai degraba cresteti un gandac de colorado...<br /><br />eu...I am definitely a dog person...si ironic, de curand am observat ca majoritatea prietenilor mei sunt posesori sau cel putin iubitori de pisici...sunt inconjurata de oameni ce cred in ideea: "cats rule the world"...eu am o problema cu pisicile...nu le urasc, dar nici nu le suport prea mult in preajma mea...dupa vreo 10 minute asa mi se pune un not in gat si simt ca mi s-a format un ghemotoc din blana tuturor pisicilor...nu accept ideea de a dormi in aceeasi camera cu o pisica...cu toate ca mi s-a intamplat de doua ori pana acum...nu vreau sa se repete experienta...mi-e frica...da, recunosc...mi-e frica sa nu inhalez un fir de par si sa mor...si da, sunt constienta ca multa lume doarme in acelasi pat cu pisica/pisicile si nu patesc nimic...dar la norocul meu, mi-e ca eu o sa fiu ala 0,(0)1 % care o sa pateasca ceva...paranoic me...<br />plus ca pisicile sunt altfel decat cainii...totul e cum vor ele...se alinta cand vor ele,te plac cand vor ele...si intotdeauna mi-au lasat impresia ca te parasesc daca gasesc ceva mai bun...sunt perverse...cainii sunt la polul opus... they'll always be there for you...nu stiu daca asta se transmite in/din caracterul proprietarului...ideea e ca, ciudat, dar majoritatea amicilor mei au pisisci...<br />pentru cine crede, se spune ca persoanele carora nu le plac pisicile au fost intr-o viata anterioara caine...carora nu le plac soarecii, pisici...si tot asa...<br /><br />I'm definitely a do person...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7049465614669009548-6952388677365957801?l=ralucz.blogspot.com' alt='' /></div>Raluczhttp://www.blogger.com/profile/04953617766124614345noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-7049465614669009548.post-37850912481474053452009-10-27T23:08:00.002+02:002009-10-27T23:20:43.533+02:00in aceasta seara in Brasov, o blonda traversa regulamentar pe o trecere de pietoni de pe strada A. Vlahuta...si doua masini marca BMW au fost implicate intr-un accident...<br /><br />blonda eram eu...iar ei s-au busit din cauza mea...hahahaha...ce sa-i faci daca asfaltul e ud si lumea circula cu viteza...trist...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7049465614669009548-3785091248147405345?l=ralucz.blogspot.com' alt='' /></div>Raluczhttp://www.blogger.com/profile/04953617766124614345noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7049465614669009548.post-61666170556826862732009-10-22T17:50:00.002+03:002009-10-22T17:56:36.223+03:00intr-o zi ma intrebam...<br /><br />daca sunt case in Rai...<br /><br />asta pentru cine crede in Rai...eu nu cred...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7049465614669009548-6166617055682686273?l=ralucz.blogspot.com' alt='' /></div>Raluczhttp://www.blogger.com/profile/04953617766124614345noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7049465614669009548.post-55117790864683021772009-10-14T14:33:00.003+03:002009-10-22T17:58:01.965+03:00<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="http://3.bp.blogspot.com/_LksNzA8BhaM/SuBy82dB9EI/AAAAAAAAAT8/XLhSFuBxOeo/s1600-h/DSC_5147.JPG"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 320px; height: 215px;" src="http://3.bp.blogspot.com/_LksNzA8BhaM/SuBy82dB9EI/AAAAAAAAAT8/XLhSFuBxOeo/s320/DSC_5147.JPG" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5395438743324849218" /></a><br /><br /><br />neasteptat de repede...in noaptea asta a nins pentru prima oara...vine iar iarna...mai devreme decat ma asteptam...si tot pentru prima oara, nu ma intristeaza ca vine iarna...eu sunt un grinch cand vine vorba de prima ninsoare...toata lumea e fericita, toata lumea vrea sa iasa afara si sa vada prima zapada si sa se bata cu bulgari...eu sunt personajul ala morocanos care cruceste si dumnezeieste ca a venit iarna cu frigul ei care parca nu se mai termina...cu toate astea, anul asta, pentru prima oara in viata, am simtit o amorteala de placere ca imi ingheata nasul si ca simt nevoia unei caciuli pe urechi...ceea ce e ciudat, pentru ca eu urasc frigul...eu sunt una dintre cele mai friguroase persoane...tocmai eu sa ma bucur ca vine iarna? tocmai mie sa imi tresalte inima la mirosul de iarna?<br /><br />poate ca frigul imi aduce aminte de tine...poate ca de aia zambesc...poate ca de aia te-am visat aseara...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7049465614669009548-5511779086468302177?l=ralucz.blogspot.com' alt='' /></div>Raluczhttp://www.blogger.com/profile/04953617766124614345noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7049465614669009548.post-34660471098580891192009-10-12T12:40:00.004+03:002009-10-12T13:23:52.823+03:00anul trecut pe vremea asta ma mutam in Brasov...ieri de fapt s-a implinit un an de cand mi-am adus aici toate bgajele...am tot vrut sa scriu despre aniversarea asta, dar nu am stiut ce...incercand sa adorm aseara, mi-a venit ideea unei liste cu lucruri noi pe care le-am facut de cand m-am mutat in Brasov...asa ca, pentru prima oara am...stat in gazda...unde am stat intr-o camera cu 78 de icoane...am stat in chirie...am locuit singura in casa(garsoniera)...am jucat tenis...play poi...am tinut in mana o spada...am intrat intr-un ordin cavaleresc si am participat la festivaluri medievale ca si hangita/fotograf...mi-am facut primul abonament(la internet)...am sters geamuri...batut si frecat covoare singura...am ars bani...am batut o capsa...am schimbat o yala...am impodobit bradul de Craciun singura...am urcat iarna pe munte (Malaiesti - 1720m)...m-am indragostit de un om extraordinar, pe care inca il iubesc, chiar daca totul s-a terminat intre noi...am facut o ciorba de cartofi...am lipit purfix la geamuri...prima sedinta foto(Bucuresti)...am lucrat ca debarasator...am vandut cercei pe strada...am inceput sa joc darts...play poi cu foc...am dat cu var/vopsea lavabila...<br /><br />timp de un an s-au intamplat multe lucruri...si frumoase si urate...si foarte grele si placute...ca la toata lumea...e greu de sintetizat...mi-am facut noi amici...nu se compara deloc cu prietenii din Bucuresti...dar sunt oameni ok...am schimbat 4 chirii in 3 cartiere...am ras, am plans, m-am enervat...a trecut...<br /><br />acum un an ma mutam in Brasov pentru a ma regasi...pentru a lua o pauza si a descoperi cine e Raluca cu adevarat, nu ceea ce vrea ea sa fie...ma mutam aici pentru a imi gasi un rost in viata, pentru a gasi raspunsul la intrebarea "what happens next?"...dupa un an, tot nu stiu care e raspunsul...dar ma simt mai bine cu mine...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7049465614669009548-3466047109858089119?l=ralucz.blogspot.com' alt='' /></div>Raluczhttp://www.blogger.com/profile/04953617766124614345noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7049465614669009548.post-26749934017405493672009-10-07T02:55:00.003+03:002009-10-07T03:29:49.059+03:00stiu ce vreau!<br />pardon...<br />intotdeauna am stiut ce am vrut.<br />ma scuzati din nou...<br />de mai bine de un an nu mai stiu ce vreau...<br /><br />sunt momente in care nu te gandesti la ce vrei...sunt momente in care te lasi purtat de val...sunt momente in care nu-ti pasa decat de ziua de azi, caci cea de maine se va scrie maine...sunt momente in care iti imaginezi un viitor indepartat...dar sunt si momente in care trebuie sa iei decizii...e alba sau neagra? cand stii ca nu poate fi niciodata gri...si nici nu ti-ai dori sa fie gri...urasti compromisurile...momentele astea in care trebuie sa te decizi intre nonculori sunt momentele care dau de fapt culoare vietii...atunci se intampla cu adevarat ceva in tine si simti ca traiesti cu adevarat...indecizie...intrebari...bune si rele...avantaje si dezavantaje...ratiune...suflet...prieteni...familie...straini...vise...frica...nou...ceva ce stii de toata viata...obisnuinta...comoditate...necunoscut...aventura...adrenalina...curaj...incredere...putere...cojones...si in final: hotarare...<br /><br />am lasat familia...am lasat prietenii...am lasat tot ce cunosteam...curaj...noul e bun...o noua viata de la zero...noi prieteni...noi locuri...care dupa o vreme se transforma in vechi...cunosti fiecare pietricica a drumului pe care mergi...am lasat iar prietenii...am lasat iar locurile cunoscute...an inceput din nou o alta viata...iar de la zero...trag aer in piept...va fi bine...alti prieteni...alte locuri care s-au transformat din nou in cunoscut...alte strazi a caror pietricele si denivelari le cunosc...vreau sa ma stabilesc...am obosit...nimeni nu a spus ca e usor...iar greul nu trebuie sa fie urat...ci mai degraba challenging...dar ce faci cand vrei sa te stabilesti, cand vrei sa te linistesti...cand vrei sa lasi bagajul din spate si sa stai...sa ai un loc caruia sa ii spui "acasa"...dar cand in acelasi timp simti ca aici nu mai e locul tau? ce faci cand vrei sa ramai in orasul asta, pentru ca "iubesc Brasovul", dar realizezi ca te-ai consumat deja in orasul asta...ce faci cand simti ca you don't belong there anymore, ca ai facut ce ai avut de facut? bine, nu ai facut tot ce era de facut, pentru ca mai niciodata nu faci tot ce iti propui, pentru ca nu totul depinde doar de tine...dar totusi simti ca ai consumat si locul asta...ce fac? m-am saturat sa o iau de la capat...si in acelasi timp mi-e sete sa start over again...<br /><br />si-mi spun...ce e mai important este sa te simti bine cu tine...sa te simti bine cu ceea ce esti...si mai presus, sa stii cine esti de fapt...sa nu te mai confunzi cu ceea ce ai vrea sa fii...<br /><br />in mare stiu ce vreau de la viata...dar toate se refera la un viitor indepartat care se termina cu "pana la adanci batraneti"...dar care e urmatorul pas? care e primul pas pe care trebuie sa il fac pentru a ajunge la for the rest of the life? cand eu nu pot sa ma decid...cariera viselor mele presupune o caruta de compromisuri...si mi-e frica sa nu uit cine sunt si sa ma transform, involuntar, intr-un robotel...cariera viselor presupune un oras obositor, stresant, gri si prafuit...orasul pe care il iubesc nu imi ofera ceea ce as vrea eu...mici compromisuri se fac peste tot, se pare ca nu putem scapa de boala asta...poate asta presupune o societate, o comunitate...prietenii s-au imprastiat peste tot in lume...familia e in suflet mereu...dar Eu? unde e Eul meu? unde e Sinele? gaseste-ti Eul, gaseste-ti Sinele...si gaseste o modalitate sa fi cu Eu si Sine...<br /><br />realitatea e a voastra...visele sunt ale mele...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7049465614669009548-2674993401740549367?l=ralucz.blogspot.com' alt='' /></div>Raluczhttp://www.blogger.com/profile/04953617766124614345noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7049465614669009548.post-33214938300770425872009-10-06T00:39:00.004+03:002009-10-06T01:05:23.105+03:00ieri a fost duminica...zi de leneveala si relaxare...sau de recuperare de dupa cheful de sambata seara ce s-a incheiat de fapt pe lumina zilei de fata...<br /><br />duminica de obicei mi-e lene...<br />duminica as vrea sa fac multe si nu fac...<br />duminica am impresia ca nimeni nu face nimic...ca nu misca nimic nicaieri...<br /><br />duminica am senzatia ca lumea si-a luat vacanta de la realitate si ca fiecare traieste in visul lui...pe alocuri visele se intrepatrund...si sunt visele lor...<br /><br />duminica ai feelingul ala strange ca vine ziua de luni, cand dai cu capul de pragul de sus si te trezesti la ceea ce cunoastem sub numele de Viata...<br />duminica parca se aduna toata oboseala saptamanii...si nu faci mare lucru de teama sa nu se acumuleze si mai multa oboseala...deja ti-e sila ca trebuie sa te trezesti la prima ora a doua zi...<br /><br />pentru mine duminica e ca oricare alta zi a saptamanii, avand in vedere ca nu lucrez...si cu toate astea, fiecare zi a saptamanii este pentru mine o duminica...pentru ca niciodata nu stiu ce ma asteapta, ce se va intampla, cine ma va angaja...<br /><br />duminica asta am simtit nevoia de plimbare...nu am mai iesit de foarte multa vreme la o plimbare...am iesit pe la 4 dupa amiaza si am fost surprinsa...trafic! da, stiu ca duminica toti bucurestenii fug de la munte inapoi in furnicarul de beton...dar si mai ciudat era ca majoritatea masinilor erau sub semnul BV...unde se duc toti oamenii astia? oare toti au iesit ca mine in hipermarket dupa de-ale gurii? nu cred...unii din ei clar vin de la cumparaturi...chiar daca sunt in masini, se vede pe fetele lor de familisti...au fost impreuna sa cumpere de mancare pentru saptamana ce urmeaza sa inceapa...la cei de pe strada observi involuntar sacosele mari cu numele magazinului...<br />ma uit la oamenii de pe strada...ii vad si pe cei din masini, cand se opresc la semafor...unii dintre ei sigur merg in vizita, imi spun...zambesc...mi-e dor...mi-e dor sa merg in vizita la cineva...imi amintesc cum era cand eram mica si mergeam cu ai mei in vizita la prietenii lor...sau cum mergeam in vizita la rude...sau cand eram in liceu si mergeam in vizita pe la fel si fel de prieteni...e frumos sa mergi in vizita...nu mai am parte..."cand cresc mare vreau sa ma fac musafir"...<br /><br />duminica e ziua de iesit in parc...o gramada de bunici isi plimba cealalta gramada de nepoti...le cumpara dulciuri si ii lasa sa se dea in leagan...<br /><br />cand se face rosu masinile opresc la semafor...o tigancusa trece printre ele si cerseste un banut...de pe partea cealalta un puradel de maxim 9 ani sare de pe trotuar tinand in mana o sticla...vrea sa spele parbrizele...pacat, mai degraba le murdareste...<br /><br />duminica e sfarsitul si inceputul...si ma intreb oare ce e mai nasol: duminica cand stii ca e ultima zi sau luni cand o iei iar de la capat?<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7049465614669009548-3321493830077042587?l=ralucz.blogspot.com' alt='' /></div>Raluczhttp://www.blogger.com/profile/04953617766124614345noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7049465614669009548.post-15826853334279144762009-10-03T16:26:00.007+03:002009-10-03T16:53:04.136+03:00tinandu-se strans de mana, se uita in sus cu o privire blanda care nici nu ar trebui sa fie insotia de cuvinte..."vreau"...spune copilul parintelui care il priveste parca mult prea de sus...parca s-ar ruga la cer...prin magazine, copii vor tot felul de lucruri...roaga frumos, cu privirile lor cu ochi mari si rotunzi...sau apeleaza, inconstient, la tehnici de manipulare...se dau cu fundul de pamant, bat din picior, se incrunta, tipa, plang, dar in nici un caz nu se desprind de locul cu pricina si, cel mai probabil, nu il lasa nici pe parinte sa se desprinda prea usor de acolo, cel putin nu fara sa atraga privirile tuturor...<br />inca de cand eram mica ma intrebam de ce unii copii se manifesta asa...de ce se chinuie sa faca scene din astea oribile fata de parintii lor pentru a obtine un sirag de gume de mestecat colorate, sau o jucarie...niciodata nu i-am inteles si am stiut ca niciodata nu am sa procedez asa...mie imi placea sa ma uit prin vitrine si sa merg acasa si sa visez la ce descoperisem...imi placea sa revin la vitrinele unde era ceva interesant, doar sa verific ca nu s-a vandut...mie imi placea sa stau intinsa pe pat, cu privirea in tavan si sa visez la cai verzi pe pereti...cand eram mica puteam face asta de dimineata pana seara...acum timpul parca trece mai repede...cand eram mica stateam minute in sir si desenam cu cioburi de sticla in caleidoscop...always a dreamer...<br />rar, cand imi placea ceva cu adevarat sau, dupa caz, cand imi era prea pofta...ceream si eu, totusi eram copil ca oricare alt copil...am incercat sa ma imaginez dandu-ma cu fundul de pamant si urland pana mi se da obiectul cerut...dar pur si simplu nu am putut niciodata sa ma pun in ipostaza asta...mi-ar fi fost rusine...rusine cu mine, rusine ca ii fac pe parintii mei de rusine, rusine de ce ar spune lumea, rusine de ce ar simti mama...ea care s-a chinuit sa ma creasca si sa ma invete tot ce e bun...nu puteam sa ma razbun tocmai pe ea...pe ea o intelegeam, simteam mereu ce simte ea...cand era nervoasa ma enervam si eu, cand zambea zambeam si eu, cand dormea, parca ma lua si pe mine somnul...cand eram mica imi placea sa fiu oglinda ei...imi placea sa cred ca sunt mama in versiune mai mica...stiam cat de mult seman cu ea...