Tanti G. are greieri in bar...
acum ceva saptamani bune dicutam cu un nou amic despre micile bucurii ale vietii...cum ar fi mirosul...pamantului udat de ploaie...padurii cand se topeste zapada...primelor flori de primavara...aerului rece de iarna sau briza verii...pentru ca altfel miroase a iarna si altfel miroase a toamna...
azi dimineata, iesind din tura de 24 am sesizat pentru intaia oara ca barul 2 canta...si nu era muzica din difuzoare...si nu erau frigiderele care bazaiau, ci acolo jos, undeva ascunsi, cantau greierii...asa de frumos incat m-au izbit vizual vacantele de vara la tara...acolo unde totul era o liniste, o lipsa de griji - pentru ca la vremea aceea nu cunosteam semnificatia grijilor -, o sumedenie de emotii si trairi care te transpun intr-o cu totul alta dimensiune...departe de stresul urban, de zgomotul si praful orasului, de chirii, intretineri si alte acareturi din astea...departe de bani, aglomeratie, zapaceala, imbulzeala, ghionturi si calcaturi pe bataturi...sa auzi greierii cantand la 6 si ceva dimineata intr-un bar al unei terse rock n' roll de pe litoralul marii negre...e absolut demential...simteam cum calc desculta pe iarba si cum imi bate vantul prin parul incretit de apa sarata...si rochia se juca si ea pe aceleasi ritmuri...
nu era nici vant, nici iarba, nici rochie...doar par ondulat si blond, ochi obositi si rosii...si un bar parasit in zori de toti clientii veseli...tanti G. dadea afara cu matura urmele pasilor lor rataciti...eu faceam o bratara din ate pe banca din fata...
cine si-ar imagina in timp ce sta la coada sa-si ia o bere, ca acolo sub bar canta greieri?...
unul din micile lucruri care ma fac sa zambesc si sa spun impotriva tuturor ca la vita e bella...
buongiorno principessa!
marți, 11 august 2009
marți, 14 iulie 2009
gol si treaz...
"Plin de entuziasm m-am intors in padure in noaptea aia, spunandu-mi: Ce inseamna ca exist aici in universul infinit si in tot acest timp ma gandesc ca sint un om care sta sub stele pe terasa lumii, dar de fapt sunt gol si treaz de la un capat la celalalt al nimicului si al constientizarii tuturor celor ce exista? Inseamna ca sint gol si treaz, ca stiu ca sint gol, treaz, si ca nu-i nici o diferenta intre mine si celelalte lucruri. Cu alte cuvinte, inseamna ca am devenit una cu toate celelalte lucruri..."
Jack Kerouac - Vagabonzii Dharma
Jack Kerouac - Vagabonzii Dharma
duminică, 5 iulie 2009
Astazi ne despartim...
Astăzi nu mai cântăm, nu mai zâmbim.
Stând la început de anotimp fermecat,
astăzi ne despărţim
cum s-au despărţit apele de uscat.
Totul e atât de firesc în tăcerea noastră.
Fiecare ne spunem: - Aşa trebuie să fie ...
Alături, umbra albastră
pentru adevăruri gândite stă mărturie.
Nu peste mult tu vei fi azurul din mări,
eu voi fi pământul cu toate păcatele.
Păsări mari te vor căuta prin zări
ducând în guşă mireasmă, bucatele.
Oamenii vor crede că suntem duşmani.
Între noi, lumea va sta nemişcată
ca o pădure de sute de ani
plină de fiare cu blană vărgată.
Nimeni nu va şti că suntem tot atât de aproape
şi că, seara, sufletul meu,
ca ţărmul care se modelează din ape,
ia forma uitată a trupului tău ...
Astăzi nu ne sărutam, nu ne dorim.
Stând la început de anotimp fermecat,
astăzi ne despărţim
cum s-au despărţit apele de uscat.
Nu peste mult tu vei fi cerul răsfrânt,
eu voi fi soarele negru, pământul.
Nu peste mult are să bată vânt.
Nu peste mult are să bată vântul ...
Ştefan Augustin Doinaş
Stând la început de anotimp fermecat,
astăzi ne despărţim
cum s-au despărţit apele de uscat.
Totul e atât de firesc în tăcerea noastră.
Fiecare ne spunem: - Aşa trebuie să fie ...
Alături, umbra albastră
pentru adevăruri gândite stă mărturie.
Nu peste mult tu vei fi azurul din mări,
eu voi fi pământul cu toate păcatele.
Păsări mari te vor căuta prin zări
ducând în guşă mireasmă, bucatele.
Oamenii vor crede că suntem duşmani.
Între noi, lumea va sta nemişcată
ca o pădure de sute de ani
plină de fiare cu blană vărgată.
Nimeni nu va şti că suntem tot atât de aproape
şi că, seara, sufletul meu,
ca ţărmul care se modelează din ape,
ia forma uitată a trupului tău ...
Astăzi nu ne sărutam, nu ne dorim.
Stând la început de anotimp fermecat,
astăzi ne despărţim
cum s-au despărţit apele de uscat.
Nu peste mult tu vei fi cerul răsfrânt,
eu voi fi soarele negru, pământul.
Nu peste mult are să bată vânt.
Nu peste mult are să bată vântul ...
Ştefan Augustin Doinaş
Abonați-vă la:
Postări (Atom)