Cu ocazia Pastelui am ajuns cateva zile la poalele Ceahlaului, in Durau...mai mult ca sa schimb decorul si ca sa apuc sa mai urc pe munte...ca in zona am tot fost in timpul liceului...nu prea era nimic nou de descoperit...dar am spus ca totusi voi redescoperi locuri cu amintiri de demult...dar de unde atata fericire? am descoperit o statiune ticsita cu fel si fel de tonuri de manele si/sau muzica populara, adica "de petrecere"...prin care misunau oameni tuciurii, cu figuri care mai de care mai dubioase, care denota doar apartenenta la cultura cocalarului...astia nici nu ar trebui sa aiba un semn agatat la gat... pentru ca ii simti dupa cum sunt tunsi - raton style -, dupa cum se imbraca - cu treninguri contrafacute si de proasta calitate pe care sunt inscriptionate logo-urile unor branduri celebre sau numele unor tari straine...ii simti dupa cum se uita ca boul la poarta noua sau, dupa caz, precum curca in lemne...ii simti dupa cum calca si dupa cum vorbesc...
dupa o scurta plimbare de-a lungul strazii - pentru ca intreaga statiune se desfasoara de-a lungul unei strazi - turistii sunt binevoitori si te pun in tema cu ultimele hituri manelistice sau cu ceea ce se vrea a fi muzica populara...si chiar daca incerci sa scapi de ei intrand putin in padure, nu ai nici o sansa, pentru ca ii gasesti si pe acolo la un mic gratar...
si am spus ca pot scapa de toata poluarea asta fonica si vizuala daca urc pe munte...ca doar nu urca asa multa lume si clar nu se va auzi decat natura...naiva mai sunt! tot traseul catre Cascada Duruitoarea a fost un calvar...zeci de cocalari impanzeau padurea...si pe langa faptul ca de pe la telefonul unuia se mai auzea cate o melodie de haoleu, in permanenta se gasea minim un specimen care sa urle cat il tin plamanii tot felul de prostii...imi parea rau ca nu am ipod-ul la mine sa nu mai aud nimic...caci linistea naturii clar nu o puteam auzi sau simti...eram de-a dreptul in jungla cocalarilor, in padurea celor prost crescuti...exasperant...si ca sa nu le mai vad adidasii si blugii branduiti sau treningurile contrafacute, am cautat cu privirea ceva demn de fotografiat...de unde? oriunde te uitai mizerie: sticle de plastic, sticle de sticla, can-uri de bere/suc/energizant, ambalaje de ciocolata, biscuiti, napolitane si croisante,pahare de plastic, pungi, batiste si hartie igienica cat cuprinde...de-a dreptul dezolant...cred ca a fost cea mai enervanta si mai trista plimbare de gen...efectiv mi-era mila de ceea ce se vrea a fi Rezervatia Ceahlau...pentru ce mai iau taxa salvamontistii ca sa te lase sa faci traseul? ca sa te delectezi cu putina padure poluata? sa vezi un munte plin de gunoaie? sa-ti rupi gatul alunecand pe un can de bere? degeaba sunt 2 semne pe traseu, cocalarii nu stiu sa citeasca...sau daca stiu nu inteleg ca mizeria nu se arunca, ci se baga in buzunar...ingrozitor...nu aveam absolut nimic la mine, caci as fi strans eu macar parte de gunoaie...eram hotarata sa fac un fel de reclamatie la salvamont, dar ploaia ne-a gonit de pe munte si tot ce voiam era sa ajungem mai repede in camere sa nu racim...
Declar oficial si fara nici o jena...Durau - raiul cocalarilor...
trist...
joi, 23 aprilie 2009
joi, 9 aprilie 2009
analiza pe text...iubirea...
sa facem analiza de text pe citatul din postul anterior...
" Te iubesc pentru ca ma iubesti: acesta este un schimb, dar nu e iubire."
Si totusi cati oameni se complac intr-o relatie doar pentru ca celalalt "ma iubeste"...un argument cat se poate de stupid...oameni care se plafoneaza, care se lasa prada obisnuintei si confortului...care se mint singuri intr-o relatie care nu merge decat din punctul celuilalt de vedere...dar e simplu, nu? am o relatie stabila si sunt iubit/iubita, de ce sa dau cu piciorul la asa ceva? daca nu am sa mai gasesc pe nimeni care sa ma iubeasca? aaa...panica! si mult mult bullshit...Oare in ziua de azi lumea iubeste pentru ca este iubita? Da, daca esti obsedata de cum te imbraci si toate prietenele tale trendy fancy te pupa in partea dosala spunandu-ti cat de bine arati...bineinteles ca le crezi si ca le iubesti, pentru ca tu crezi ca si ele te iubesc si ca iti spun mereu adevarul...Da, azi ii iubim pe aia de ne admira noile sosete de 100 ron, pentru ca ne venereaza pe noi si noile noastre achizitii la moda. Azi lumea foarte rar apreciaza sinceritatea...azi suntem impreuna pentru ca suntem amandoi trendy, si ne face bine la imagine sa fim impreuna...nu pentru ca am simti ceva...daca tu ma ajuti si eu te ajut...where's the love?