<br />si oricat as fi vrut si eu sa ma dau cu fundul de pamant si sa primesc obiectul cerut...nu ma puteam imagina pana la capat in scena asta...inca de cand eram mica am stiut importanta banului...stiam ce inseamna sa nu ai bani...stiam ce inseamna sa ai bani...si intelegeam inca de pe atunci care sunt prioritatile...mancarea, facturile, intretinerea, consumabilele aferente...si apoi mofturile...aveam cate putin din toate, de ce sa am toate jucariile? aveam cate ceva din fiecare...si cand vedeam ceva care imi place, remarcam subtil ca imi place lucrul respectiv...stiam ca mama aude si intelege din prima...si stiam ca va tine minte si ca imi va cumpara cand va fi momentul...nu avea rost sa o bat la cap atunci cu insistente plangacioase...stiam ca daca e, am sa am parte de ce voiam cand se va putea...<br />imi amintesc cum bunicii mei le spuneau vecinilor sau cunoscutilor cum ca ei discuta cu mine cum discuta cu un om mare...imi amintesc ca la 7-8 ani dezbateam cu ei pe teme de politica...si parintii mei la fel...mi-au vorbit mereu ca unui om mare...fara lugu-lugu, fara cuvinte stalcite just for fun, fara mataieli si maimutarii...imi vorbeau ca si cum se vorbeau ei intre ei...poate de aia si eu ma comportam altfel decat ceilalti copii...poate de asta nu am putut niciodata sa ma imaginez ca fiind copilul care se da cu curu de pamant ca sa primeasca o jucarie...ci mai degraba ala care spune o data si apoi asteapta...<br /><br />mi-e dor sa-mi desenez visele pe pereti...<br />vreau un caleidoscop...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7049465614669009548-1582685333427914476?l=ralucz.blogspot.com' alt='' /></div>Raluczhttp://www.blogger.com/profile/04953617766124614345noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7049465614669009548.post-55137993294178118512009-09-26T00:03:00.003+03:002009-09-26T00:22:38.526+03:00mereu am sustinut ca lucrurile marunte conteaza...ca cele mai mici detalii iti fac inima sa iti sara la peste 10.000 de metrii inspre cer...<br /><br />acum aproape 2 luni m-am mutat in casa noua...a patra chirie din viata mea de chirias hoinar...cea mai mica camera a unui apartament cu 4...de pe hol, in stanga...cu vedere in spatele blocului spre un fel de asfintit...minunata mea camera se compune dintr-o canapea asezata in stanga usii, ce se intinde pe post de pat si care nu se strange niciodata - pentru ca nu vreau eu...o biblioteca gen rafturi in stanga patului, lipita de perete...in continuarea bibliotecii, pana in peretele cu geam sta linistit un fotoliu ce, pentru a ma autoenerva, il folosesc pe post de cuier, aruncandu-mi hainele cu care vin din oras, geanta si esarfele...in capatul opus fotoliului e un mic soldatel coltar cu cateva rafturi triunghiulare pe care sunt asezate diverse acareturi...in mijlocul peretelui din dreapta e o comoda in care se ascund cele mai minunate parfumuri si creme si pe care troneaza nenea laptop...taburetul este personajul curios ce se plimba in micul spatiu ramas liber...<br />nu-mi plac peretii pentru ca sunt albi...si-mi dau impresia de camera de spital, dar imi aduc aminte si de camera de camin...oricum albul lor nu imi creaza deloc senzatia de casa, de camin, ci mai degraba imi aduc aminte ca sunt in trecere...noroc de un cui ramas ca atarna acum de el fotografia cainelui meu, care ma pazeste oriunde as fi...iar pe usa sunt visele mele...<br />perdeaua...da domle' am o problema cu perdelele...cum nu-mi plac peretii albi, nu-mi plac nici perdelele albe...daca ar fi dupa mine, in camera de somn ar trebui sa fie mereu perdele portocalii, care sa rivalizeze discret cu asfintitul...in camera de fata, perdea alba...si nu tu draperii...saptamana asta am fost la vanatoare de draperii...bineinteles ca n-am gasit ce as fi vrut...noh, asa e cand ai bugetul extrem de limitat si nu ti le iei pe comanda...in seara asta, in sfarsit, am agatat la geam draperii...cu flori de primavara...care au mai inveselit cat de cat atmosfera...si cum stau in pat si ma uit fix in ele, parca mi se umple sufletul de mici furnicaturi...aproape am ajuns acasa...<br /><br />tragem draperiile? sau le facem deliciul vecinilor?<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7049465614669009548-5513799329417811851?l=ralucz.blogspot.com' alt='' /></div>Raluczhttp://www.blogger.com/profile/04953617766124614345noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7049465614669009548.post-25585992920934230002009-09-24T19:50:00.003+03:002009-09-24T20:01:08.710+03:00Ati observat ca unii oameni arata mai bine vara decat iarna si altii mai bine iarna decat vara?<br /><br />bine, in intrebarea de mai sus, "vara" trebuie luat ca termen ce desemneaza sezonul cald, iar "iarna" termen ce sta pentru sezonul rece...<br /><br />Nu numai o data am ramas surprinsa cum persoane care arata extraordinar in sezonul rece, se prezinta dezastruos in sezonul cald...si treaba asta ma intriga...pentru ca atunci cand e frig purtam haine mai groase, sau mai multe randuri de haine...si randurile astea groase de haine nu fac altceva decat sa implineasca...si cu toate astea, sunt fete care arata mai bine asa infofolite decat intr-o rochie de vara, arata mai bine in blugi lungi decat in pantaloni 3/4, arata mai bine cu o geaca decat doar in tricou... si nu ma refer la exceptii, nu grase, nu enorme, nu strambe, nu schiloade...pur si simplu fete normale...nu fetele alea care arata amazing indiferent de gradele din termometru...<br /><br />unii ar spune ca totul sta in atitudine...altii ar putea spune ca fiecare se simte in largul lui in functie de cat de mult ii place vremea de afara...cum sunt persoane care urasc frigul, iar altele care nu suporta caldura...iar unii ar putea spune doar ca totul e o problema de perceptie...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7049465614669009548-2558599292093423000?l=ralucz.blogspot.com' alt='' /></div>Raluczhttp://www.blogger.com/profile/04953617766124614345noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7049465614669009548.post-39701433803448457522009-09-20T02:37:00.003+03:002009-09-20T13:59:56.947+03:00mi-e dor de tine in fiecare zi...in fiecare ora...mi-e dor de tine cu fiecare gura de aer pe care o respir...si cu cat ma gandesc mai mult la faptul ca mi-e dor de tine, realizez ca de fapt mi-e dor de mine...mi-e dor de starea pe care o aveam cand eram cu tine...mi-e dor de singura perioada din viata mea cand am fost cu adevarat fericita...mi-e dor de momentele in care simteam ca nu imi trebuie nimic altceva decat prezenta ta...mi-e dor de cum e uitai in ochii mei, de cum iti ajungea privirea fix in sufletul meu...mi-e dor de atingerea mainilor tale cand ma imbratisai...mi-e dor de cum dormeam impreuna...<br />din ce in ce mai mult realizez ca mi-e dor de mine...cum eram cand eram cu tine...de mine cum ma simteam alaturi de tine...de mine cum ma simteam cand credeam ca ma vezi asa cum sunt de fapt...mi-e dor de mine alintata de imbratisari cu drag...mi-e dor de mine linistita, relaxata, calma...mi-e dor de starea aia de "pace" pe care am trait-o doar in prezenta ta...<br />mi-e dor sa-mi fie bine...<br />mi-e dor de tine...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7049465614669009548-3970143380344845752?l=ralucz.blogspot.com' alt='' /></div>Raluczhttp://www.blogger.com/profile/04953617766124614345noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-7049465614669009548.post-86715221004945276422009-09-19T13:03:00.004+03:002009-09-19T13:13:34.951+03:00<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="http://3.bp.blogspot.com/_LksNzA8BhaM/SrSux2Sl_NI/AAAAAAAAAT0/xdTePQtaaWc/s1600-h/DSC_1627.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 229px; height: 320px;" src="http://3.bp.blogspot.com/_LksNzA8BhaM/SrSux2Sl_NI/AAAAAAAAAT0/xdTePQtaaWc/s320/DSC_1627.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5383119626024910034" /></a><br /><br /><br />saptamana asta a fost clar saptamana unor inceputuri...unor inceputuri chiar bune as putea spune...<br />noua pasiune este darts-ul...mereu am fost talamba cand vine vorba de aruncat cu ceva in altceva/altcineva...niciodata nu am stiut sa arunc la tinta, mai niciodata n-am nimerit tinta...doua picioare stangi in loc de maini, ce sa-i faci...mai nou m-am apucat sa joc darts pe Sitei, in Iordan...si e bine...saptamana asta am castigat primul si al doilea joc de 501...restul sper sa urmeze...deocamdata e bine si atat...oricum un mare pas inainte...<br />aseara m-am jucat pentru prima data cu poiuri cu foc...iar in seara asta voi avea primul show cu foc...let's hope it's gonna be ok...pentru ca mi-a placut prea mult...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7049465614669009548-8671522100494527642?l=ralucz.blogspot.com' alt='' /></div>Raluczhttp://www.blogger.com/profile/04953617766124614345noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7049465614669009548.post-63072503025420026002009-09-11T01:08:00.005+03:002009-09-11T01:32:28.340+03:00cand stateam pe Toamnei...strada Toamnei...era vara...si totul era easy like sunday morning...toate veneau si/sau plecau cu usurinta si naivitatea aerului cald de vara...nimic nu era prea serios...nici macar chestiile serioase...totul se rezuma la o disctractie continua, daca nu pe toate planurile, atunci macar pe cate un plan, alternant...toate problemele pareau a intra pe o ureche si a se ascunde undeva acolo inauntru, dandu-ti impresia ca au iesit pe cealalta ureche...in orice caz nu erau accesibile mintii si nu erau, prin urmare, supuse procesului de analiza/acceptare/constientizare/interiorizare/rumegare/solutionare...se depozitau toate intr-un sertaras acolo in cap pentru a astepta frigul, cand nu mai cauti distractia de afara si te uiti mai des inspre interior...cand stateam pe Toamnei raspundeam la toate cu veselia soarelui pe chip si nimic nu ma putea atinge din starea de beatitudine in care ma minteam...cand stateam pe Toamnei nu ma gandeam nici o secunda ca va veni toamna candva inapoi...urma sa fie un cald continuu si o mare boemitate...<br />acum stau in Scriitorilor...in cartierul scriitorilor...si simt ca a reinviat in mine setea de a citi si de a scrie...mi-am cumparat o sacosa plina cu carti pe care abia astept sa le citesc...am mai imprumutat doua de la varamia si 2 de la alta prietena...langa patul meu de aici ma vegheaza o biblioteca ticsita de carti...20 de rafturi pline pana la refuz de carti de toate soiurile...intr-o zi mi-a picat privirea pe titlul "Ghidul nesimtitului"...aseara am descoperit "Igiena sexuala" asezata fix pe raftul de langa capul patului..."Anii" Virginiei Wolf ma cheama obsesiv..."Jan si Jana" imi fura in fiecare zi privirile...am sa le citesc...dar mai intai trebuie sa le citesc pe cele imprumutate...si sacosa de carti proaspat cumparate in prima zi ploioasa de toamna...de cand m-am mutat in noua casa...chirie, pardon...mi-am promis sa scriu mai mult pe blog...imi placea cum era acum 2-3 ani cand scriam zilnic...cand mereu gaseam chestii care ma intrigau sau mi se intamplau fel si fel de lucruri minunate sau ciudate pe care nu voiam sa le uit...de cand stau pe domnul Caragiale mi-am promis sa scriu mai mult...pana la urma e si asta o varianta de a ma regasi...<br />acasa parca mereu trece timpul greu...zilele sunt interminabile...noptile o Eternitate...acasa totul e parca ireal...si mai niciodata nu fac ce imi propun...vin incarcata psihic pentru a face fel si fel de lucruri si a ma intalni cu fel si fel de oameni si sfarsesc prin a dormi toata ziua sau a lenevi cu ochii in filme...cand merg acasa am mereu senzatia ca "mai eee timp"...<br />si acum ma intreb daca suntem subconstient influentati de locul in care stam...si ma refer la numele strazii sau a cartierului...?<br /><br />oare daca stai pe strada Soarelui esti shinny-happy-people?<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7049465614669009548-6307250302542002600?l=ralucz.blogspot.com' alt='' /></div>Raluczhttp://www.blogger.com/profile/04953617766124614345noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7049465614669009548.post-55009470460778420642009-09-08T03:07:00.002+03:002009-09-08T03:20:53.607+03:00Nicu Alifantis - <a href="http://www.youtube.com/watch?v=9xz5eQIz2po&feature=related">Ce bine ca esti</a><br /><br />Du-mă, fericire, în sus, si izbeste-mi<br />timpla de stele, până când<br />lumea mea prelunga si în nesfirsire<br />se face coloana sau altceva<br />mult mai inalt si mult mai curând.<br /><br />Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt!<br /><span style="font-weight:bold;">Doua cântece diferite, lovindu-se amestecindu-se,</span><br /><span style="font-weight:bold;">doua culori ce nu s-au văzut niciodata</span>,<br />una foarte de jos, intoarsa spre pământ,<br />una foarte de sus, aproape rupta<br />în infrigurata, neasemuita lupta<br />a minunii ca esti, a-ntimplariï ca sunt.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7049465614669009548-5500947046077842064?l=ralucz.blogspot.com' alt='' /></div>Raluczhttp://www.blogger.com/profile/04953617766124614345noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-7049465614669009548.post-53125534894458511302009-09-07T15:35:00.003+03:002009-09-07T16:31:44.896+03:00cum poti sa iubesti atat de mult fara cunoasti persoana de prea multa vreme?<br /><br />mi-am tot pus intrebarea asta in ultima vreme...si pana acum cateva zile, cand m-a izbit asa dintr-o data in mijlocul unor ganduri ce nu au nici o treaba cu subiectul, nu reuseam sa gasesc vre-un raspuns logic...stiu ca in iubire nu trebuie sa cauti ratiunea sau logica...ca ar fi absurd...dar de cand ma stiu m-am chinuit sa imi explic diverse treburi...de ce sa nu ma intreb "de ce?" si in cazul asta...<br />ramai uimit cand simti cum se nasc in tine sentimente pe care nu le-ai mai avut niciodata...ramai prost cand esti constient de ele si de puterea lor...si in acelasi timp si de faptul ca tu de fapt nu cunosti persoana respectiva decat de foarte putin timp...cateva saptamani...sa nu-ti tragi palme cand iti vine sa spui pentru intaia oara "te iubesc" unui om pe care il stii de nici 360 de zile? si pe de o pare iti aduci aminte de mitul iubirii la prima vedere...si apoi rationalizezi si iti spui ca aia nu e iubire, ci indragosteala, ca iubirea presupune mult mai multe chestii, presupune macar o evolutie in timp si in sentimente...dar nu spunea un nene odata ca totul e relativ? si timpul e relativ, deci sunt indreptatita sa spun ca iubesc, chiar daca nu a trecut mult timp...da, hun, se stie asta...nu imi trebuiesc ani de zile sa pot sa iubesc, poate unora le e de ajuns o luna...sau altora o saptamana...<br /><br />si m-a izbit...cum poti iubi asa de repede? simplu...nu iti trebuie o viata sa descoperi in omul de langa tine toate lucrurile pe care ti le-ai dorit vreo data in "jumatatea ta"...poate ca ti-e de ajuns o luna sa aflii ca omul asta e fix ceea ce iti doresti, ca le are pe toate...si poate ca din momentul in care ai constientizat treaba asta, toate defectele lui sunt anulate by default...poate nu conteaza nimic altceva decat ceea ce ai vazut deja in el...poate ca nici o rabufnire isterica de-a lui nu te va speria, nu te va supara...vei stii ca el e tot el cel care le are pe toate cele pe care ti le doresti tu...si esti fericit ca exista si ca l-ai intalnit...si lui, bineinteles ca ii va fi greu sa te creada ca il iubesti, dupa asa putin timp...pentru ca el poate nu poate sa te iubeasca asa de repede...sau poate ca el nu te va iubi niciodata...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7049465614669009548-5312553489445851130?l=ralucz.blogspot.com' alt='' /></div>Raluczhttp://www.blogger.com/profile/04953617766124614345noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7049465614669009548.post-11768253616179701902009-08-29T02:27:00.003+03:002009-08-29T02:55:34.248+03:00imi plac zilele calde de vara cu miros de mare si nisip printre degete...ciresele si nectarinele...barbatii inalti cu parul lung...si parca vezi ca am sa ajung cu unul mic de inaltime si chel...savurand o gutuie in varf de munte...nu ca nu mi-ar placea muntele...<br /><br />din ciclul...cat de ironica e viata...