De la o vreme ma roade faptul ca am prea multe posesiuni materiale...in orice caz prea multe decat imi sunt necesare...
Nu am casa, nu am masina sau o canapea proprietate personala...nici macar o bicicleta sau o pereche de role...nu de alta, dar nu am nici carnet si nici nu stiu sa merg pe bicicleta sau pe role...si da, life's still beautiful!
In schimb am 3 dulapuri pline ochi cu haine...saci vidati...sertare...cutii...teancuri peste teancuri de haine...si daca ma pui sa ma imbrac pt X ocazie am sa spun ca nu am cu ce sa ma imbrac...probez fel si fel de combinatii care ma nemultumesc sau care consider apoi ca nu se potrivesc...cu toate ca am zeci de tricouri si de bluze, cu toate ca am zeci de rochii si perechi de pantaloni, mereu simt ca nu am cu ce sa ma imbrac...
Am perioade cand fac cate o fixatie pentru 2-3 bluze si 4-5 maieuri si le port numai pe alea, in toate combinatiile lor posibile intre ele...cu atitudinile aferente zilei de imbracare si accesoriile potrivite zilei si ocaziei...dar hainele in sine sunt aceleasi...le port pana am impresia ca ma imbrac mereu la fel...cand stiu ca de fapt abia inchid usile si sertarele de la dulapuri...si in momente de gen ma intreb: la ce bun atatea hine? la ce bun 20j si ceva de esarfe? la ce bun toate rochiile de pe umeras?...daca tot nu le port...
Recunosc: de ceva vreme ma simt vinovata ca am asa multe haine si ca nu le port...nu e ca si cum m-ar da banii afara din casa sau ca si cum as iesi foarte des la evenimente...Asa ca am incercat sa fac o ordine...am descoperit lucruri de le am din liceu, si pe care bineinteles ca nu le-am mai purtat tot de atunci...am descoperit ca am lucruri luate de nici macar un an pe care nu le-am purtat niciodata...lucruri care mi-au ramas mari si lucruri in care nu am sa incap intr-un viitor foarte apropiat...si atunci: LA CE BUN? Parte din ele le-am dat, dar mare parte din ele stau tot frumos sau inghesuit in dulapurile din casa pentru simplul fapt ca nu ma pot desparti de ele...de cateva zile insa sentimentul apasator ca am prea multe posesiuni de gen iar ma apasa...cati bani cheltuiti inutil...cat snobism...cate etichete...cate haine luate doar pentru a fi admirate in dulap sau purtate de 2 ori pe an...
De cateva luni bune am descoperit ca fericirea e mult dincolo de material...above and beyond...si e clar ca nu hainele aduc fericirea, nici nu o intretin, dar ne inveleste imaginea a ceea ce suntem si ce vrem sa aratam ca suntem...in orice caz niste instrumente care nu ar trebui sa ocupe 3 dulapuri pana la refuz...si totusi shopping-ul ne face sa ne simtim mai bine, nu? ne ridica moralul pana ajungem acasa si punem hainele in dulap...ce falsa mi se pare acum ultima afirmatie...fapt pentru care declar razboi teancurilor mele de haine! Ma apasati, ma sufocati si mai mult, va consider total inutile numeric...mai mult, ma incurcati...
Intr-o societate in care toata lumea vrea mai mult...inca un fotoliu, inca o masina, inca o tigaie, inca un ceas...intr-o societate in care bunurile materiale iti definesc starea de bunastare...eu am senzatia ca lucrurile din jur ma incurca teribil...am senzatia ca imi ocupa inutil spatiul care ar fi mult mai frumos mai simplu si mai aerisit...
VA DAU!
vineri, 6 ianuarie 2012
vineri, 21 octombrie 2011
1 year NO SMOKING...Life's good
Now how about that? It's great, dar niciodata nu am crezut ca am sa spun asta...Si poate pe undeva e si treaba ca nu am avut incredere in mine 100%. Si in situatii de gen imi amintesc de marea mea descoperire personala de acum cativa ani: "Oamenii sunt mult mai puternici decat cred ei ca sunt"!
Am fumat 9 ani si 10 zile constant. 2-3 tigari, un pachet, doua pachete...stii cum e, toata lumea vrea sa se lase de fumat si nimeni nu se lasa, nimeni nu face nimic cu adevarat in sensul asta. Eu mereu am spus ca NU vreau sa ma las de fumat si nu pentru ca as fi crezut ca nu pot sa fac treaba asta, ci pentru simplul fapt ca imi placea si ca nu ma puteam imagina fara tigara. Nu am vazut fumatul ca fiind un viciu, un accesoriu, era parte din mine.
Toata povestea a inceput la revelionul 2009/2010 cu new year's rezolutions...cand mi-am propus sa am un stil de viata mai sanatos: sa ma las de fumat si sa ma apuc de sport, "vreau sa urc pe munte de fiecare data cand am ocazia, macar o data la 2 luni si in restul timpului vreau sa inot, poate chiar sa ma apuc de alergat prin cartier cand vine primavara". Bullshit. Ca toate promisiunile de altfel...nici nu m-am lasat de fumat, nici de sporturi nu m-am apucat si nici pe munte nu am urcat...