"Te iubesc pentru ca te iubesc si nimic mai mult; te iubesc numai pentru ca te iubesc; aici incepe iubirea."
Well...asta e! Asta e iubirea...de oricare fel ar fi ea...in momentul in care ajungi sa accepti adevarul si sa tii cont doar de el...in momentul in care nu te minti singur...si in momentul in care accepti ceea ce simti, indiferent de ce spune celalalt sau ceilalti...iubirea implica curaj...curajul de a depasi parerile celorlalti...curajul de a depasi frica pe care ti-o provoaca sentimentul asta...Pentru ca nu alegi tu sa iubesti sau sa nu iubesti...it just is...si chiar daca cel/cea de langa tine nu te iubeste...tu ai tot dreptul/libertatea din lume sa il/o iubesti...Nu ca un schimb..."te iubesc"/"si eu te iubesc" ma ingretoseaza...nu un "si eu"...ce? Nu iubesti ca sa fii iubit. Da, asta ar fi perfect...asta ne dorim cu totii...insa, nu trebuie sa iubesti ca sa fii iubit...iubesti pentru ca iubesti...pentru ca persoana respectiva e capabila sa-ti traiasca cele mai frumoase sentimente din tine...repet...din tine! It's all about you...not the other person...toata treaba asta e despre tine, nu despre celalalt...tot ce conteaza pana la urma esti tu si doar tu...oricat de egoist suna, chiar nu e deloc...e vorba de daruire...e vorba de acceptare...e vorba de impacare cu sinele...Sa iubesti pentru a fi iubit e ca si cum cumperi un cadou de Craciun pentru a primi si tu ceva in schimb...it sucks...
"Iti multumesc din suflet ca te iubesc: acesta e cantecul iubirii.”
treaba cu multumirile e geniala....trebuie sa invatam sa multumim cat mai des oamenilor ce ne sunt dragi...pentru ce sa le multumim? simplu: pentru ca exista...pentru ca datorita lor noi suntem mai zambitori, mai fericiti, mai impliniti, mai linistiti...pentru faptul ca se afla acolo in viata noastra...pentru ca ne lasa sa fim parte din viata lor...trist este ca, de cele mai multe ori, realizam cat de importanta este prezenta persoanelor la care tinem cu adevarat abia dupa ce dispar din peisaj...
sa zicem ca iubim pe cineva...si cineva-ul asta nu iubeste inapoi...nu e nici o tragedie...nu trebuie sa ne dam cu capul de stalpi si nici sa ni-l ingropam in asfalt...nu trebuie sa plangem si nici sa suferim...chiar daca ni se rupe inima in mii de bucati si avem impresia ca e tragic...de fapt nu e trist deloc...e chiar demential...oi fi nebuna...dar in momentul in care simti sentimentul asta minunat nu poti decat sa fii fericit ca exista o persoana in lumea asta haotica care e capabila sa-ti starneasca astfel de trairi...trebuie sa fii fericit ca esti in stare sa iubesti...pentru ca asa simti ca esti om, ca nu esti degeaba...trebuie sa ne bucuram ca simtim...trebuie sa ne bucuram ca iubim...nu sa fim tristi ca nu suntem iubiti la fel de mult sau ca suntem lasati cu ochii in soare...de aia s-au inventat ochelarii de soare...sa ne protejam de pesimism si sa analizam mai la rece toata situatia...sa ajungem la un rezultat optimist: iubim! Conteaza mai mult? nimic nu e perfect...si nu le poti avea pe toate in viata...dar micile astea detalii sunt dementiale...
trebuie insa sa ne invingem frica de a iubi...frica de a nu-l speria pe celalalt cu iubirea...caci da, in ziua de azi lumea se sperie pana si de lucrurile frumoase...si ajung sa pretuiasca mai mult urata indiferenta decat un sentiment frumos...lumea in ziua de azi cand da de greu fuge...lumea azi prefera, inconstient, rautatea si fuge de frumos...lumea in ziua de azi asteapta mereu ceva la schimb...
iubirea nu da factura dupa ce o incasezi...si nici rest...eventual lasa bacsis...
" Te iubesc pentru ca ma iubesti: acesta este un schimb, dar nu e iubire."
Si totusi cati oameni se complac intr-o relatie doar pentru ca celalalt "ma iubeste"...un argument cat se poate de stupid...oameni care se plafoneaza, care se lasa prada obisnuintei si confortului...care se mint singuri intr-o relatie care nu merge decat din punctul celuilalt de vedere...dar e simplu, nu? am o relatie stabila si sunt iubit/iubita, de ce sa dau cu piciorul la asa ceva? daca nu am sa mai gasesc pe nimeni care sa ma iubeasca? aaa...panica! si mult mult bullshit...Oare in ziua de azi lumea iubeste pentru ca este iubita? Da, daca esti obsedata de cum te imbraci si toate prietenele tale trendy fancy te pupa in partea dosala spunandu-ti cat de bine arati...bineinteles ca le crezi si ca le iubesti, pentru ca tu crezi ca si ele te iubesc si ca iti spun mereu adevarul...Da, azi ii iubim pe aia de ne admira noile sosete de 100 ron, pentru ca ne venereaza pe noi si noile noastre achizitii la moda. Azi lumea foarte rar apreciaza sinceritatea...azi suntem impreuna pentru ca suntem amandoi trendy, si ne face bine la imagine sa fim impreuna...nu pentru ca am simti ceva...daca tu ma ajuti si eu te ajut...where's the love?