<br /><br />in seara asta am murit. am innebunit. am plans. am urlat. mi-am macelarit sufletul. mi s-au ucis sperantele si mi s-au daramat toate visele...azi eu nu mai sunt eu...iar tu vei ramane intotdeauna tu...oricat de aproape...oricat de departe...in seara asta ma voi intinde langa tine in pat, chiar daca tu esti la mii de kilometrii departare, chiar daca tu dormi deja si nu vei fi stiind de mine...in seara asta mi se vor mucegai amintirile...si voi adormi intr-un parfum halucinant...dulce-amarui...<br />azi sint ca am atins fundul rapei si ca mi s-au infipt adanc picioarele in mocirla ei...azi stiu ca nici macar tu nu vrei sa ma ridici de aici...azi stiu ca ai inceput sa ma uiti...azi stiu ca eu nu voi putea uita nimic niciodata...azi stiu ca in loc de inima am o piatra pe care s-au inscriptionat toate cele ce au fost...si pe care poate se vor scrie ce vor sa fie...<br />am stupida senzatie ca nu voi mai dormi niciodata...sau ca daca voi adormi acum, nu voi mai vrea sa ma trezesc niciodata...am senzatia ciudata ca somnul nu va naste decat alti monstrii...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7049465614669009548-1176825361617970190?l=ralucz.blogspot.com' alt='' /></div>Raluczhttp://www.blogger.com/profile/04953617766124614345noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7049465614669009548.post-76994981814712508132009-08-25T08:07:00.003+03:002009-08-29T02:56:01.709+03:00enjoy...<br /><a href="http://www.youtube.com/watch?v=pDYxgDO5bCI">Simon And Garfunkel - The sound Of Silence</a><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7049465614669009548-7699498181471250813?l=ralucz.blogspot.com' alt='' /></div>Raluczhttp://www.blogger.com/profile/04953617766124614345noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7049465614669009548.post-85801709951298335582009-08-23T07:26:00.003+03:002009-08-29T03:00:30.276+03:00nu ai timp totusi sa iti asculti gandurile...nu poti sa ii focalizezi pe oameni...si nu ii vezi prea clari...vezi doar ecouri ale trupurilor lor...si vocile le auzi amplificate si incredibil de clar...<br />cand timpul trece prea incet auzi si intelegi versurile melodiilor pe care pana atunci nu le-ai inteles...simti fiecare acord si sesizei greseli pe care in mod normal nu le-ai auzi...pe care nimeni nu le aude...poate nici cei care canta...<br />cand timpul trece prea incet vezi cu adevarat pentru prima oara fumul de tigara cum iese din gura...si il vezi cum se intinde pe o lungime de vreo 2-3 metrii departare de tine...ii vezi textura si ii simti miscarea...si te intrebi daca fumezi de o viata sau daca s-a inventat tigara care nu se mai termina niciodata...caci cele 7 sau 10 minute cat iti ia sa fumezi o tigara, trec ca si cum n-ar trece...sunt ca si cum nu sunt sau ca si cum au fost dintotdeauna...ca si cum ai trait toata viata in acele minute...<br />cand timpul trece prea incet...sesisezi toate lucrurile pe care in mod normal poate ca nu le-ai observa...<br />cand timpul trece asa de incet...aud gandurile celui care sta langa mine la masa...sau ma aud pe mine incercand sa imaginez gandurile lui...cand timpul trece asa de incet am senzatia ca il aud pe cel de langa mine cum sopteste tot ce ii trece prin cap, ca si cum nimeni nu l-ar auzi...nici macar el nu realizeaza ca le sopteste si nu le tine doar pentru el...<br />cand timpul trece prea incet auzi tot ce nu poti sa auzi si vezi tot ce nu poti sa vezi...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7049465614669009548-8580170995129833558?l=ralucz.blogspot.com' alt='' /></div>Raluczhttp://www.blogger.com/profile/04953617766124614345noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7049465614669009548.post-68310346574610393272009-08-20T03:32:00.002+03:002009-08-20T03:42:13.051+03:00toamna trecuta imi doream o viata boema...mi-am luat bagajul in spate si m-am mutat in <br />Brasov...voiam sa cutreier orasul si muntii si sa traiesc fara griji, in acorduri de muzica buna si fum de tigara...imi doream o camera la mansarda si o narghilea...si multe carti...si pasi purtati pe drumuri cunoscute si necunoscute in cautarea unui mare nimic...de fapt o stare de liniste si de deconectare de la tot...bineinteles ca n-am avut parte de nimic boem...<br />in ultima vreme o ard aiurea boem...si nici macar nu m-am gandit sa mai traiesc boem...poate ca e punerea in fapte a vorbei alea...ca vine cand nici nu te astepti...in ultima vreme am trait cu adevarat boem...de pe o zi pe alta...cu banii in mana intrebandu-ma daca din ei sa imi iau un pachet de tigari si o bere sau ceva de mancare...am stat in pe jos pe Republicii sa vand cercei...am plecat de acasa cu 20ron in buzunar la festival al sighisoara...am facut autostopul la tg mures si n-am dat nici un ban...am venit la mare cu banii facuti la sighisoara sa imi caut job, mult prea tarziu pentru a gasi ceva bun...cu toate astea am gasit si am strans si banii de chirie pentru luna viitoare...dar ma boschetaresc in fiecare zi...ofer banii pe licori magice ce ma poarta in lumi mai vesele si mai fara de griji...si nu vreau sa ma trezesc inca la realitate...e inca vara...si am sa o ajut sa isi mai pastreze din caldura...e de azi pe maine si e bine...deocamdata...<br />stiu ca va veni din nou ziua in care ma voi trezi si voi da cu capul de pragul de sus al realitatii...dar deocamdata e vara...deocamdata e white horse...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7049465614669009548-6831034657461039327?l=ralucz.blogspot.com' alt='' /></div>Raluczhttp://www.blogger.com/profile/04953617766124614345noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7049465614669009548.post-29304092526563956932009-08-19T07:28:00.002+03:002009-08-19T07:42:47.335+03:00Mai tii minte cand am invatat sa scriem, cata grija aveam? cata pasiune puneam in fiecate codita sau caciulita, cat timp petreceam pentru a scrie o propozitie sau pentru a rezolva un calcul, cat suflet puneam intr-o compunere de clasa intai...mai tii minte cum scrisul chiar ni se parea o arta? nu neaparat prin ce transmitea el, ci prin simpla lui transpunere fizica...caligrafia...exercitiu de indemanare, control si rabdare...mai tii minte cat eram de fascinati cand umpleam o coala de caiet cu propozitii in litere mari, chinuit uniforme si rotunde? ce nebunie era daca depaseam liniile din caietul de dictando, facand un "z" prelungit dupa forma "g"-ului...Mai tineti voi minte cum umpleam foi intregi de A4 cu esee la romana? cum scriam pana ne dureau incheieturile, ne transpirau degetele si ne amorteau coatele pe masa? cum miroseam pasta de pix intinsa in cuvinte pe foaia alba de hartie? eu imi cautam mereu pixuri care sa scrie gros si "moale"...mi-au placut mult pixurile alea ieftine de le gaseai la chioscurile de ziare...alea transparente cu plastic albastru in capat...n-am sa uit insa niciodata primul meu stilou...subtirel, verde inchis, cu penita aurie...el m-a invatat sa imi pun gandurile pe foaie...il mai am si acum, dupa 16 ani, spart in capat, intr-o cutie, langa o sticluta de cerneala albastra "Pelican"...<br />Acum scriem cuvinte negre pe coli albe virtuale...in loc de stilou sau pix avem o tablie dreptunghiulara in care sunt incarnate litere si cifre, dintre care ne alegem semnele ce ne formeaza cuvintele...nu le mai cream, ci le alegem pe cele deja existente...nu mai e pasiune...nu mai e aceeasi satisfactie ca atunci cand ramai cu teancul de foi scrise de mana, cu durere de incheietura si de degete...nu mai simtit fizic presiunea scrisului...<br /><br />azi am redescoperit bucuria de a insira cuvinte cu pixul pe foaie...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7049465614669009548-2930409252656395693?l=ralucz.blogspot.com' alt='' /></div>Raluczhttp://www.blogger.com/profile/04953617766124614345noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7049465614669009548.post-78278730049066462152009-08-13T06:53:00.003+03:002009-08-13T07:06:56.286+03:00e atunci cand zambesti cand esti trist...atunci cand te arati serios dar tu te simti cel mai fericit...cand pleci de acolo de unde n-ai mai pleca niciodata...cand iti bei mintile alaturi de oameni dragi cu care mai degraba ai sta la povesti...cand renunti la prieteni pentru a fi cu nimeni...cand pleci de undeva pentru a ajunge nicaieri...cand te arati indiferent la toate din jurul tau...tie de fapt iti pasa prea mult ca sa iti mai pese...<br />atunci cand pleci in fiecare vara sa lucrezi la aceeasi terasa de la mare...cand cauti mereu aceeasi senzatie pe care ai simtit-o acum 3 ani...cand te cauti mereu pe tine cel de atunci, uitand ca nu mai esti decat cel de acum...cand iti pierzi pasii printre mese si banci vechi la care stau oameni noi...<br />si te regasesti in dimineata lor si-n noaptea ta...cu muzica in urechi...<br />si lumea nu stie mai niciodata cine si cum si de ce esti tu...doar unde...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7049465614669009548-7827873004906646215?l=ralucz.blogspot.com' alt='' /></div>Raluczhttp://www.blogger.com/profile/04953617766124614345noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-7049465614669009548.post-46476116465786749832009-08-11T07:48:00.002+03:002009-08-11T08:22:04.356+03:00Tanti G. are greieri in bar...<br />acum ceva saptamani bune dicutam cu un nou amic despre micile bucurii ale vietii...cum ar fi mirosul...pamantului udat de ploaie...padurii cand se topeste zapada...primelor flori de primavara...aerului rece de iarna sau briza verii...pentru ca altfel miroase a iarna si altfel miroase a toamna...<br />azi dimineata, iesind din tura de 24 am sesizat pentru intaia oara ca barul 2 canta...si nu era muzica din difuzoare...si nu erau frigiderele care bazaiau, ci acolo jos, undeva ascunsi, cantau greierii...asa de frumos incat m-au izbit vizual vacantele de vara la tara...acolo unde totul era o liniste, o lipsa de griji - pentru ca la vremea aceea nu cunosteam semnificatia grijilor -, o sumedenie de emotii si trairi care te transpun intr-o cu totul alta dimensiune...departe de stresul urban, de zgomotul si praful orasului, de chirii, intretineri si alte acareturi din astea...departe de bani, aglomeratie, zapaceala, imbulzeala, ghionturi si calcaturi pe bataturi...sa auzi greierii cantand la 6 si ceva dimineata intr-un bar al unei terse rock n' roll de pe litoralul marii negre...e absolut demential...simteam cum calc desculta pe iarba si cum imi bate vantul prin parul incretit de apa sarata...si rochia se juca si ea pe aceleasi ritmuri...<br />nu era nici vant, nici iarba, nici rochie...doar par ondulat si blond, ochi obositi si rosii...si un bar parasit in zori de toti clientii veseli...tanti G. dadea afara cu matura urmele pasilor lor rataciti...eu faceam o bratara din ate pe banca din fata...<br />cine si-ar imagina in timp ce sta la coada sa-si ia o bere, ca acolo sub bar canta greieri?...<br />unul din micile lucruri care ma fac sa zambesc si sa spun impotriva tuturor ca la vita e bella...<br />buongiorno principessa!<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7049465614669009548-4647611646578674983?l=ralucz.blogspot.com' alt='' /></div>Raluczhttp://www.blogger.com/profile/04953617766124614345noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7049465614669009548.post-1271452263869665612009-07-14T16:14:00.004+03:002009-07-14T16:21:06.962+03:00"Plin de entuziasm m-am intors in padure in noaptea aia, spunandu-mi: Ce inseamna ca exist aici in universul infinit si in tot acest timp ma gandesc ca sint un om care sta sub stele pe terasa lumii, dar de fapt sunt gol si treaz de la un capat la celalalt al nimicului si al constientizarii tuturor celor ce exista? Inseamna ca sint gol si treaz, ca <span style="font-style:italic;">stiu</span> ca sint gol, treaz, si ca nu-i nici o diferenta intre mine si celelalte lucruri. Cu alte cuvinte, inseamna ca am devenit una cu toate celelalte lucruri..."<br /><br /> Jack Kerouac - <span style="font-style:italic;">Vagabonzii Dharma</span><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7049465614669009548-127145226386966561?l=ralucz.blogspot.com' alt='' /></div>Raluczhttp://www.blogger.com/profile/04953617766124614345noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-7049465614669009548.post-88092465075517532332009-07-05T22:16:00.002+03:002009-07-05T22:17:44.533+03:00Astăzi nu mai cântăm, nu mai zâmbim.<br />Stând la început de anotimp fermecat,<br />astăzi ne despărţim <br />cum s-au despărţit apele de uscat.<br /><br />Totul e atât de firesc în tăcerea noastră.<br />Fiecare ne spunem: - Aşa trebuie să fie ...<br />Alături, umbra albastră <br />pentru adevăruri gândite stă mărturie.<br /><br />Nu peste mult tu vei fi azurul din mări,<br />eu voi fi pământul cu toate păcatele.<br />Păsări mari te vor căuta prin zări<br />ducând în guşă mireasmă, bucatele.<br /><br />Oamenii vor crede că suntem duşmani.<br />Între noi, lumea va sta nemişcată<br />ca o pădure de sute de ani<br />plină de fiare cu blană vărgată.<br /><br />Nimeni nu va şti că suntem tot atât de aproape<br />şi că, seara, sufletul meu, <br />ca ţărmul care se modelează din ape, <br />ia forma uitată a trupului tău ...<br /><br />Astăzi nu ne sărutam, nu ne dorim.<br />Stând la început de anotimp fermecat, <br />astăzi ne despărţim <br />cum s-au despărţit apele de uscat.<br /><br />Nu peste mult tu vei fi cerul răsfrânt,<br />eu voi fi soarele negru, pământul.<br />Nu peste mult are să bată vânt.<br />Nu peste mult are să bată vântul ...<br /><br /> <br /><br /> Ştefan Augustin Doinaş<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7049465614669009548-8809246507551753233?l=ralucz.blogspot.com' alt='' /></div>Raluczhttp://www.blogger.com/profile/04953617766124614345noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-7049465614669009548.post-4967067413518054712009-06-10T00:48:00.001+03:002009-06-10T00:50:41.828+03:00<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="http://1.bp.blogspot.com/_LksNzA8BhaM/Si7YsHnwXWI/AAAAAAAAATc/lIV7S9IkBjE/s1600-h/fk+u+administrator.JPG"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 320px; height: 200px;" src="http://1.bp.blogspot.com/_LksNzA8BhaM/Si7YsHnwXWI/AAAAAAAAATc/lIV7S9IkBjE/s320/fk+u+administrator.JPG" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5345448060206996834" /></a><br /><br />iar au spart astia site-urile de joburi...sambata trecuta cel din imagine...<br /><br />si uite asa ma linistesc...si imi dau seama ca nu sunt singura care nu este sunata in urma aplicarii la diferite joburi...ca nu sunt singura careia nu i se vizualizeaza Cv-urile trimise...sunt altii si mai disperati si/sau mai nervosi decat mine...care isi revarsa ura pe administrator...caci angajatorii nu-s de gasit...<br /><br />bafta<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7049465614669009548-496706741351805471?l=ralucz.blogspot.com' alt='' /></div>Raluczhttp://www.blogger.com/profile/04953617766124614345noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-7049465614669009548.post-50886293553917036902009-05-14T21:28:00.003+03:002009-05-15T00:43:01.188+03:00sanii mari...daca nu ii ai, ii vrei...daca ii ai, nu mai pare totul chiar asa de roz...majoritatea fetelor care nu au sani mari, ii vor mari...majoritatea barbatilor vor/plac fete cu sani mari...ai ajunge la concluzia ca toata lumea vrea sanii mari...mai putin cele ce ii au...de cele mai multe ori ele nu si-i doresc asa de mari...pentru ca in ei se opresc privirile tuturor trecatorilor...in ei se izbeste invidia multor femei...ei sunt tinta privirilor imbibate cu uimire...sanii mari genereaza mereu sporturi precum "holbarea", "cine saliveaza mai mult", "vorbitul fara perdea"...si sa nu uitam, la loc de cinste, de sindromul Tourette...<br /><br /><span style="font-style:italic;">holbarea</span>...la inceput crezi ca persoana care se apropie de tine din sens opus este la o distanta considerabila de tine, deoarece ii distingi albul ochilor si aproape ca ai spune ca ii vezi si pupila...dupa cateva secunde iti dai seama ca individul(de obicei) nu este chiar asa de aproape de tine...el doar ti-a observat sanii si i-au crescut si lui(poate din tendinta de imitare) ochii in orbite...cand totusi distanta se reduce, intorcand capul mereu inspre perechea de sani, cu putina dexteritate, ai putea sa ii numeri vasele de sange inrosite in albul ochilor(nu, nu are toata lumea conjunctivita!)