Intre timp pretul la tigari crestea invers proportional cu veniturile mele. "Cand se face 10 lei pachetul ma las". De unde atata fericire, parca mai mult imi venea sa fumez. Ma simteam vinovata si apoi o luam de la capat.
In tot timpul asta tot auzeam de o carte pe care lumea o citeste si se lasa de fumat. Mai sa fie. Eu nu cred in discursuri si carti motivationale - bestseller-uri pe banda pt oameni tot pe banda. Dar hai, na, sa ascult si eu cartea asta daca tot am gasit audio book in romana. Cartea, de-a dreptul plictisitoare, repeta aceeasi chestie de zeci de ori, parca e pentru idioti...dar hai sa ascult pana la capat daca tot am inceput. Am terminat si am iesit in oras. Eram in vizita in Iasi si am mers cu un amic la o bere in Taverna. Mai aveam jumate de pachet de tigari pe care l-am fumat cu mare pofta. Chiar am si dat o tigara unui pustan cu cheta pe acolo.
M-am uitat fix in ochii lu Vaniusha si i-am spus "asta e ultima tigara pe care o fumez". El a ras. La mine a trecut un an si n-am tras nici un fum.
Nu zic ca e greu. Nu e nici usor. E clar MULT MAI USOR decat crede toata lumea.
N-am crezut ca am sa spun asta vreodata, dar recomand din suflet plictisitoarea carte a lui Allen Carr - In sfarsit nefumator (Easyway to stop smoking). In continuare nu cred in discursuri si carti motivationale, dar asta chiar a functionat. Si daca a functionat la mine, vorba aia, un om total impotriva chestiilor de gen si cu o mare pasiune pentru fumat, totusi inseamna ceva.
Anul asta non-smoking a fost foarte interesant...sa traiesc aceleasi experiente/ipostaze in care eram obisnuita sa fumez. A fost interesant sa stau mereu numai printre oameni care fumeaza(ca odata cu lasatul meu de fumat am ralizat ca toata lumea fumeaza si ca e sarbatoare mare daca dai peste un alt nefumator), in baruri in care taiai fumul cu cutitul, sa beau o bere sau ceva cu grade si sa nu simt nevoia sa fumez. Interesant sa le spun celor care imi cereau cate o tigara ca nu mai fumez. Mai niciodata nu ma credeau, dar ma felicitau cu un zambet din ala pe buze de "stiu eu ca n-ai sa reusesti". Iaca ca am putut.
Si cel mai interesant nu e ca respiri mai bine, ca te simti mai usor sau ca simti gustul mult mai intens. DA! totul are un cu totul alt gust: mai bun, mai intens, mai deep. Ei din toata treaba asta cu lasatul de fumat cea mai tare chestie e cand vine o domnisoara din aia frumoasa si cu cracii pana la intrerupator si te intreaba daca esti fumator sa participi la o promotie si ii spui ca NU!
Sunt multe lucruri pe marginea lasatului de fumat, dar postul asta e doar despre celebrarea unui an intreg fara tutun si nicotina.
Life's good! But without smoking, life's even better!
Am fumat 9 ani si 10 zile constant. 2-3 tigari, un pachet, doua pachete...stii cum e, toata lumea vrea sa se lase de fumat si nimeni nu se lasa, nimeni nu face nimic cu adevarat in sensul asta. Eu mereu am spus ca NU vreau sa ma las de fumat si nu pentru ca as fi crezut ca nu pot sa fac treaba asta, ci pentru simplul fapt ca imi placea si ca nu ma puteam imagina fara tigara. Nu am vazut fumatul ca fiind un viciu, un accesoriu, era parte din mine.
Toata povestea a inceput la revelionul 2009/2010 cu new year's rezolutions...cand mi-am propus sa am un stil de viata mai sanatos: sa ma las de fumat si sa ma apuc de sport, "vreau sa urc pe munte de fiecare data cand am ocazia, macar o data la 2 luni si in restul timpului vreau sa inot, poate chiar sa ma apuc de alergat prin cartier cand vine primavara". Bullshit. Ca toate promisiunile de altfel...nici nu m-am lasat de fumat, nici de sporturi nu m-am apucat si nici pe munte nu am urcat...
Intre timp pretul la tigari crestea invers proportional cu veniturile mele. "Cand se face 10 lei pachetul ma las". De unde atata fericire, parca mai mult imi venea sa fumez. Ma simteam vinovata si apoi o luam de la capat.