"Te iubesc pentru ca te iubesc si nimic mai mult; te iubesc numai pentru ca te iubesc; aici incepe iubirea."
Well...asta e! Asta e iubirea...de oricare fel ar fi ea...in momentul in care ajungi sa accepti adevarul si sa tii cont doar de el...in momentul in care nu te minti singur...si in momentul in care accepti ceea ce simti, indiferent de ce spune celalalt sau ceilalti...iubirea implica curaj...curajul de a depasi parerile celorlalti...curajul de a depasi frica pe care ti-o provoaca sentimentul asta...Pentru ca nu alegi tu sa iubesti sau sa nu iubesti...it just is...si chiar daca cel/cea de langa tine nu te iubeste...tu ai tot dreptul/libertatea din lume sa il/o iubesti...Nu ca un schimb..."te iubesc"/"si eu te iubesc" ma ingretoseaza...nu un "si eu"...ce? Nu iubesti ca sa fii iubit. Da, asta ar fi perfect...asta ne dorim cu totii...insa, nu trebuie sa iubesti ca sa fii iubit...iubesti pentru ca iubesti...pentru ca persoana respectiva e capabila sa-ti traiasca cele mai frumoase sentimente din tine...repet...din tine! It's all about you...not the other person...toata treaba asta e despre tine, nu despre celalalt...tot ce conteaza pana la urma esti tu si doar tu...oricat de egoist suna, chiar nu e deloc...e vorba de daruire...e vorba de acceptare...e vorba de impacare cu sinele...Sa iubesti pentru a fi iubit e ca si cum cumperi un cadou de Craciun pentru a primi si tu ceva in schimb...it sucks...
"Iti multumesc din suflet ca te iubesc: acesta e cantecul iubirii.”
treaba cu multumirile e geniala....trebuie sa invatam sa multumim cat mai des oamenilor ce ne sunt dragi...pentru ce sa le multumim? simplu: pentru ca exista...pentru ca datorita lor noi suntem mai zambitori, mai fericiti, mai impliniti, mai linistiti...pentru faptul ca se afla acolo in viata noastra...pentru ca ne lasa sa fim parte din viata lor...trist este ca, de cele mai multe ori, realizam cat de importanta este prezenta persoanelor la care tinem cu adevarat abia dupa ce dispar din peisaj...
sa zicem ca iubim pe cineva...si cineva-ul asta nu iubeste inapoi...nu e nici o tragedie...nu trebuie sa ne dam cu capul de stalpi si nici sa ni-l ingropam in asfalt...nu trebuie sa plangem si nici sa suferim...chiar daca ni se rupe inima in mii de bucati si avem impresia ca e tragic...de fapt nu e trist deloc...e chiar demential...oi fi nebuna...dar in momentul in care simti sentimentul asta minunat nu poti decat sa fii fericit ca exista o persoana in lumea asta haotica care e capabila sa-ti starneasca astfel de trairi...trebuie sa fii fericit ca esti in stare sa iubesti...pentru ca asa simti ca esti om, ca nu esti degeaba...trebuie sa ne bucuram ca simtim...trebuie sa ne bucuram ca iubim...nu sa fim tristi ca nu suntem iubiti la fel de mult sau ca suntem lasati cu ochii in soare...de aia s-au inventat ochelarii de soare...sa ne protejam de pesimism si sa analizam mai la rece toata situatia...sa ajungem la un rezultat optimist: iubim! Conteaza mai mult? nimic nu e perfect...si nu le poti avea pe toate in viata...dar micile astea detalii sunt dementiale...
trebuie insa sa ne invingem frica de a iubi...frica de a nu-l speria pe celalalt cu iubirea...caci da, in ziua de azi lumea se sperie pana si de lucrurile frumoase...si ajung sa pretuiasca mai mult urata indiferenta decat un sentiment frumos...lumea in ziua de azi cand da de greu fuge...lumea azi prefera, inconstient, rautatea si fuge de frumos...lumea in ziua de azi asteapta mereu ceva la schimb...
iubirea nu da factura dupa ce o incasezi...si nici rest...eventual lasa bacsis...
marți, 7 aprilie 2009
Marturisire
“ Te iubesc pentru ca ma iubesti: acesta este un schimb, dar nu e iubire. Te iubesc pentru ca te iubesc si nimic mai mult; te iubesc numai pentru ca te iubesc; aici incepe iubirea. Iti multumesc din suflet ca te iubesc: acesta e cantecul iubirii.”
Liviu Rebreanu - Marturisire
Liviu Rebreanu - Marturisire
Abonați-vă la:
Postări (Atom)