...care ii cad din ce in ce mai adanc in decolteul tau...hei, dude, unde vrei sa ajungi? da-ti doua palme sa-ti intre la loc in cap ca altfel n-ai sa mai vezi sa ajungi acasa...poate te asteapta cineva...<br /><br /><span style="font-style:italic;">cine saliveaza mai mult</span>...acest sport este o varianta a holbarii, derivand direct din aceasta...ce fac astia de la next level? pai simplu, simultan cu holbarea ochilor pana li se sparg vasele de sange in fuga lor din orbita, casca gura pana le vezi aproape toata dantura(asta daca o mai au, daca nu, printre gingii vorba aia)...concentrati prea mult pe sani si acaparati de uimire, indivizii isi pierd functiile ce in mod normal sunt reflexe...de exemplu: inghititul salivei...nu prea te concentrezi ca sa inghiti saliva, o faci reflex...eh, aparent lor li se blocheaza reflexul asta in momentul in care li se bulbuca ochii...nenica, nu e deloc appealing! inchide gura ca intra musca si picura pe jos...iacs...<br /><br /><span style="font-style:italic;">"vorbitul fara perdea"</span>...la categoria asta, ofer premiul 1 bucurestenilor si bucurestencelor...fara numar la voi...pentru ca voi va pricepeti cel mai bine la categoria asta...de-a lungul celor 3 ani locuiti in Bucuresti am intrat in contact hard core cu sportul asta...de la "mama ce ti-as face" la "ce mi-as baga-o intre ele"...e cale lunga si melodica pe plaiurile mioritice ale capitalei...cu toate astea, ceea ce m-a surprins cel mai mult au fost reactiile fetelor mai da' cartier asea care mi-au impartasit in mijlocul zilei fanteziile lor inspirate din filmele de dupa 12 noaptea...pustoaicele de liceu din ziua de azi...of of...dragilor si dragelor, daca-mi spuneti cat de multe si de mari v-ati baga si v-ati scoat dintre ai mei sau ce ati prelinge pe ei, zau daca nu ma faceti sa o iau la fuga si sa-mi bag castile cu muzica la maxim in urechi...<br /><br /><span style="font-style:italic;">sindromul Tourette</span>...in cazul de fata se prezinta a fi ca varianta a "vorbitului fara perdea"...asemanator cu "cine saliveaza mai mult", se pierde functia gandirii(nu ca "vorbitul fara perdea" s-ar putea desfasura in existenta acesteia)...se pierde insa si gramatica si toate alea ce tin de compunerea unei propozitii sau fraze...acest sport se poate manifesta concomitent cu "holbarea"...si se verbalizeaza prin cuvinte de gen "fuck", "p**a mea", "te-as f**e", "mortii masii", "sl*b*z", "aoleu", "vai de mine", "ai-a-ia", "nebuno" si alte perle ce tin de limbajul autohton de trotuar...mey bahitzash, io te anuntz ca je m'en fiche de familia lexicala a cuvintelor vulgare pe care mi le adresezi...poate la colt de bloc agati o golanca, sau poate stoarfei ii place cand ii dai bani...dar pe o tipa normala n-o s-o agatzi asa never...no freackin' way!!!<br /><br />calmati-va...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7049465614669009548-5088629355391703690?l=ralucz.blogspot.com' alt='' /></div>Raluczhttp://www.blogger.com/profile/04953617766124614345noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-7049465614669009548.post-72076528844930218982009-05-13T22:38:00.002+03:002009-05-13T22:41:18.437+03:00azi a revenit...si cand nu ma asteptam...tiptil...pasind fara sa-si tarasca papucii, si-a facut iar loc pe sub pielea mea...eu nu mi-am dat seama...decat cand a asediat pieptul...cu sute de furnici care-i pazeau capul in timp ce el cucerea inima si batea de zor victoria...bum bum bum...tic tac tic tac...pam pam pam...imi batea in inima din ce in ce mai tare...cu un soi de sfori ma sufoca prin interior...mi-e greu sa respir...mai ales ca intre timp a dat drumul la mii de ganganii sa-mi alerge prin stomac...ceva greu ma apasa...m-au cucerit...nu mai sunt a mea, sunt a lui...sunt a Dorului...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7049465614669009548-7207652884493021898?l=ralucz.blogspot.com' alt='' /></div>Raluczhttp://www.blogger.com/profile/04953617766124614345noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7049465614669009548.post-61661482784563808232009-04-28T09:41:00.006+03:002009-04-29T10:39:48.729+03:00No matter who you are...no matter where you go in your life...at some point you gonna need somebody to stand by you...<br /><br />So stand by me <br /><br /><object width="400" height="267"><param name="allowfullscreen" value="true" /><param name="allowscriptaccess" value="always" /><param name="movie" value="http://vimeo.com/moogaloop.swf?clip_id=2539741&amp;server=vimeo.com&amp;show_title=1&amp;show_byline=1&amp;show_portrait=0&amp;color=&amp;fullscreen=1" /><embed src="http://vimeo.com/moogaloop.swf?clip_id=2539741&amp;server=vimeo.com&amp;show_title=1&amp;show_byline=1&amp;show_portrait=0&amp;color=&amp;fullscreen=1" type="application/x-shockwave-flash" allowfullscreen="true" allowscriptaccess="always" width="400" height="267"></embed></object><br /><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7049465614669009548-6166148278456380823?l=ralucz.blogspot.com' alt='' /></div>Raluczhttp://www.blogger.com/profile/04953617766124614345noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-7049465614669009548.post-90914161300221529332009-04-25T20:54:00.002+03:002009-04-25T21:20:35.627+03:00Cand zici ca faci si tu un dus sa te relaxezi...iti urla maica-ta in capul scarilor disperata...iar tuna afara...la dracu...si ce tot urla mama la mine...sa ma lase in pace, fac si eu un dus pe ziua de azi...nu imi iau bine prosopul pe mine ca iar urla la mine..."iesi din baie"...ce mama masii e maica-mea asa de suparata? n-am voie nici sa ma spal? "ies acum, lasa-ma sa ma imbrac si eu"...pfai, nici sa ma imbrac nu-mi tihneste, cred ca iar plec de acasa..."e cutremur, hai odata, coboara"...nu-mi amintesc cand am tremurat asa de tare ultima oara...nu nimeream hainele sa ma imbrac..."iesi odata mai copile, tu n-auzi e cutremur"...iesea disperarea si panica pe gura maicamii..."vin acum"...dar mai intai sa ma imbrac, nu vreau sa ies in prosop...duc mana instinctiv la colierul de la gat...esti acolo, e bine...rasuflu usurata...ies din baie si in fata mea se intind scarile care duc la parter..."pai si cobor pe scari?"...n-am terminat bine intrebarea ca eram deja jos, nu stiu cum...maicamea urla...eu ma gandeam doar la El...ma ia panicata mama de o mana si ma trage spre bucatarie...cand am ajuns acolo mi-am dat seama ca tremur ca varga...mi se inmuiasera genunchii...asa ceva mai rar...ma asez la o tigara...sa ma calmez...ah, ce tari sunt tigarile lu tata...trebuie neaparat sa-mi cumpar un pachet de-al meu...oare El e bine? totusi sta la etajul 4...sun la bunici. pauza. telefonul nu are semnal. bag picioarele in RDS...sun disperata la bunici, sunt batrani si singuri si mi-e frica sa nu se fi speriat...bunicul meu e predispus la inca un infarct...mi-e frica pentru el, pentru ca mi-e tare drag...bunica-mea e mai nesimtita, nu-mi pasa asa de mult de ea ca de bunicul...dar Tu? Tu ce faci? sunt cu ai mei langa mine si nu pot sa Te sun...am telefonul in mana si nu pot sa-l folosesc...pentru ca e reteaua blocata...<br /><br />Intr-un final aflu ca bunicii sunt bine...<br /><br />Apoi aflu ca si tu esti bine...si ca n-a patit nimic nimeni...ma bucur ca sunteti cu totii bine...<br /><br />Se pare ca din cand in cand e bine sa ne mai cutremure cineva...chiar daca e Pamantul...asa ne dam seama cat de mult tinem la cineva...cat de mult ne pasa de cei din jur...cat de mult am vrea sa stim ca si ei sunt bine...<br /><br />Simt nevoia sa-ti spun ca te iubesc...<br /><br />Simt nevoia sa va spun ca imi sunteti dragi...<br /><br />Va imbratisez tare...<br /><br />morala:<br /><br />1. cutremurul te poate prinde in cele mai incomode situatii...eu niciodata nu m-am imaginat iesind din casa cu prosopul pe mine...tot timpul am crezut ca asta li se intampla doar femeilor singure trecute de 50 de ani...nu stiu de ce...<br />2. trebuie sa-mi afisez mai des afectiunea fata de cei dragi...pentru ca niciodata nu stii ce se poate intampla...sau cand se va intampla...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7049465614669009548-9091416130022152933?l=ralucz.blogspot.com' alt='' /></div>Raluczhttp://www.blogger.com/profile/04953617766124614345noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-7049465614669009548.post-27683987452323033432009-04-23T12:04:00.003+03:002009-04-23T15:34:59.749+03:00Cu ocazia Pastelui am ajuns cateva zile la poalele Ceahlaului, in Durau...mai mult ca sa schimb decorul si ca sa apuc sa mai urc pe munte...ca in zona am tot fost in timpul liceului...nu prea era nimic nou de descoperit...dar am spus ca totusi voi redescoperi locuri cu amintiri de demult...dar de unde atata fericire? am descoperit o statiune ticsita cu fel si fel de tonuri de manele si/sau muzica populara, adica "de petrecere"...prin care misunau oameni tuciurii, cu figuri care mai de care mai dubioase, care denota doar apartenenta la cultura cocalarului...astia nici nu ar trebui sa aiba un semn agatat la gat... pentru ca ii simti dupa cum sunt tunsi - raton style -, dupa cum se imbraca - cu treninguri contrafacute si de proasta calitate pe care sunt inscriptionate logo-urile unor branduri celebre sau numele unor tari straine...ii simti dupa cum se uita ca boul la poarta noua sau, dupa caz, precum curca in lemne...ii simti dupa cum calca si dupa cum vorbesc...<br /><br />dupa o scurta plimbare de-a lungul strazii - pentru ca intreaga statiune se desfasoara de-a lungul unei strazi - turistii sunt binevoitori si te pun in tema cu ultimele hituri manelistice sau cu ceea ce se vrea a fi muzica populara...si chiar daca incerci sa scapi de ei intrand putin in padure, nu ai nici o sansa, pentru ca ii gasesti si pe acolo la un mic gratar...<br /><br />si am spus ca pot scapa de toata poluarea asta fonica si vizuala daca urc pe munte...ca doar nu urca asa multa lume si clar nu se va auzi decat natura...naiva mai sunt! tot traseul catre Cascada Duruitoarea a fost un calvar...zeci de cocalari impanzeau padurea...si pe langa faptul ca de pe la telefonul unuia se mai auzea cate o melodie de haoleu, in permanenta se gasea minim un specimen care sa urle cat il tin plamanii tot felul de prostii...imi parea rau ca nu am ipod-ul la mine sa nu mai aud nimic...caci linistea naturii clar nu o puteam auzi sau simti...eram de-a dreptul in jungla cocalarilor, in padurea celor prost crescuti...exasperant...si ca sa nu le mai vad adidasii si blugii branduiti sau treningurile contrafacute, am cautat cu privirea ceva demn de fotografiat...de unde? oriunde te uitai mizerie: sticle de plastic, sticle de sticla, can-uri de bere/suc/energizant, ambalaje de ciocolata, biscuiti, napolitane si croisante,pahare de plastic, pungi, batiste si hartie igienica cat cuprinde...de-a dreptul dezolant...cred ca a fost cea mai enervanta si mai trista plimbare de gen...efectiv mi-era mila de ceea ce se vrea a fi Rezervatia Ceahlau...pentru ce mai iau taxa salvamontistii ca sa te lase sa faci traseul? ca sa te delectezi cu putina padure poluata? sa vezi un munte plin de gunoaie? sa-ti rupi gatul alunecand pe un can de bere? degeaba sunt 2 semne pe traseu, cocalarii nu stiu sa citeasca...sau daca stiu nu inteleg ca mizeria nu se arunca, ci se baga in buzunar...ingrozitor...nu aveam absolut nimic la mine, caci as fi strans eu macar parte de gunoaie...eram hotarata sa fac un fel de reclamatie la salvamont, dar ploaia ne-a gonit de pe munte si tot ce voiam era sa ajungem mai repede in camere sa nu racim...<br /><br />Declar oficial si fara nici o jena...Durau - raiul cocalarilor...<br />trist...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7049465614669009548-2768398745232303343?l=ralucz.blogspot.com' alt='' /></div>Raluczhttp://www.blogger.com/profile/04953617766124614345noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-7049465614669009548.post-73973512390221716322009-04-09T15:10:00.007+03:002009-04-10T13:55:00.266+03:00sa facem analiza de text pe citatul din postul anterior...<br /><br />" Te iubesc pentru ca ma iubesti: acesta este un schimb, dar nu e iubire." <br /><br /> Si totusi cati oameni se complac intr-o relatie doar pentru ca celalalt "ma iubeste"...un argument cat se poate de stupid...oameni care se plafoneaza, care se lasa prada obisnuintei si confortului...care se mint singuri intr-o relatie care nu merge decat din punctul celuilalt de vedere...dar e simplu, nu? am o relatie stabila si sunt iubit/iubita, de ce sa dau cu piciorul la asa ceva? daca nu am sa mai gasesc pe nimeni care sa ma iubeasca? aaa...panica! si mult mult bullshit...Oare in ziua de azi lumea iubeste pentru ca este iubita? Da, daca esti obsedata de cum te imbraci si toate prietenele tale trendy fancy te pupa in partea dosala spunandu-ti cat de bine arati...bineinteles ca le crezi si ca le iubesti, pentru ca tu crezi ca si ele te iubesc si ca iti spun mereu adevarul...Da, azi ii iubim pe aia de ne admira noile sosete de 100 ron, pentru ca ne venereaza pe noi si noile noastre achizitii la moda. Azi lumea foarte rar apreciaza sinceritatea...azi suntem impreuna pentru ca suntem amandoi trendy, si ne face bine la imagine sa fim impreuna...nu pentru ca am simti ceva...daca tu ma ajuti si eu te ajut...where's the love?<br /><br />"Te iubesc pentru ca te iubesc si nimic mai mult; te iubesc numai pentru ca te iubesc; aici incepe iubirea."<br /><br />Well...asta e! Asta e iubirea...de oricare fel ar fi ea...in momentul in care ajungi sa accepti adevarul si sa tii cont doar de el...in momentul in care nu te minti singur...si in momentul in care accepti ceea ce simti, indiferent de ce spune celalalt sau ceilalti...iubirea implica curaj...curajul de a depasi parerile celorlalti...curajul de a depasi frica pe care ti-o provoaca sentimentul asta...Pentru ca nu alegi tu sa iubesti sau sa nu iubesti...it just is...si chiar daca cel/cea de langa tine nu te iubeste...tu ai tot dreptul/libertatea din lume sa il/o iubesti...Nu ca un schimb..."te iubesc"/"si eu te iubesc" ma ingretoseaza...nu un "si eu"...ce? Nu iubesti ca sa fii iubit. Da, asta ar fi perfect...asta ne dorim cu totii...insa, nu trebuie sa iubesti ca sa fii iubit...iubesti pentru ca iubesti...pentru ca persoana respectiva e capabila sa-ti traiasca cele mai frumoase sentimente din tine...repet...din tine! It's all about you...not the other person...toata treaba asta e despre tine, nu despre celalalt...tot ce conteaza pana la urma esti tu si doar tu...oricat de egoist suna, chiar nu e deloc...e vorba de daruire...e vorba de acceptare...e vorba de impacare cu sinele...Sa iubesti pentru a fi iubit e ca si cum cumperi un cadou de Craciun pentru a primi si tu ceva in schimb...it sucks...<br /><br />"Iti multumesc din suflet ca te iubesc: acesta e cantecul iubirii.” <br /><br />treaba cu multumirile e geniala....trebuie sa invatam sa multumim cat mai des oamenilor ce ne sunt dragi...pentru ce sa le multumim? simplu: pentru ca exista...pentru ca datorita lor noi suntem mai zambitori, mai fericiti, mai impliniti, mai linistiti...pentru faptul ca se afla acolo in viata noastra...pentru ca ne lasa sa fim parte din viata lor...trist este ca, de cele mai multe ori, realizam cat de importanta este prezenta persoanelor la care tinem cu adevarat abia dupa ce dispar din peisaj...<br />sa zicem ca iubim pe cineva...si cineva-ul asta nu iubeste inapoi...nu e nici o tragedie...nu trebuie sa ne dam cu capul de stalpi si nici sa ni-l ingropam in asfalt...nu trebuie sa plangem si nici sa suferim...chiar daca ni se rupe inima in mii de bucati si avem impresia ca e tragic...de fapt nu e trist deloc...e chiar demential...oi fi nebuna...dar in momentul in care simti sentimentul asta minunat nu poti decat sa fii fericit ca exista o persoana in lumea asta haotica care e capabila sa-ti starneasca astfel de trairi...trebuie sa fii fericit ca esti in stare sa iubesti...pentru ca asa simti ca esti om, ca nu esti degeaba...trebuie sa ne bucuram ca simtim...trebuie sa ne bucuram ca iubim...nu sa fim tristi ca nu suntem iubiti la fel de mult sau ca suntem lasati cu ochii in soare...de aia s-au inventat ochelarii de soare...sa ne protejam de pesimism si sa analizam mai la rece toata situatia...sa ajungem la un rezultat optimist: iubim! Conteaza mai mult? nimic nu e perfect...si nu le poti avea pe toate in viata...dar micile astea detalii sunt dementiale...