In tot timpul asta tot auzeam de o carte pe care lumea o citeste si se lasa de fumat. Mai sa fie. Eu nu cred in discursuri si carti motivationale - bestseller-uri pe banda pt oameni tot pe banda. Dar hai, na, sa ascult si eu cartea asta daca tot am gasit audio book in romana. Cartea, de-a dreptul plictisitoare, repeta aceeasi chestie de zeci de ori, parca e pentru idioti...dar hai sa ascult pana la capat daca tot am inceput. Am terminat si am iesit in oras. Eram in vizita in Iasi si am mers cu un amic la o bere in Taverna. Mai aveam jumate de pachet de tigari pe care l-am fumat cu mare pofta. Chiar am si dat o tigara unui pustan cu cheta pe acolo.
M-am uitat fix in ochii lu Vaniusha si i-am spus "asta e ultima tigara pe care o fumez". El a ras. La mine a trecut un an si n-am tras nici un fum.
Nu zic ca e greu. Nu e nici usor. E clar MULT MAI USOR decat crede toata lumea.
N-am crezut ca am sa spun asta vreodata, dar recomand din suflet plictisitoarea carte a lui Allen Carr - In sfarsit nefumator (Easyway to stop smoking). In continuare nu cred in discursuri si carti motivationale, dar asta chiar a functionat. Si daca a functionat la mine, vorba aia, un om total impotriva chestiilor de gen si cu o mare pasiune pentru fumat, totusi inseamna ceva.
Anul asta non-smoking a fost foarte interesant...sa traiesc aceleasi experiente/ipostaze in care eram obisnuita sa fumez. A fost interesant sa stau mereu numai printre oameni care fumeaza(ca odata cu lasatul meu de fumat am ralizat ca toata lumea fumeaza si ca e sarbatoare mare daca dai peste un alt nefumator), in baruri in care taiai fumul cu cutitul, sa beau o bere sau ceva cu grade si sa nu simt nevoia sa fumez. Interesant sa le spun celor care imi cereau cate o tigara ca nu mai fumez. Mai niciodata nu ma credeau, dar ma felicitau cu un zambet din ala pe buze de "stiu eu ca n-ai sa reusesti". Iaca ca am putut.
Si cel mai interesant nu e ca respiri mai bine, ca te simti mai usor sau ca simti gustul mult mai intens. DA! totul are un cu totul alt gust: mai bun, mai intens, mai deep. Ei din toata treaba asta cu lasatul de fumat cea mai tare chestie e cand vine o domnisoara din aia frumoasa si cu cracii pana la intrerupator si te intreaba daca esti fumator sa participi la o promotie si ii spui ca NU!
Sunt multe lucruri pe marginea lasatului de fumat, dar postul asta e doar despre celebrarea unui an intreg fara tutun si nicotina.
Life's good! But without smoking, life's even better!
sâmbătă, 30 aprilie 2011
cand nu mai poti...
late in the night I feel that I've got no more strength ..and then I wake up in the morning stronger than ever...with a big smile on my face...that's why I believe in dreams...that's the miracle of life...tomorrow...maybe tomorrow...
cand simti ca nu mai poti sa zambesti din suflet, ci din reflex...si-ti vine sa urli si nu poti...dar continui sa zambesi...
noaptea toti demonii imi dau tarcoale...apoi adorm. si ma trezesc in lumea mea frumoasa si iar zambesc...toata ziua...pana cand simt ca nu mai pot sa ma prefac si pic...cad in gol in aceeasi rapa parca fara de fund...sperand ca dimineata am sa ma trezesc...din reflex...zambesc...
and beyond the smile? there is a lonely god that understands a damn...a damn lot more than you all do...I smile for you...and chase the darkest thoughts away...they go so far: beyond a smile that you don't even know is fake...I smile for me...and I feel better...my kindness knees the demons above my head...like they were not at all here in the beginning...I smile for us...and we feel better...involved in a round bubble of masks...they lie...they tell the truth no more...they tell the different side of us..the wannabes, the perfects, the ones we think we are...we all smile for a piece of shit...and in the end who's us, who's you, who's me? who knows the truth, who has the real smile?...I feel so peaceful...I am just mine...
cand simti ca nu mai poti sa zambesti din suflet, ci din reflex...si-ti vine sa urli si nu poti...dar continui sa zambesi...
noaptea toti demonii imi dau tarcoale...apoi adorm. si ma trezesc in lumea mea frumoasa si iar zambesc...toata ziua...pana cand simt ca nu mai pot sa ma prefac si pic...cad in gol in aceeasi rapa parca fara de fund...sperand ca dimineata am sa ma trezesc...din reflex...zambesc...
and beyond the smile? there is a lonely god that understands a damn...a damn lot more than you all do...I smile for you...and chase the darkest thoughts away...they go so far: beyond a smile that you don't even know is fake...I smile for me...and I feel better...my kindness knees the demons above my head...like they were not at all here in the beginning...I smile for us...and we feel better...involved in a round bubble of masks...they lie...they tell the truth no more...they tell the different side of us..the wannabes, the perfects, the ones we think we are...we all smile for a piece of shit...and in the end who's us, who's you, who's me? who knows the truth, who has the real smile?...I feel so peaceful...I am just mine...
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)