<br /><br />trebuie insa sa ne invingem frica de a iubi...frica de a nu-l speria pe celalalt cu iubirea...caci da, in ziua de azi lumea se sperie pana si de lucrurile frumoase...si ajung sa pretuiasca mai mult urata indiferenta decat un sentiment frumos...lumea in ziua de azi cand da de greu fuge...lumea azi prefera, inconstient, rautatea si fuge de frumos...lumea in ziua de azi asteapta mereu ceva la schimb...<br /><br />iubirea nu da factura dupa ce o incasezi...si nici rest...eventual lasa bacsis...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7049465614669009548-7397351239022171632?l=ralucz.blogspot.com' alt='' /></div>Raluczhttp://www.blogger.com/profile/04953617766124614345noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7049465614669009548.post-32030373611934036062009-04-07T01:52:00.001+03:002009-04-07T01:54:03.512+03:00<meta equiv="Content-Type" content="text/html; charset=utf-8"><meta name="ProgId" content="Word.Document"><meta name="Generator" content="Microsoft Word 11"><meta name="Originator" content="Microsoft Word 11"><link rel="File-List" href="file:///C:%5CDOCUME%7E1%5CLulu%5CLOCALS%7E1%5CTemp%5Cmsohtml1%5C01%5Cclip_filelist.xml"><!--[if gte mso 9]><xml> <w:worddocument> <w:view>Normal</w:View> <w:zoom>0</w:Zoom> <w:punctuationkerning/> <w:validateagainstschemas/> <w:saveifxmlinvalid>false</w:SaveIfXMLInvalid> <w:ignoremixedcontent>false</w:IgnoreMixedContent> <w:alwaysshowplaceholdertext>false</w:AlwaysShowPlaceholderText> <w:compatibility> <w:breakwrappedtables/> <w:snaptogridincell/> <w:wraptextwithpunct/> <w:useasianbreakrules/> <w:dontgrowautofit/> </w:Compatibility> <w:browserlevel>MicrosoftInternetExplorer4</w:BrowserLevel> </w:WordDocument> </xml><![endif]--><!--[if gte mso 9]><xml> <w:latentstyles deflockedstate="false" latentstylecount="156"> </w:LatentStyles> </xml><![endif]--><style> <!-- /* Style Definitions */ p.MsoNormal, li.MsoNormal, div.MsoNormal {mso-style-parent:""; margin:0cm; margin-bottom:.0001pt; mso-pagination:widow-orphan; font-size:10.0pt; font-family:"Times New Roman"; mso-fareast-font-family:"Times New Roman"; mso-ansi-language:RO;} @page Section1 {size:612.0pt 792.0pt; margin:72.0pt 90.0pt 72.0pt 90.0pt; mso-header-margin:36.0pt; mso-footer-margin:36.0pt; mso-paper-source:0;} div.Section1 {page:Section1;} --> </style><!--[if gte mso 10]> <style> /* Style Definitions */ table.MsoNormalTable {mso-style-name:"Table Normal"; mso-tstyle-rowband-size:0; mso-tstyle-colband-size:0; mso-style-noshow:yes; mso-style-parent:""; mso-padding-alt:0cm 5.4pt 0cm 5.4pt; mso-para-margin:0cm; mso-para-margin-bottom:.0001pt; mso-pagination:widow-orphan; font-size:10.0pt; font-family:"Times New Roman"; mso-ansi-language:#0400; mso-fareast-language:#0400; mso-bidi-language:#0400;} </style> <![endif]--><span style="font-size: 12pt; font-family: &quot;Times New Roman&quot;;" lang="RO">“<i style=""> </i>Te iubesc pentru ca ma iubesti: acesta este un schimb, dar nu e iubire. Te iubesc pentru<span style=""> </span>ca te iubesc si nimic mai mult; te iubesc numai pentru ca te iubesc; aici incepe iubirea. Iti multumesc din suflet ca te iubesc: acesta e cantecul iubirii.” <br /> <br />Liviu Rebreanu - Marturisire <br /></span><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7049465614669009548-3203037361193403606?l=ralucz.blogspot.com' alt='' /></div>Raluczhttp://www.blogger.com/profile/04953617766124614345noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7049465614669009548.post-19811913835124699972009-04-04T08:59:00.003+03:002009-04-04T09:02:46.695+03:00Azi si maine intre orele 12-18 va astept la <a href="http://www.iasi.com/evenimente/Retrobazar_3_la_Cafeneaua_Acaju_1139/">Cafeneaua Acaju la Retrobazar</a>...<br /><br />Voi fi acolo sa caut noi stapani pentru<a href="http://rockandwear.blogspot.com/"> cerceii mei</a><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7049465614669009548-1981191383512469997?l=ralucz.blogspot.com' alt='' /></div>Raluczhttp://www.blogger.com/profile/04953617766124614345noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7049465614669009548.post-44587909632191095292009-03-29T16:37:00.004+03:002009-03-29T17:01:07.190+03:00aseara am sarbatorit pentru prima oara ziua mea...asa cu adevarat...cu party si cu oameni multi...impreuna cu un drag prieten...nu am simtit ca era sarbatorita ziua mea...dar am simtit ca sunt inconjurata de oameni care mie imi sunt dragi...si de care mi-era foarte dor...aseara n-a fost ziua mea...n-a fost ziua nimanui...pentru mine a fost un mare get together...Ordinul Cavalerilor Cetatilor Barsei...<br />aseara am primit un cadou minunat...Andrei de Transilvania mi-a inmanat o Diploma de Ardeleanca...m-au adoptat cu acte in regula cum ar fi...aseara am primit ceva ce imi doream de la Festivalul medieval de la Hunedoara de la jumatatea lunii octombrie a anului trecut...aseara am primit in dar tricoul cu blazonul Ordinului...deci oficial sunt CCB-ista...la toate astea sunt mandra...e un sentiment cu totul nou pentru mine...dar sunt mandra ca am primit diploma asta...si sunt mandra ca fac parte din Ordinul asta cavaleresc...m-am abtinut mult aseara sa nu plang de emotii si fericire...<br />sincer, alaltaieri n-aveam nici un chef sa plec din Iasi...drumul de 10 ore spre Brasov imi parea odios...noroc de cartea care mi-a umplut tot timpul...cand am ajuns aici in Brasov aveam impresia ca n-am plecat niciodata de aici si ca ultimele 2 luni au fost un vis...si in acelasi timp aveam senzatia ca n-am stat niciodata aici si ca pe oamenii astia ii stiu din mai multe vise cu aceeasi tematica...<br />aseara si azi dimineata ma uitam in jur...ii priveam pr toti si un mare zambet idiot imi rasarea pe fata...mi-era dor de ei...si nu mai voiam sa plec nicaieri...voiam sa raman in Brasov si sa uit ca trebuie sa ma intorc acasa la Iasi...pentru ca pentruc ateva momente m-au facut sa uit de toata plictiseala de la Iasi si de toata tristetea...radeam din tot sufletul, bucurandu-ma de prezenta lor...acum m-as teleporta inapoi intre cei 4 pereti intre care ma inchid in fiecare zi acasa...ceva imi lipseste...si parca ma cheama inapoi...ce putin in sufletul meu ma trage mai mult inapoi...<br />si e una dintre cele mai tampite senzatii ever...sa vreau sa raman si sa vreau sa plec la fel de mult...simultan...<br />mi-e dor...<br />de locuri si de oameni...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7049465614669009548-4458790963219109529?l=ralucz.blogspot.com' alt='' /></div>Raluczhttp://www.blogger.com/profile/04953617766124614345noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7049465614669009548.post-6491893810491048942009-03-26T22:38:00.003+02:002009-03-26T23:02:00.596+02:00ieri am avut parte de cea mai frumoasa dupa amiaza de multa vreme incoace...am ales sa imi petrec ziua cu cineva foart drag mie...de altfel persoana care mi-a furat gandurile de imediat dupa ce a batut primul ceas al lui 2009...<br />am sa tin minte ziua de ieri ca ziua in care am facut prima mea placinta cu mere...care a iesit delicios de buna...si din care am mancat cu pofta vreo 5 portii...amintindu-mi de copilarie...mama imi facea mereu placinta din aia cu mere...de altfel ea mi-a si spus reteta minune...<br />ieri am primit multe urari de la oameni la care eu tin mult...si de care imi este foarte dor...si m-am bucurat ca nu m-au uitat si ca ma pastreaza si ei in suflet, chiar daca distanta e considerabila...va multumesc!<br />ieri am primit cel mai frumos cadou...am primit cel mai minunat colier hand made...am primit o bucata de suflet cu amintiri...am primit o parte din persoana pe care eu o admir si o plac...si recunosc ca mi-a trebuit mult sa nu izbucnesc in plans de emotie...nu mi s-a mai intamplat sa plang de fericire niciodata...dar am avut un episod ciudat anul trecut de ziua mea, cand fetele din camera imi cantau cu zambetul pe buze la multi ani si eu am inceput sa bocesc cu suspine de parca mursie cineva...ei...anul asta mi-a venit sa plang de emotie si de fericire...pentru ca nu ma asteptam sa primesc ceva cadou...eu ma bucur mai mult de prezenta oamenilor, de urari din suflet, de mesaje, de zambete, de imbratisari...mai mult decat de orice cadou...pana la cel de ieri...care m-a dat total peste cap...cu simbolistica si dedicatia lui...<br />am sa pretuiesc ziua de ieri ca fiind una dintre cele mai linistite zile din ultima vreme...am sa imi amintesc cu zambetul pe buze de mirosul de placinta cu mere si de episoadele din Stan si Bran...precum si de acordurile de Dire Straits...<br />ieri a plouat cu tunete si fulgere...si cu gheata...si a nins vreo 2 ore incontinuu...dar apoi a iesit soarele...ca dupa o ploaie de vara...pacat ca a fost frig...ieri nici macar toate astea nu mi-au sters zambetul de pe buze...cred ca e pentru prima oara cand de ziua mea nu am fost nici macar putin trista...ieri nimic nu a putut sa ma supere...<br /><br />so peaceful...<br />din suflet,<br />multumesc!<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7049465614669009548-649189381049104894?l=ralucz.blogspot.com' alt='' /></div>Raluczhttp://www.blogger.com/profile/04953617766124614345noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-7049465614669009548.post-23111030292987874392009-03-25T13:57:00.002+02:002009-03-25T15:13:40.740+02:00am 23 de motive sa plang...dar de 23 de ori mai multe motive sa zambesc...<br />mai mult de 23 de amintiri frumoase...zeci de vise si putere nelimitata de a spera...o mana de prieteni, dar buni!<br /><br />azi as vrea sa primesc in dar dedicatii muzicale...pentru ca in ultimii doi ani asa s-a intamplat...acum 2 ani Suzy mi-a dedicat INXS - Beautiful girl si anul trecut Anda mi-a dedicat Everybody is free to wear sunscreen...doua melodii care mi-au ramas lipite de suflet...si mereu ma gandesc la ele cand le ascult...asa ca daca cititi postul asta, dedicati-mi o melodie care va duce cu gandul la mine...<br /><br />azi am primit flori...nu mai primisem flori de ziua mea de nu mai tin minte cand...poate niciodata...in fine, mama s-a rezumat la stereotipicii trandafiri rosii...dar m-am bucurat enorm...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7049465614669009548-2311103029298787439?l=ralucz.blogspot.com' alt='' /></div>Raluczhttp://www.blogger.com/profile/04953617766124614345noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-7049465614669009548.post-29121150591156131952009-03-23T12:22:00.005+02:002009-03-23T13:13:36.917+02:00prietenii din copilarie sunt oamenii langa care te-ai format...oamenii si datorita carora ai ajus ceea ce esti acum...de aia ii apreciez eu asa de mult pe prietenii mei din copilarie...chiar daca nu mai sunt prietenii mei acum...chiar daca nu ne vedem cu anii...ei sunt, vor nu vor, vreau nu vreau...parte din mine...<br />consider ca am avut norocul de a copilari langa niste oameni extraordinari...care in mare parte mi-au fost colegi de scoala timp de 4 sau 8 ani...si din cauza si datorita lor cand am sa ma gandesc cu drag la anii de scoala, primul gand va fi catre colegii mei din scoala generala...si intotdeauna cand am sa ma refer la prietenii mei, am sa ma gandesc la oamenii astia cu care am trait timp de 4 sau 8 ani in acelasi cartier si in aceeasi clasa din Scoala generala nr 10 din Iasi...si de ce spun ca sunt prietenii mei? nu pentru ca am ramas si acum foarte apropiati, pentru ca pe unii ii vad o data de doua ori pe an...ci pentu ca ii simt aproape...si pentru ca stiu ca sunt oameni pe care ma pot baza si la bine si la rau...pentru ca sunt genul de oameni cu care, chiar daca nu mai am multe lucruri in comun, pot comunica oricand...sunt oameni care in caz de nevoie sar in ajutor...sunt oameni langa care ma simt bine, langa care rad din tot sufletul...sunt oameni pe care pot sa nu ii vad sau sa nu vorbesc cu ei, dar pe care ii gasesc mereu la fel...<br />aseara am organizat o mica reuniune...si au venit mult mai multi oameni decat ma asteptam...pana acum n-au raspuns atatia la apel...a fost una dintre cele mai placute seri din ultima vreme...am vorbit si am ras de ma dureau falcile...si stiu ca eram fericita si emotionata si ii vedeam la fel si pe ei...sentimentul a fost la general...sper sa se repete in curand...<br />am descoperit ca oamenii astia care de cativa ani imi sunt straini, sunt de fapt la fel...adica mereu revad copilul din mine intalnindu-se cu copilul din ei...chiar daca acum nu ascultam acelasi gen de muzica, char daca avem alte stiluri de imbracaminte, chiar daca ne plac baruri si cluburi care nu au nici o tangenta, chiar daca unii lucreaza sau unii freaca menta, chiar daca unii sunt singuri sau altii casatoriti...cand ne intalnim parca suntem acelasi nucleu de prieteni de la 14 ani...aseara ma simteam ca in clasa aia cu banci vechi si scrise de lemn din scoala de cartier...si e un sentiment pe care nu pot sa il descriu in cuvinte...poate doar ca o aglomerare de multe culori calde...<br />ne indreptam pasii spre cariere total diferite...profesor, politist, avocat, psiholog, jurnalist, agronom, PR-ist, oameni de marketing sau vanzari, merchandiser, manager, IT-ist si mai cate...ascultam muzici diferite, de la rock si punk la house si minimal...unii ies la plimbare cu masinile la fite si impresii, altii nici nu au carnet...unii s-au casatorit sau au relatii de ani buni, iar altii ca mine nu sunt in stare sau nu au norocul sa aiba parte asa ceva...unii sunt mai sanatosi, altii mai putin...unii mai instariti, altii mai pauza...<br />ideea e ca atunci cand tragi linie dupa toate astea...descoperi niste Oameni...descoperi niste tineri frumosi si destepti...cu cei 7 ani de acasa...si cu cei 4 sau 8 ani de amintiri impreuna in suflet...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7049465614669009548-2912115059115613195?l=ralucz.blogspot.com' alt='' /></div>Raluczhttp://www.blogger.com/profile/04953617766124614345noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-7049465614669009548.post-5403599807278187112009-03-21T11:50:00.005+02:002009-03-21T13:00:53.903+02:00recunosc...imi plac gentile...<br />nu stiu voi, dar mie imi place sa port geanta pe partea dreapta...de fapt nici nu e intentionat, asa am purtat mereu geanta si asa m-am obisnuit...un prieten drag imi spunea ca majoritatea fetelor poarta geanta pe partea stanga...nu stiu daca e asa...inca nu am facut o cercetare de piata...dar pentru el, am incercat de cateva ori sa port geanta in partea stanga...si pot sa spun doar ca mi s-a parut ciudat...<br />imi plac gentile mari...in ultimii ani mi-am tot auzit intrebari ce voiau sa afle daca imi car tot dulapul dupa mine...ei nu, dar as putea daca as vrea!<br />nu suport gentile care au bareta scurta...nu-mi plac gentile care se poarte pe mana indoita fitzos, pe care se pare ca le adora toate pitzipoancele...nu-mi plac gentile alea asa micute de nu incape nici portofelul in ele...nu-mi plac gentile plic...nu-mi plac gentile aurii sau argintii, precum nici cele cu paiete...nu-mi plac gentile din musama sau din lac...<br />imi plac gentile din material textil care se pot purta lejer pe o parte...nu numai ca au aer varatic, dar sunt comode si practice...pentru ca daca ai mainile pline de sacose nu trebuie sa ai grija ca iti va aluneca geanta de pe umar...n-are cum...s-ar opri de gat :))<br />bine acum, cam cat de practica poate fi o geanta mare? poti sa o umpli cu o multime de lucruri...dar problema apare in momentul in care ai nevoie rapid de ceva din geanta...asta m-a enervat tot timpul...degeaba am geanta mare sa-mi incapa toate acareturile, caci mai niciodata nu gasesc ce caut din prima...si da-i la rascolit prin ditamai sacul pana la obiectul dorit...<br />majoritatea fetelor nu pleaca de acasa daca nu au in geanta pudra si mini-parfumelul...obiecte care lipsesc din geanta mea cu desavarsire...niciodata nu am inteles de ce as purta un parfum dupa mine...daca ai un parfum bun, rezista de dimineata pana noaptea tarziu...<br />la mine in geanta vor fi intotdeauna macar un pachet de batiste, servetele umede sau gel antibacterian, portofelul, cheile, o bricheta sau un pachet de chibrituri, un pix, ceva drajeuri mentolate, cateva pastile, o mica oglinda si un balsam de buze...da...un strugurel si nu un gloss sau un ruj colorat...iar cand nu e vara, mai mereu am in geanta o umbrela...rar am fost prinsa de ploaie fara sa am umbrela la mine...stiu ca as raci cumplit si ma pazesc...iar mai nou, in genata mea sunt aproape nelipsite poiurile cu care ma joc...in functie de unde merg, mai isi face loc si o carte...<br />nu ma indoriesc de utilitatea celor de mai sus...si acum ca le-am pus pe hartie mi se par multe...mereu am crezut ca eu car putine chestii dupa mine...<br />adevarul e ca fara geanta pe umar ma simt goala...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7049465614669009548-540359980727818711?l=ralucz.blogspot.com' alt='' /></div>Raluczhttp://www.blogger.com/profile/04953617766124614345noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7049465614669009548.post-70403371361734165482009-03-20T19:10:00.002+02:002009-03-20T19:40:28.331+02:00mai nou sunt prinsa intr-un cerc vicios alcatuit din lene, plictiseala, sedentarism, stat, frecat menta...si cercul asta a aparut in urma unei lipse acute de activitate...mai pe scurt: n-am ce face...<br />cand ai o ocupatie gen job sau facultate...sau mai mult, job si facultate!...care sa-ti ocupe timpul cam de dimineata pana seara...tanjesti sa faci o gramada de lucruri...pe care ai ocazia sa le faci doar printre picaturi la sfarsitul zilei sau in weekend...insa, cand ai tot timpul liber, incet incet nu iti mai vine sa faci nimic...de ce? paradoxal, dar toate aceste lucruri nu te mai atrag la fel de mult sau chiar deloc...si ma intreb: de ce tot timpul functioneaza teoria fructului interzis? incepe sa devina exasperanta...la fel de exasperanta ca activitatea cea de toate diminetile...adica ora petecuta cautant job pe toate siteurile astea de joburi si pe forumuri...activitate pe care incep sa o consider inutila avand in vedere ca de 2 luni si ceva tot pun cv-uri aproape zilnic si nu primesc nici un telefon...dar macar reusesc sa ma dezmeticesc din somn...<br />mai nou orice as face, ma plictisesc...o prietena incerca sa-mi dea alternative...parca eram fata cu "Nu" in brate...dar asta doar pentru ca nimic nu mergea, nimic nu se potrivea...si ea a ajuns la concluzia ca nimic nu ma mai entuziasmeaza...e trist, dar cam asa e...dar cum sa ma mai entuziasmeze ceva cand nu merge nimic, cand toate stau pe loc? cum sa ma mai entuziasmeze ceva cand si ceea ce merge, merge prost? nu, nu sunt pesimista...chiar deloc! sunt o visatoare irecuperabila...dar totusi nimic nu misca...<br />incerc sa ma entuziasmez facand lucrurile care odata ma faceau sa zambesc si sa-mi sara inima din piept de placere...lucrurile alea marunte care te fericesc mai mult decat orice...ei, pana si astea au inceput sa mi se para plictisitoare...oi fi suferind de astenia de primavara si nu-mi dau eu seama...?<br /><br />cine are leacuri contra plictiselii, please dati share...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7049465614669009548-7040337136173416548?l=ralucz.blogspot.com' alt='' /></div>Raluczhttp://www.blogger.com/profile/04953617766124614345noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7049465614669009548.post-59674555205233936192009-03-18T18:20:00.002+02:002009-03-18T19:58:01.088+02:00de cateva zile s-a intors vremea cu fundu in sus aici in Iasi...nu stiu cum e in restul tarii...dar aici e de-a dreptul oribil...daca cumva nu ploua...cu toate variantele ei de ploaie normala, burnita, mocaneasca sau toarna-cu-galeata...mai mereu e ud asfaltul...mai tot timpul cerul e gri...ma debusoleaza...unde ma uit e gri...si copacii astia fara de frunze...si am auzit ca asa o sa o tot tina pana saptamana viitoare...am inteles cu treaba cu babele si cojoacele lor si cu schimbarea climei...dar totusi...e de-a dreptul enervant...nu poate sa vorbeasca nimeni cu aia de sus sa puna o vorba buna?<br />vremea asta bacoviana imi creeaza unele dintre cele mai naspa stari...in primul rand ma forteaza sa stau in casa...pentru ca pe ploaie si/sau frig cui ii vine sa iasa la plimbare? mie in nici un caz nu...si daca sunt constransa de imprejurarile meteorologice sa stau in casa...apar celelalte stari aiurea...de la o somnolenta nejustificata...la o lene acuta...si o mare lipsa de chef de a face orice...nu-mi mai vine sa citesc...n-am rabdare sa ma uit nici la filme...<br />si uite asa interivine o plictiseala combinata cu o lene si cu dorinta de a iesi undeva...dar de a nu pleca nicaieri...cea mai tampita chestie...sa vrei sa faci ceva, dar sa n-ai chef sa faci nimic...sa vrei sa iesi din casa, dar sa-ti fie aiurea sa faci orice...unde sa iesi pe asa o vreme? cum sa stai intre patru pereti fara sa nu o iei cu mintea pe aratura?<br />nici nu mai stiu daca eu sunt ca vremea sau vremea e ca mine...<br />ma plictisesc...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7049465614669009548-5967455520523393619?l=ralucz.blogspot.com' alt='' /></div>Raluczhttp://www.blogger.com/profile/04953617766124614345noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7049465614669009548.post-48282732489648864782009-03-16T21:09:00.003+02:002009-03-16T22:32:47.555+02:00cand ti-e prea obosit psihicul...in afara de faptul ca simti ca o iei razna...simti nevoia sa-ti obosesti si fizicul...<br />eu n-am ocupatie...oficial sunt studenta la master...continui sa ma specializez in comunicare si Relatii publice...dar la ID...din noiembrie imi caut job...pana la jumatea lui ianuarie in Brasov...de doua luni si o zi imi caut ca o disperata job in Iasi...daca spre deosebire de Brasov, in Iasi sunt oferte cu locuri de munca la care sa aplici...cv-urile tot nu ti le vizualizeaza nici dracu...si daca cumva sunt vizualizate nu suna nimeni...noh, e criza! asta e reactia normala a tuturor cand spun de treaba asta...am tot negat eu criza asta, dar incet incet incep sa cred si eu ca e criza...cum spuneam...nu tu prezente la scoala, nu tu job...de aproape doua luni, m-am mutat acasa la ai mei...unde curge lapte si miere...in sensul in care sunt scutita de orice munca gospodareasca...asa ca momentan frec menta...<br />si tot frecand menta asa de vreo juma de an...va spun ca e cumplit...la inceput da, e minunat...ai timp sa faci de toate...si te plimbi, sa iesi mult in oras, sa te vezi cu toti prietenii la suc sau la plimbari, sa iesi la pozat, sa faci curat in calculator si prin dulapuri, sa te uiti la toate filmele care erau puse pe hold...sa pui mana pe care o carte interesanta...sa te ingrijesti de tine...sa te rasfeti cu dimineti in jurul pranzului...si cate si mai cate...<br />ei totul bine si frumos...dar cele de mai sus se intampla timp de o perioada relativ scurta...pentru ca apare inevitabil in peisaj Doamna Lene...si incet incet uiti ca ai tot timpul din lume si incepi sa lasi pe maine...si pe poimaine...si pe saptamana viitoare diverse chestii...si incepi sa te obisnuiesti sa ai numai timp liber...ceea ce sucks! pentru ca atunci cand ai numai timp liber nu mai il valorifici pentru ca nu il mai percepi ca fiind timp liber...ci il consideri ceva normal...si te-ai dus dracului...<br />ei cand ai tot timpul din lume...cand nu ai mai niciodata nimic de facut...cand stai inchis intre patru pereti pentru ca nu ai chef sa iesi in oras, nu ai bani sa iesi sau nu ai cu cine sa iesi...ei atunci, mii de cuvinte si ganduri incep sa se invarta haotic prin cap...se nasc fel si fel de sinapse intre ganduri si feelinguri mai vechi si mai noi...incepi sa interpretezi fiecare vorba, fiecare amintire din trecut...cateodata cazi...in rapa...te intristezi rau...alteori te entuziasmezi asa de tare din te miri ce nimic...mare descoperire a mintii tale bolnave de atatea ganduri...eu am ajuns la concluzia ca gandesc prea mult...cand nu ar trebui sa gandesc deloc si sa iau lucrurile ca atare...unii zic ca imi fac rau singura...dar nu pot sa nu gandesc...diverse chestii...incerc sa imi explic trecutul...incerc sa pun cap la cap de intamplari...cuvinte...priviri...reactii...si, bineinteles ca ajung la concluzii mai mult sau mai putin in conformitate cu realitatea...nu pot sa nu ma gandesc cat de cat la un viitor apropiat...nu pot sa nu ma gandesc la chestii esentiale si atat de importante pentru mine...si mi-as dori sa am o ocupatie zilnica care sa nu ma mai lase sa gandesc asa de mult...dar totusi sa ma lase...<br />in fine...azi am tot avut asa un tumult...simt cum imi bate inima de la atatea ganduri...am obosit psihic...iar fizic sunt mult prea odihnita de la atata stat degeaba...si simt nevoia sa dau cu un ciocan intr-un zid semi-indestructibil...simt nevoia sa o iau la fuga printre copaci...simt nevoia sa urc pante grele...sa car un rucsac greu in spate...sau sa rearanjez mobila...un efort de gen...care m-ar lasa fara suflare...simt nevoia de un asa efort fizic incat sa nu-mi mai simt tumultul asta interior...sa uit de el...<br />imi tot vine in minte cum radeam si alergam pe Marele Zid Chinezesc in visul de acum cateva seri...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7049465614669009548-4828273248964886478?l=ralucz.blogspot.com' alt='' /></div>Raluczhttp://www.blogger.com/profile/04953617766124614345noreply@blogger.com7tag:blogger.com,1999:blog-7049465614669009548.post-5526724949138459902009-03-14T19:20:00.023+02:002009-03-15T12:57:21.474+02:00<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="http://3.bp.blogspot.com/_LksNzA8BhaM/SbwLipl2dBI/AAAAAAAAACY/fLk0v2IffAE/s1600-h/fav.jpg"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer; width: 214px; height: 320px;" src="http://3.bp.blogspot.com/_LksNzA8BhaM/SbwLipl2dBI/AAAAAAAAACY/fLk0v2IffAE/s320/fav.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5313134350298412050" border="0" /></a>am gasit un joculet interesant...pe post de leapsa..n-am primit-o, caci nu era data mai departe, dar mi-am asumat-o...ca exercitiu amuzant...<br /><br />1. <span style="font-weight: bold;">sunt</span>…cu capul in nori si cu picioarele pe pamant...mereu la extreme...mult prea deep fata de majoritatea...<br />2. <span style="font-weight: bold;">aş vrea</span>…sa fac ceva nou in fiecare saptamana...sa fac un sport...sa urc in curand un munte...sa imi gasesc un job...sa calatoresc mult...si apoi sa ma linistesc undeva unde sa pot sa spun si sa simt ca e "acasa" al meu... am cam obosit cu bagajul mai mereu in spate...<br />3. <span style="font-weight: bold;">păstrez</span>…copilaria...mereu oamenii dragi in suflet, cand nu ma ajuta distanta fizica...multe amintiri cu detalii...parfumul noptilor de vara...marea in privire...din 2005 biletele de tren...si visele. Aseara am visat ca alergam pe Marele Zid Chinezesc :))<br />4. <span style="font-weight: bold;">mi-aş dori</span>…ca oamenii din jur sa nu uite sa viseze, sa aiba mai multa incredere si sa faca tot ce le face placere...sa fie cirese tot anul...iar pentru mine: cineva pe aceeasi lungime de unda...sa imi mai fac un tatuaj...iar acum, un masaj si sa aud "Ral, you're still beautiful"...<br />5. <span style="font-weight: bold;">nu îmi place</span>…minciuna/mincinosii...persoanele nehotarate...frigul...fasolea, placinta de dovleac, nuca de cocos, strugurii, inghetata...<br />6. <span style="font-weight: bold;">mă tem de</span>…teribil de gheata...de singuratate...de monotonia casa-job-casa-job-casa...in rest am incredere in mine...si stiu ca totul va fi ok...beats me how...<br />7. <span style="font-weight: bold;">aud</span>…muzica din toate...copilul din toti...toate barfele, cu toate ca nu vreau...si mai presus, imi aud pititcii de pe creier...(shht! ai mei stau in gasti :P)<br />8. <span style="font-weight: bold;">îmi pare rău</span>…destul de rar, pentru ca de obicei nu am regrete...totusi, imi pare rau ca am pierdut persoane dragi, prieteni care imi erau apropiati si acum nu prea...<br />9. <span style="font-weight: bold;">îmi plac</span>…persoanele sincere...si cele care nu se limiteaza la banal...provocarile...zilele de vara la mare, cu picioarele in nisip...vantul prin par...jocurile...poiurile mele cu lumini...acordurile muzicii...fotografiile...filmele...imbratisarile...<br />10. <span style="font-weight: bold;">nu sunt</span>…rea...ipocrita...mincinoasa...increzuta...egoista...indiferenta...laudaroasa...genul de om care sa faca 100% munca de birou...adepta jocurilor pe calculator...si in nici un caz nu sunt "blonda"...<br />11. <span style="font-weight: bold;">cânt</span>…mai mereu...in ultima vreme pe Pink Martini...mai nou cu ipodul in urechi pe strada, cand vad ca nu e nimeni prin jur caci mi-e mila de cei care m-ar putea auzi...N-am voce.<br />12. <span style="font-weight: bold;">niciodată</span>…nu am sa mai spun "mai rau nu se poate"...niciodata nu am sa ii inteleg pe cei ce nu au curaj sa faca ce ar vrea sa faca...<br />13<span style="font-weight: bold;">. rar</span>…ma intelege cineva cu adevarat...<br />14. <span style="font-weight: bold;">plâng</span>…cam mult in ultima vreme...de la tristetea din mine si din cei dragi...nu mi-e rusine!<br />15. <span style="font-weight: bold;">sunt confuză</span>…foarte rar...dar de cand am terminat facultatea sunt confuza in privinta urmatorului pas...sistemul Bologna sucks!<br />16. <span style="font-weight: bold;">am nevoie</span>…de iubire...prieteni...incredere...respect...sinceritate...zambete...imbratisari...si uneori de un sut in fund pentru a face un pas inainte...<br />17. <span style="font-weight: bold;">ar trebui</span>…sa exterminam manelele...sa invat sa am rabdare...si sa nu mai existe cuvantul "trebuie". nu il suport!<br />18. <span style="font-weight: bold;">aş putea</span>…sa fac multe...doar sa vreau...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7049465614669009548-552672494913845990?l=ralucz.blogspot.com' alt='' /></div>Raluczhttp://www.blogger.com/profile/04953617766124614345noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-7049465614669009548.post-38127671133056114732009-03-13T18:46:00.006+02:002009-03-13T19:23:06.458+02:00De ceva vreme am o mare pasiune pentru carti...dar nu asa orice fel de carti...am dezvoltat un ritual de cumparat carti scrise de autori contemporani romani de care nu a auzit nici dracu' si, bineinteles, nici eu nu stiu inainte sa le cumpar cartea...sunt carti la promotii, reduse de la 15-30 de lei la fabuloasa suma de 5 lei...cum sa te poti abtine? pana acum am citit 2 astfel de carti...si am fost placut surprinsa de amandoua...pentru care, pe langa faptul ca le voi citi si pe celelalte cumparate, voi mai cumpara altele...si vreau sa va starnesc si voua curiozitatea...poate cumparati si voi...<br /><br />nu am citit prea mult in cei aproape 23 de ani ai mei...nu am citit multe carti de rezistenta...nu am reusit sa citesc ce altii au citit...nu am citit Kafka, Fowles, Dostoievski sau Hesse...am citit foarte putin Marquez sau Cartarescu...nu zic ca nu vreau sa-i citesc niciodata...doar ca nu acum...<br /><br />imi place sa cred ca ii pot ajuta pe acesti Nimeni ai zilelor de azi...imi place sa cred ca in paginile scrise de acesti oameni, pe care Nimeni nu ii recunoaste ca fiind mari scriitori, se afla mici comori...si abia astept sa le descopar...imi place sa cred ca ii sustin pe acesti Nimeni...si imi place sa cred ca poate unii din acesti Nimeni vor ajunge candva Cineva...si eu am fost printre primii de le-am descoperit comoara de dupa alb si negru...imi place sa cred ca eu cumpar carti pe care nu le cumpara Nimeni...in goana dupa ultimele titluri din top si la vanatoare de mari scriitori ai vremii...eu vreau sa-i citesc pe Aia pe care nu-i comercializeaza Nimeni...pentru ca nu da Nimeni 2 bani pe eii...de aia li se si reduce pretul dramatic...spre avantajul buzunarului meu...si a altor cativa rataciti care scot 5 roni...<br /><br />astfel, vă recomand <span style="font-style: italic;">Captivul</span> de Dora Pavel şi <span style="font-style: italic;">Cutia cu bătrâni</span> de Andrei Oişteanu...doua carti minunat de ciudate...<br /><br />eu m-am apucat de <span style="font-style: italic;">Petrecere cu mama</span> de Veronica A. Cara...inca nu pot sa am pareri asupra cartii, dar primele cateva zeci de pagini m-au facut sa rad teribil...<br /><br />imi amintesc zambind de un coleg din facultate care le dadea prietenilor lui carti in dar de ziua lor...mi se parea minunat...bravo ba!<br /><br />ia mai lasati internetul si cititi...carti! :P<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7049465614669009548-3812767113305611473?l=ralucz.blogspot.com' alt='' /></div>Raluczhttp://www.blogger.com/profile/04953617766124614345noreply@blogger.com5tag:blogger.com,1999:blog-7049465614669009548.post-26735221349247810252009-03-12T21:27:00.005+02:002009-03-13T11:15:01.565+02:00agasati de monotonie, refuzam sa ne mai ancoram in real si cautam alternative...astfel incat sa ne satisfacem nevoile...alternativele astea sunt visele...in care dam nastere, mai mult sau mai putin constient, unor noi lumi...unor lumi in care sa fim doar noi..."noi" si atat...in care problemele de munca sa fie lasate la usa...in care stresurile si frustrarile sa fie puse pe stand by...in care ce conteaza e doar "tu" si "eu"...o lume aparte ce doar se intersecteaza cu cea reala, dar care merge dincolo de toate limitele acesteia...eu am incercat sa creez lumi din astea...mi-a reusit? nu pentru mult timp...de obicei realitatea vine si te pocneste fara nici o jena peste fata...uneori iti da si un mare sut in fund...si te trezesti cu picioarele murdare de pamant si cu ochii in soare...dar cand ii inchizi, ramai cu visul...mereu...ala nu ti-l poate lua nimeni...<br /><br />check out this <a href="http://vimeo.com/3365942">video</a>...mie mi s-a facut pielea gaina...e incredibil cum poate fi materializat un vis...si da, noi insine suntem incredibili, prin visele noastre...noi fetele tindem sa credem ca numai noi visam frumos...ca barbatii viseaza doar erotic in legatura cu noi...ei nu! e un mit idiot pe care vreau sa-l spulber!...sunt multi barbati care ar pune lumea la picioare celor la care tin....sau care sunt in stare sa creeze ale lumi, mai bune...fapt pentru care am si vrut sa promovez <a href="http://vimeo.com/3365942">clipul asta</a> ...pe care l-am descoperit multumita lui <a href="http://vladforelise.blogspot.com/">Vlad</a><br /><br />enjoy...<br /><br />morala: ma bucur ca existi!<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7049465614669009548-2673522134924781025?l=ralucz.blogspot.com' alt='' /></div>Raluczhttp://www.blogger.com/profile/04953617766124614345noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-7049465614669009548.post-47586081420681729432009-03-10T00:11:00.005+02:002009-03-10T00:23:40.708+02:00Noi fetele cica am fost sarbatorite ieri...nu stiu cati stiti, dar pe 9 martie e ziua barbatilor...e ziua in care se inchina 40 si ceva de pahare in cinstea barbatilor...pentru care si acest post...<br /><br />Ce am fi noi fetele/femeile fara voi baietii/barbatii?<br />Cine ne da noua mai multa valoare daca nu voi?<br />Catre cine se indreapta cele mai frumoase ganduri ale noastre, mare parte din gesturile de afectiune, alintarile, grijile, daca nu catre voi?<br />Pentru voi zambim chiar si atunci cand ne este greu, pentru voi facem mici compromisuri...<br />(si) Pentru voi vrem sa ne facem mai frumoase in incercarea de a va insenina zilele si a va aduce un mic suras pe buze...ne machiem, ne aranjam parul si ne imbracam măi-măi pentru ca sa ne simtim noi bine...dar pe cine pacalim...acolo deep inside e si dorinta de a fi pe placul vostru, nu numai sa ne simtim noi mai pretty...vrem sa va atragem privirile...vrem sa ne doriti...vrem sa ne remarcati pe noi si doar pe noi...din toate cele care graviteaza in jurul vostru...<br />Pentru voi o luam de la capat in fiecare zi...pentru ca voi ne dati noua sens...doar in raport cu voi putem simti ca suntem femei. Doar in raport cu voi invatam ce e sensibilitatea, afectiunea, dragostea, dorul, "imi lipsesti"-ul...<br /><br />Voua baietilor/barbatilor va spun, cu o mica intarziere "La Multi Ani"!<br /><br />Va multumesc pentru ca existati! chiar daca uneori sunteti enigme pentru noi...si noi enigme pentru voi...dar daca nu ati fi...adevarul e ca ne-am cam plictisi...tot tumultul interior...toate motorasele mintii...toate ganganiile sufletului sunt puse in miscare de existenta voastra...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7049465614669009548-4758608142068172943?l=ralucz.blogspot.com' alt='' /></div>Raluczhttp://www.blogger.com/profile/04953617766124614345noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-7049465614669009548.post-91896218459955732612009-03-08T21:30:00.003+02:002009-03-08T22:33:15.514+02:00<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="http://2.bp.blogspot.com/_LksNzA8BhaM/SbQrbiRhQ5I/AAAAAAAAACQ/67h1waxOo2w/s1600-h/Bild3704.jpg"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer; width: 320px; height: 240px;" src="http://2.bp.blogspot.com/_LksNzA8BhaM/SbQrbiRhQ5I/AAAAAAAAACQ/67h1waxOo2w/s320/Bild3704.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5310917612633408402" border="0" /></a><br />Dragii mei baieti/barbati...sa va spun un secret: fetelor le plac florile...voua nu prea va plac...e si normal...doar sunteti barbati, nu? cum sa va placa gingasiile alea de plante colorate...noua insa ne aduc zambete pe buze si fluturasi in stomac...pe noi nu ne ametesc doar cromatic, ci ne cuceresc cu parfumul lor...noua ni se pare extraordinar ca atunci cand intram in camera sa simtim parfum de flori...asa cum voi sunteti ametiti cand ne simtiti subtil parfumul dupa ureche, prin par...asa suntem noi cu florile...<br />nu stiu cum de am bafta, dar am intalnit numai specimene de masculi care nu dau flori...care nu cumpara flori pentru fete din simplul motiv ca lor nu le plac florile...scumpilor, nu voi sunteti importanti in ecuatia asta...ci noi! noi, dstinatarele contam aici...pentru ca florile alea sunt pentru noi, nu pentru voi...florile alea le luati pentru a ne ferici pe noi, nu pentru a va ferici pe voi...pe voi va fericim noi apoi cu un sarut sau o imbratisare...dupa caz...virilitatea si masculinitatea voastra nu va este deloc afectata de faptul ca va afisati in fata noastra cu o floare sau un buchet de flori...nu deveniti brusc in ochii nostrii mai soft sau mai romantici...nu va metamorfozeaza deloc plantele din mainile voastre intinse catre noi...voi ramaneti la fel...doar ca noi vom percepe ca puteti sa va depasiti putin orgoliul de a va pune pe voi pe primul loc...si ca sunteti in stare de un gest dragut care ne are in prim plan pe noi...<br />trebuie sa stiti ca sunt momente in care o floare poate spune mai mult decat niste cuvinte...sau cand o floare va salveaza de niste cuvinte...<br />trebuie sa stiti ca daca nu cumparati voi florile alea, le va cumpara altcineva...sau vor ramane acolo la florarese...si pana la urma tot vor muri...daca mor la noi in vaza sau la ele in galeti ele tot mor...nu e ca si cum ati smulge voi floarea din pamant sa ii curmati voi si asa scurta existenta pe pamant...ele sunt deja culese si deja in drum spre ofilire...deci argumentul morbiditatii lor scade...<br />si daca tot am ajuns la morbiditate...dragii mei...va mai soptesc un alt secret...nu ne plac garoafele! eu cel putin nu am intalnit fete sau femei carora sa le placa garoafele...nu stiu cata lume stie ca garoafele sunt florile mortilor, prin simbolistica data de traditie...asa ca...orice dar nu garoafe...<br />of, si trandafirii...dragii de ei...sunt frumosi si parfumati, dar mie mi se par ca devin pe zi ce trece mai kitchosi...acum depinde si de trandafiri...ca sunt mai mici si mai sfrijiti...si sunt mai mari si mai aproape de ideea de Trandafir...<br />azi, cumparand flori pentru bunica mea, analizam oamenii ce roiau in jurul florareselor din Oancea...intr-o mare de femei care cumparau flori pentru alte femei (ironic!) sau care isi cumparau probabil singure flori (cum mai fac si eu cateodata)...zareai ici colo cate un barbat...si am fost dezamagita sa vad ca in mainile lor se alegeau niste garoafe vai de mama lor...cand in jur mustea de flori specifice primaverii...mirosul de frezii ma imbata...ei, in marea asta de oameni ce roiau acolo debusolati, m-a uimit un tanar care a exclamat ca il doare capul, ca el tre sa si aleaga ce flori sa cumpere? well...da, mai tre sa si alegeti...dar daca aveti putina inventivitate, nu e asa de greu...stiu ca voi nu prea aveti simtul asta estetic, nu toti cel putin...dar dintre toate natiile de flori de acolo, mi-e imposibil sa cred ca garoafele vi se par ca ne-ar placea noua cel mai mult...plus ca o tatonare in prealabil al terenului nu strica...luati frumos domnisoara/doamna la plimbare..."intamplator" pe langa o florarie...si invocati pretextul alegerii unei flori pentru mama dumneavoastra...cerandu-i parerea cu un simplu "tie care iti palc mai mult?" sau "tu ce i-ai lua?"...dar nu faceti asta cu o zi doua inainte, sa nu riscati sa va deconspirati...<br /><br />si revenind la chestii mai serioase...<br />rezolvarea matematica a ecuatiei fericirii in raport cu florile:<br /><br />({femei}+flori)+{barbati}={femei fericite}+{barbati}={femei fericite}+{barbati fericiti}={pupici, saruturi, imbratisari, alintari, zambete, parfum, culori, bine general}<br /><br />din ciclul...florile mele preferate sunt freziile, lacramioarele si brandusele...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7049465614669009548-9189621845995573261?l=ralucz.blogspot.com' alt='' /></div>Raluczhttp://www.blogger.com/profile/04953617766124614345noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-7049465614669009548.post-55819321323712830442009-03-06T16:53:00.004+02:002009-03-08T10:03:55.252+02:00era o vreme in care nu suportam lumea care merge pe strada cu castile in urechi...nu ii suportam pentru ca nu ii intlegeam...pe atunci eram in anul 2 de facultate si locuiam in Bucuresti...<br />cand ieseam din casa...a se citi camin...si ieseam aproape zilnic...voiam sa ascult orasul...tanjeam dupa muzicalitatea zgomotului cotidian...daca se poate spune asa...voiam sa aud masinile care mai de care cu motoarele si cu scartaitul lor...voiam sa aud claxoanele...sa nu ma calce unul pe strada de aiurea...voiam sa aud oamenii...stii cum e, cand mergi pe strada de prinzi franturi din discutiile trecatorilor...bucati de propozitii...cuvinte...si ma jucam, incercand sa le pun cap la cap pe toate...cateodata iesea ceva amuzant...nu ma chinuiam sa trag cu urechea...nu ma interesa ce vorbesc ceilalti...cautam doar cuvintele ce se auzeau pentru toata lumea...<br />locuind la marginea Bucurestiului, in Baneasa, daca nu era sa plec dis de dimineata...si cel mai probabil nu era...avea de parcurs un drum cu autobuzul de macar 20 minute...cu prelungiri la 40...ei...si unde sa nu auzi fel si fel de intamplari ale altora daca nu in autobuz...unde sa nu vezi sporturi extreme de aruncat cu privirea in cartea/revista/ziarul omului din fata, daca nu in autobuz? prietenul meu fidel 301, ma rasfata aproape zilnic cu astfel de delicii cotidiene...si mai erau si amicii lui 131 si 205 care ma mai amuzau si ei din cand in cand, la o plimbare dintr-un capat in centrul orasului...<br />in ultima vreme am descoperit placerea refugierii in muzica din urechi...de aia am si music phone...chit ca e el izbit si trantit si lipit...chit ca nu se aud prea tare castile...dar totusi...e o solutie intermediara...aud si muzica si zgomotul strazii...toata povestea asta cu muzica in urechi a inceput datorita lungilor mele calatorii cu trenul de minim 7 ore...unde mai pui ca mutatul la Brasov mi-a dat cadou 9 ore juma de mers cu trenul...si iata cum se ducea dintr-un foc toata bateria la telefon...pentru a scapa de discutiile marunte din tren de care m-am saturat in ultimii 3 ani jumatate de mers pe drumuri cu sine...si iata-ma cu muzica in urechi...cutreierand strazile din mult iubtul meu Brasov...pe ritmuri suparate de Pantera, Metallica, Amon Amath, Doro, Rainbow, Iron Maiden, Tiamat, Within Temptation, Amorphis, Black Sabbath, Motorhead, AC/DC, Aternosfera...si calmandu-ma cu altele...care-mi aduceau aminte mai mult sau mai putin de zilele de vara de la White Horse...<br />acum cureier strazile gri si urate ale Iasului...in buzunar şade un ipod imprumutat...multumita colegei mele de banca din liceu...acum cutreir orasul plictisita de la aruncatul creierilor pe aceiasi 4 pereti albastrii ai camerei mele...si nu mai aud nimic...decat muzica...vorbesc chill cu Etta James, Janis Joplin, Muddy Waters, Savoy Brown, The Cranberries, Sigur Ros, Eddie Verder, Air, Portishead...si incerc sa ma inveselesc cu Pink Martini sau pe acordurile de la Long haired freaky people (Don't let the man - Moby)...acum nu mai am nici cel mai mic interes in a asculta orasul...acum imi port pasii direct pe asfalt...autobuzul mi-e strain...iar tramvaiul e doar o alternativa cand e prea frig sau cand ma grabesc prea tare sa ajung undeva...<br /><br />acum nu vreau sa ma ascult nici pe mine...gandesc prea mult...<br /><br />acum imi ascund ritmurile respiratiei in ritmurile muzicii...date la maxim...<br /><br />I'll always have the blues...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7049465614669009548-5581932132371283044?l=ralucz.blogspot.com' alt='' /></div>Raluczhttp://www.blogger.com/profile/04953617766124614345noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-7049465614669009548.post-72996052185443622512009-03-05T17:18:00.003+02:002009-03-05T17:36:20.482+02:00acum cateva zile...si mai precis pe 2 martie, am realizat brutal urmele timpului asupra mea si a celor din jur...in mod special parintii...se implineau 24 de ani de la casatoria lor...nu le-am luat nimic...si nu s-au suparat deloc...dar problema e alta...chair daca nu vreau sa accept, ei imbatranesc...<br />ei, undeva pe la jumatea lui 2 martie m-am speriat groaznic...taicamiu a ramas blocat intr-un canal din curte...statea acolo blocat de cine stie cand...pana am mers eu in bucatarie sa fumez o tigara...pe care nici nu prea voiam sa o fumez, dar ma plictiseam si trebuia sa imi consum cumva tensiunile...il aud tipand la mine...mi s-au taiat genunchii cand i-am vazut fata...crispata....speriata...singuratate si disperare...la un loc cu frica si neputinta...nu stiu daca el si-a vazut moartea cu ochii...dar eu clar l-am vazut murind in fata mea...am stat acolo langa el vreo ora...si ii priveam mainile cum deveneau din ce in ce mai mov de frig...nu ma lasa sa sun pe nimeni...nu ma lasa sa il ajut...se chinuia singur cu un mini picamer sa sparga zidul putin...era de cateva ori sa-l scape din mana...si imi imaginam cum s-ar fi infipt ala direct in pieptul lui...si nu, nu am prea multa imaginatie, si nu, nu sunt prea paranoia...pur si simplu asta se putea si era sa se intample...intr-un final a reusit sa iasa...nu mai avea aer...atunci am realizat ca pana si el a imbatranit...chiar daca arata si vorbeste la fel...atunci am realizat ca are si el probleme, chiar daca se da rotund...<br />intamplarea a facut ca in aceeasi zi sa aflu ca nici mama nu e tocmai ok cu sanatatea...m-am speriat si m-am inristat...ei pur si simplu nu inteleg de ce ii evit...de ce nu stau cu ei...de ce nu vorbesc cu ei...ei pur si simplu nu inteleg ca nu vreau sa ii vad asa si ca prefer sa stau inchisa in camera mea...ei nu stiu multe...de aia nu inteleg...dar ma accepta asa cum sunt...<br />nici eu nu mai sunt copil...cu toate ca ma chinui din rasputeri sa mai fiu macar putin...chiar daca ma imbrac as junkee as possible...si nu ma incalt cu tocuri si nu ma imbrac cum se imbraca fetele de varsta mea...nu mai sunt copil...chiar daca imi place sa ma copilaresc...tocmai pentru ca ma apasa prea tare timpul asta care a trecut parca mult prea repede si cere mult prea multe de la mine...dintr-o data...m-am saturat sa car singura in spate responsabilitati...m-am saturat sa fiu mereu stalpul de care se agata toata lumea din jur...m-am saturat sa fiu mereu cea dura cand restul plang...m-am saturat sa fiu asa de serioasa...m-am saturat de probleme si complicatii fix de-aiurea...<br />voi nu simtit nevoia sa va copilariti? I'm just a child in time...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7049465614669009548-7299605218544362251?l=ralucz.blogspot.com' alt='' /></div>Raluczhttp://www.blogger.com/profile/04953617766124614345noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7049465614669009548.post-64823627296034800772009-02-28T14:14:00.007+02:002009-03-01T01:19:36.510+02:00<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="http://2.bp.blogspot.com/_LksNzA8BhaM/SakxVWgRUKI/AAAAAAAAACI/z32f-eA5Z3E/s1600-h/DSC_7805ph.jpg"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer; width: 320px; height: 214px;" src="http://2.bp.blogspot.com/_LksNzA8BhaM/SakxVWgRUKI/AAAAAAAAACI/z32f-eA5Z3E/s320/DSC_7805ph.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5307827878720786594" border="0" /></a><br />acum o luna pe vremea asta eram in masina cu ai mei...lasand in spate mult iubitul meu Brasov...imi venea sa plang cand ma gandeam la oamenii dragi pe care ii paraseam...fizic, nu emotional...si in acelasi timp imi zburau mii de ganganii in stomac...numaram orele...minutele...kilometrii...voiam sa ajung pana la ora 17 in Iasi...atat...afara era mohorat...era ceata si prin unele locuri ploua...la fel ca in ziua in care hoinaream singura pe strazi in Brasov, cu rucsacul de munte in spate si cu ziarul deschis la rubrica de imobiliare intr-o mana...in cealalta tigara si telefonul...acum o luna stateam comod in masina ticsita de toate lucrurile mele...ingramadite care mai de care in geamantane si saci si sacose...de fapt nu ma interesa nimic decat sa ajung mai repede in Iasi...<br />ma uimeste ca a trecut o luna...si ma uimeste tocmai pentru ca nu am facut nimic in timpul asta...nimic constructiv adica...ma uit in jurul meu...camera e un haos...haine pe jos...haine pe celalalt scaun de birou...haine pe bicicleta de fitness care e pe post de cuier de cand am primit-o cadou...langa ea, jos, o cutie cu materiale pentru poiuri...pe birou zac fel si fel de carti incepute si de hartii scrise cu calcule si planuri de vacanta...telefoane ne-mai-deschise de cine-stie-cand...li s-a terminat bateria si nu m-a interesat...tocul ochelarilor...ipodul imprumutat...o oglinda...un mini cos de gunoi de birou picolino...de lampa arhitect atarna ingerasul blond primit cadou...<br />printre jaluzele razbesc raze de lumina...ma intreb de ce nu le ridic sa intre tot soarele si sa ma orbeasca? am reusit sa dezlipesc vechi postere de pe pereti si sa lipesc niste poze...proiectul nu e nici macar cum terminat...langa pat e o sticla aproape terminata de apa plata si una de suc...langa o crema de maini ce mai are putin si termina si ea...zaresc sub birou punga de cadou...ha...ce ironic si stupid sta ea asteptand acolo...nici ea nu stie ce...in vechea geanta de la camera foto zac fel si fel de maruntisuri care nici macar acum nu le-am gasit locul...intr-un cuvant...camera e vraiste...dupa o luna de locuit aici camera e vraiste!...oare pentru ca nu am intentionat niciodata sa locuiesc in ea? nu stiu...dar orice as face nu pot sa o aranjez...nu pot sa o termin de aranjat...<br />a trecut o luna de cand m-am mutat back home...si abia acum realizez ca nu mi-am anuntat toti amicii...si nu m-am intalnit decat cu cativa cunoscuti...a trecut o luna si nu am vorbit macar o data cu parintii mei asa cum se cuvine...nu am luat nici macar o data masa cu ei, ca in familie...mai interesant e ca nici nu imi pasa...ii evit...si ei incearca disperati sa ma vada...imi joc jocul in continuare...sunt pe nicaieri, am treaba...si pentru ei sunt fericita...mereu zambesc...hell, who am I fooling? nu mai am aceeasi voce in telefon...nu mai vorbesc la fel de mult...nu imi mai zambesc ochii la fel de frumos ca inainte...si imi irosesc aiurea toata energia...intre patru pereti albastrii...<br />nu. nu regret ca m-am intors aici...daca ar fi sa dau timpul inapoi, m-as mai intoarce o data...chiar daca as sti ca voi ajunge fix in punctul asta...<br />in fine...a trecut o luna si imi imaginam acum o luna ca peste o luna voi sarbatori ca a trecut o luna...pe dracu...ma uit la un film ce ma intristeaza si ma enervez pe razele ce intra tiptil printre jaluzele...imi amintesc de emotiile placute de acum o luna...si imi amintesc ca odata mi-ar fi placut sa ma invite cineva in oras to celebrate this event...dar asa...ce sa fac? as merge la inot...mi-e dor sa ma balacesc...nimeni nu vrea sa mearga la inot...it's like no fun by myself...as iesi in parc sa ma dau in leaganul meu...dar mi-e ca o sa ma apuce melancolia si nu vreau...e prea frumos afara ca sa ma intorc spre ploile launtrice...noh, nici macar nu mai visez ca din senin ai sa ma inviti la un ceai in oras, cum ar fi fost frumos...I've just let it all go...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7049465614669009548-6482362729603480077?l=ralucz.blogspot.com' alt='' /></div>Raluczhttp://www.blogger.com/profile/04953617766124614345noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-7049465614669009548.post-16975116167964570972009-02-27T16:38:00.007+02:002009-02-27T19:15:37.599+02:00<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="http://2.bp.blogspot.com/_LksNzA8BhaM/SagSBhINUgI/AAAAAAAAACA/c3P4YN2yTmo/s1600-h/DSC_8390.JPG"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer; width: 320px; height: 215px;" src="http://2.bp.blogspot.com/_LksNzA8BhaM/SagSBhINUgI/AAAAAAAAACA/c3P4YN2yTmo/s320/DSC_8390.JPG" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5307511978138096130" border="0" /></a><br />clar...e sezonul oamenilor tristi...si/sau deprimati...care mai au putin si te improasca cu apa din ochi...ai spune ca ne chinuim cu totii sa imitam cerul...vad in jurul meu oameni carora le e greu...si care sufera...ma intrebam daca ei sufera mai mult sau mai putin decat mine...si apoi am realizat ca ei sufera diferit...fiecare dintre noi suferim diferit...avem motive diferite...traim la intensitati diferite...pe durate diferite si intr-un mod diferit...<br /><br />e sezonul despartirilor...in luna asta in care cica se sarbatoreste de doua ori Iubirea...ironic, dar oamenii se despart...se cearta...sunt tensionati...parca ne-ar apasa cerul asta gri pe toti si ne apropie din ce in ce mai mult de asfaltul asta si mai gri...totul e gri...bacovian...apatic...ne sfartecam unii pe altii, lovindu-ne in suflete...acum as prefera o lovitura de spada peste tendoanele palmei decat sfartecarea asta launtrica...durerea fizica iti arata ca existi...durerea launtrica iti arata ca simti...ca de fapt traiesti...ce bine ca am suflet...altfel ce m-ar mai durea?<br /><br />poate ca exagerez...dar de vina sunteti si voi, oamenii din jurul meu...caci si voi sunteti intr-un rahat la fel de mare si de frumos ca si al meu...de vina sunteti voi pentru ca reusiti sa ma intristati cu povestile voastre...si asta pentru ca tin la voi si nu pot sa nu empatizez...durerea voastra devine un pic si durerea mea...peste durerea mea...din ce in ce mai multa...Da! de vina sunteti voi pentru ca va despartiti de iubitii si iubitele voastre...de vina sunteti voi pentru ca sunteti parasiti si/sau parasiti pe cei de langa voi...daca nu cu fizicul, atunci cu sufletul...de vina suntem ca simtim altfel persoana de langa noi...de vina suntem ca nu apreciem cum trebuie sau ca apreciem prea mult...de vina suntem ca doar noi putem avea feelingul ca am putea trai toata viata langa persoana respectiva...cand persoana de langa noi e ingropata in alte treburi mai importante decat noi si nu are timp pentru astfel de feelinguri...<br /><br />in loc sa ne intalnim sa ne simtim bine...sa zambim...sa facem traznai...sa depanam amintiri frumoase din zile de vara...in loc de toate lucrurile distractive si antrenante...noi ne intalnim ca sa plangem unul pe umarul celuilalt...sa stam care mai de care mai apatic...care mai de care cu o faţă mai lunga...ne luptam pentru castigarea titlului de "Cel mai nefericit om de pe planeta"...si il castigam, la egalitate, cu totii, pe rand..."dar stai sa vezi ce mi-a spus mie"..."eee, eu am patit-o altfel"..."mi-am luat-o rau in bot"...eu simt ca ma rup visceral in mii de bucati ce sunt apoi invartite de un vartej...si doamne fereste de se loveste una de pereti...e crunt..."azi dimineata am adormit plangand"..."ce frumos era cand adormeam in brate"..."si n-aveam voie sa gesticulez"..."lui nu ii pasa de tine, ia-ti gandul"..."ai rabdare"..."o sa treaca"..."va fi bine"...zambim mecanic si ne dam sfaturi pe care nici noi nu le putem pune in aplicare...ne spunem intre noi ce ne-au spus si noua altii sa ne imbarbateze...ne spunem tot ce am negat la randul nostru de la altii...we pay it forward...desi intelegem exact prin ce trece cel de langa noi...dar continuam cu sfaturile poate mai lucide ale altora...poti sa-i dictezi mintii, dar cum sa-i dictezi sufletului?<br /><br />vad in jurul meu oameni care se duc din ce in ce mai in jos in rapa asta intunecata...dar inca pot sa ii vad...asta ce-o insemna? ca iesim sau ca ne afundam impreuna?<br /><br />ma uitam mai devreme cum imi scriu mainile cuvinte care nu mai ajung sa fie procesate acolo sus...ci ies direct din suflet afara...pe buricele degetelor...in cuvinte negre pe foi virtuale albe...ciudat pe tastatura mea e invers...sunt litere albe pe fond plastic negru...o lume de contraste...de bine si rau...de zambete si lacrimi....de bucurii si tristeti...de cer senin si nori...am trait prea mult cu sufletul ultimul timp...prea multe tristeti...de-ale mele...de-ale voastre...si de-ale noastre...<br /><br />azi e vineri...si m-am simtit toata ziua ca sambata...ce mai e sambata daca nu o utopie atunci cand nu ai nici un program dupa care sa ai notiunea lui luni-marti-miercuri-joi-vineri? ma simt ca intr-o sambata continua...precedata de o vineri ce s-a intamplat acum cateva luni bune in anul trecut si urmata de un luni ce nu se stie cand va aparea...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7049465614669009548-1697511616796457097?l=ralucz.blogspot.com' alt='' /></div>Raluczhttp://www.blogger.com/profile/04953617766124614345noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7049465614669009548.post-64787390413597962462009-02-25T16:23:00.009+02:002009-03-16T03:28:07.572+02:00<a style="font-family: times new roman;" onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="http://4.bp.blogspot.com/_LksNzA8BhaM/SaVa9Jz4_yI/AAAAAAAAABU/ysOmrLhiCKU/s1600-h/DSCF5775+cp.JPG"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer; width: 320px; height: 240px;" src="http://4.bp.blogspot.com/_LksNzA8BhaM/SaVa9Jz4_yI/AAAAAAAAABU/ysOmrLhiCKU/s320/DSCF5775+cp.JPG" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5306747742578081570" border="0" /></a><br /><br /><a style="font-family: times new roman;" onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="http://2.bp.blogspot.com/_LksNzA8BhaM/SaVZlPDKM_I/AAAAAAAAABE/5hn1qeWOk8E/s1600-h/DSC_5158.JPG"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer; width: 320px; height: 214px;" src="http://2.bp.blogspot.com/_LksNzA8BhaM/SaVZlPDKM_I/AAAAAAAAABE/5hn1qeWOk8E/s320/DSC_5158.JPG" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5306746232155812850" border="0" /></a><br /><br /><span style="font-family:times new roman;"><span style="font-family:georgia;">White Horse...un loc drag de care mi-e dor mereu cand nu e vara...la White Horse merg atunci cand vreau sa plec in lumea mea...mi-e dor de vara...mi-e dor de o vara intreaga la Cal...mi-e dor de sentimentul unic care mi-l provoaca terasa asta...mi-e dor de anumite persoane de la White...of, cate trairi...cate nopti pierdute spre gasirea unor prieteni dragi in acompaniament muzical placut...cate persoane interesante am cunoscut...cate lichele...rad si acum cand imi amintesc cum ii dadeam suturi punkerului care cazuse lat de beat dupa boscheti...nu mi-a dat nici pana acum banii...si nici nu o sa mi-i dea...nici nu imi mai pasa...</span><br /><span style="font-family:georgia;">sunt trista si deprimata si apatica...avea dreptate cine mi-a spus asta...si sunt asa de trista incat daca tot sunt trista, as vrea sa fiu macar la White...acolo pana si tristetea trece altfel...nu numai timpul...acolo daca esti trist, te ia unul altul la o vorba, la o caterinca si mai uiti...sau iti mai trece...</span><br /><span style="font-family:georgia;">mai face nea Nicu o poanta...mai face Alien vreo boacana si radem pe infundate, pentru ca doar cunoscatorii stiu...e inside joke...povestiri despre calatorii si lucruri interesante cu Ionut...filosofii blonde cu Cristi(Cheloo) si chicoteli cu fratesu Andrei (Piciu)...surprind o privire cu giumbusluc de la Coco, care se uita "frumos" cu pleata in vant...il vad pe Gorzo cu gura pana la urechi dansand haotic prin multime...vine Catalin si ma ia in brate si imi spune ca sunt blonda naiva...imi spune o vorba de duh si imi da un sfat...il vad pe Dan linistit la o masa sau pe un scaun pe scena...sictirul inconfundabil al lui Ren care ma face mereu sa rad...sa suspin putin dupa Pletila cand ma mustruluieste cu sticla aia de vin de acum 2 ani...hi hi...mi-s dragi astia doi din urma...aerul de superioritate al lui Alex, care de fapt e un tip foarte fain daca te lasa sa te apropii putin de el...port o discutie despre arta si pierderea vremii cu Olteanu...ma cearta si ma zgaltaie Vlad ca sa revin cu picioarele pe pamant...mai rad putin cu Panaint si ne plangem unul altuia...iti mai tragi palme cand il vezi pe Robert in stilul lui caracteristic...</span><br /><span style="font-family:georgia;">mai dai o tura de terasa...hop...si dai de Coasca care e obosit, dar tot zambeste...si scumpa de Ioana...o Rama mica tine mereu o bere in mana si imi spune ca ii sunt draga si ca ii plac ochii mei...Emo care nu e emo...mai rad cu M de haremul lui de gagici , povestindu-ne indragostelile...port o discutie inteligenta si interesanta cu Andrei la 4 dimineata...rad si plang cu Laurentiu in timp ce canta Cranberries, acolo in lumea lui si aici in lumea noastra...Milica imi dezvaluie latura lui artistica, chiar e un baiat fain...Iulica da iar din pleata frenetic pe Basu si cu toba mare...toata lumea buna se aduna in fata scenei pe Warriors of the world united...in umbra marelui urs...cantam cu totii si ne urcam pe mese...mai spargem un pahar si mai dam din pleata...e dezmat...si fetele vesele: Ioana, Carmen si Simina care sunt puse pe sotii si care nu se mai satura nici ele de White...cum sa nu razi cu ele? dimineata sa rasara soarele sa ma gaseasca pe terasa exterioara la un vin cu Basu...sa ma miorlai cu Cristiana si cu Ioana ca 3 pufisori cu botic care se topesc de cald...sa ma ia in brate George Roackereee si sa stao la povesti cu Horatiu care spune ca am ochii blanzi...sa stau la cioace cu toti oamenii astia...</span><br /><span style="font-family:georgia;">mai tragem o poza...mai bem o bere la pahar...acum nu-mi vine sa beau nici un alcool...nu e deloc fun daca nu e la White...hac!</span><br /><span style="font-family:georgia;">mi-e dor de White Horse...mi-e dor de voi...</span><br />popcorn! popcorn! bem bem!<br /></span><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7049465614669009548-6478739041359796246?l=ralucz.blogspot.com' alt='' /></div>Raluczhttp://www.blogger.com/profile/04953617766124614345noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-7049465614669009548.post-24396826760427697502009-02-23T22:50:00.004+02:002009-02-27T18:55:01.486+02:00<a href="http://3.bp.blogspot.com/_LksNzA8BhaM/SaMcDw1mS7I/AAAAAAAAAAM/wRZConCRM7k/s1600-h/DSCF5387.jpg"><img id="BLOGGER_PHOTO_ID_5306115636947471282" style="margin: 0px auto 10px; display: block; width: 320px; height: 172px; text-align: center;" alt="" src="http://3.bp.blogspot.com/_LksNzA8BhaM/SaMcDw1mS7I/AAAAAAAAAAM/wRZConCRM7k/s320/DSCF5387.jpg" border="0" /></a><br /><div><span style="font-family: georgia;font-family:times new roman;" >E inceputul </span><span style="font-family:times new roman;"><span style="font-family: georgia;font-family:times new roman;" >unui nou blog...in care am sa incerc sa-mi refulez stresurile...neintelegerile...am sa improsc cu probleme si perspective...vreau sa fie blogul cu intamplari amuzante...sau mai putin amuzante...vreau sa fie locul in care sa ma cert cu lumea, cu societatea si comunitatea...si in care ma cert cu mine insami...e un inceput in amintirea celui care s-a sfarsit...blogul care l-am crescut 3 ani de zile si care a devenit mai mult un jurnal intim...blogul lui Ralucz a murit...long live blogl lui Ralucz...am zis!</span><br /></span></div><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7049465614669009548-2439682676042769750?l=ralucz.blogspot.com' alt='' /></div>Raluczhttp://www.blogger.com/profile/04953617766124614345noreply@blogger.com1