duminică, 29 martie 2009

sentimente frumoase si ciudate...

aseara am sarbatorit pentru prima oara ziua mea...asa cu adevarat...cu party si cu oameni multi...impreuna cu un drag prieten...nu am simtit ca era sarbatorita ziua mea...dar am simtit ca sunt inconjurata de oameni care mie imi sunt dragi...si de care mi-era foarte dor...aseara n-a fost ziua mea...n-a fost ziua nimanui...pentru mine a fost un mare get together...Ordinul Cavalerilor Cetatilor Barsei...
aseara am primit un cadou minunat...Andrei de Transilvania mi-a inmanat o Diploma de Ardeleanca...m-au adoptat cu acte in regula cum ar fi...aseara am primit ceva ce imi doream de la Festivalul medieval de la Hunedoara de la jumatatea lunii octombrie a anului trecut...aseara am primit in dar tricoul cu blazonul Ordinului...deci oficial sunt CCB-ista...la toate astea sunt mandra...e un sentiment cu totul nou pentru mine...dar sunt mandra ca am primit diploma asta...si sunt mandra ca fac parte din Ordinul asta cavaleresc...m-am abtinut mult aseara sa nu plang de emotii si fericire...
sincer, alaltaieri n-aveam nici un chef sa plec din Iasi...drumul de 10 ore spre Brasov imi parea odios...noroc de cartea care mi-a umplut tot timpul...cand am ajuns aici in Brasov aveam impresia ca n-am plecat niciodata de aici si ca ultimele 2 luni au fost un vis...si in acelasi timp aveam senzatia ca n-am stat niciodata aici si ca pe oamenii astia ii stiu din mai multe vise cu aceeasi tematica...
aseara si azi dimineata ma uitam in jur...ii priveam pr toti si un mare zambet idiot imi rasarea pe fata...mi-era dor de ei...si nu mai voiam sa plec nicaieri...voiam sa raman in Brasov si sa uit ca trebuie sa ma intorc acasa la Iasi...pentru ca pentruc ateva momente m-au facut sa uit de toata plictiseala de la Iasi si de toata tristetea...radeam din tot sufletul, bucurandu-ma de prezenta lor...acum m-as teleporta inapoi intre cei 4 pereti intre care ma inchid in fiecare zi acasa...ceva imi lipseste...si parca ma cheama inapoi...ce putin in sufletul meu ma trage mai mult inapoi...
si e una dintre cele mai tampite senzatii ever...sa vreau sa raman si sa vreau sa plec la fel de mult...simultan...
mi-e dor...
de locuri si de oameni...

joi, 26 martie 2009

acting 23...feeling 17...

ieri am avut parte de cea mai frumoasa dupa amiaza de multa vreme incoace...am ales sa imi petrec ziua cu cineva foart drag mie...de altfel persoana care mi-a furat gandurile de imediat dupa ce a batut primul ceas al lui 2009...
am sa tin minte ziua de ieri ca ziua in care am facut prima mea placinta cu mere...care a iesit delicios de buna...si din care am mancat cu pofta vreo 5 portii...amintindu-mi de copilarie...mama imi facea mereu placinta din aia cu mere...de altfel ea mi-a si spus reteta minune...
ieri am primit multe urari de la oameni la care eu tin mult...si de care imi este foarte dor...si m-am bucurat ca nu m-au uitat si ca ma pastreaza si ei in suflet, chiar daca distanta e considerabila...va multumesc!
ieri am primit cel mai frumos cadou...am primit cel mai minunat colier hand made...am primit o bucata de suflet cu amintiri...am primit o parte din persoana pe care eu o admir si o plac...si recunosc ca mi-a trebuit mult sa nu izbucnesc in plans de emotie...nu mi s-a mai intamplat sa plang de fericire niciodata...dar am avut un episod ciudat anul trecut de ziua mea, cand fetele din camera imi cantau cu zambetul pe buze la multi ani si eu am inceput sa bocesc cu suspine de parca mursie cineva...ei...anul asta mi-a venit sa plang de emotie si de fericire...pentru ca nu ma asteptam sa primesc ceva cadou...eu ma bucur mai mult de prezenta oamenilor, de urari din suflet, de mesaje, de zambete, de imbratisari...mai mult decat de orice cadou...pana la cel de ieri...care m-a dat total peste cap...cu simbolistica si dedicatia lui...
am sa pretuiesc ziua de ieri ca fiind una dintre cele mai linistite zile din ultima vreme...am sa imi amintesc cu zambetul pe buze de mirosul de placinta cu mere si de episoadele din Stan si Bran...precum si de acordurile de Dire Straits...
ieri a plouat cu tunete si fulgere...si cu gheata...si a nins vreo 2 ore incontinuu...dar apoi a iesit soarele...ca dupa o ploaie de vara...pacat ca a fost frig...ieri nici macar toate astea nu mi-au sters zambetul de pe buze...cred ca e pentru prima oara cand de ziua mea nu am fost nici macar putin trista...ieri nimic nu a putut sa ma supere...

so peaceful...
din suflet,
multumesc!

miercuri, 25 martie 2009

23...

am 23 de motive sa plang...dar de 23 de ori mai multe motive sa zambesc...
mai mult de 23 de amintiri frumoase...zeci de vise si putere nelimitata de a spera...o mana de prieteni, dar buni!

azi as vrea sa primesc in dar dedicatii muzicale...pentru ca in ultimii doi ani asa s-a intamplat...acum 2 ani Suzy mi-a dedicat INXS - Beautiful girl si anul trecut Anda mi-a dedicat Everybody is free to wear sunscreen...doua melodii care mi-au ramas lipite de suflet...si mereu ma gandesc la ele cand le ascult...asa ca daca cititi postul asta, dedicati-mi o melodie care va duce cu gandul la mine...

azi am primit flori...nu mai primisem flori de ziua mea de nu mai tin minte cand...poate niciodata...in fine, mama s-a rezumat la stereotipicii trandafiri rosii...dar m-am bucurat enorm...

luni, 23 martie 2009

oldies but goldies...

prietenii din copilarie sunt oamenii langa care te-ai format...oamenii si datorita carora ai ajus ceea ce esti acum...de aia ii apreciez eu asa de mult pe prietenii mei din copilarie...chiar daca nu mai sunt prietenii mei acum...chiar daca nu ne vedem cu anii...ei sunt, vor nu vor, vreau nu vreau...parte din mine...
consider ca am avut norocul de a copilari langa niste oameni extraordinari...care in mare parte mi-au fost colegi de scoala timp de 4 sau 8 ani...si din cauza si datorita lor cand am sa ma gandesc cu drag la anii de scoala, primul gand va fi catre colegii mei din scoala generala...si intotdeauna cand am sa ma refer la prietenii mei, am sa ma gandesc la oamenii astia cu care am trait timp de 4 sau 8 ani in acelasi cartier si in aceeasi clasa din Scoala generala nr 10 din Iasi...si de ce spun ca sunt prietenii mei? nu pentru ca am ramas si acum foarte apropiati, pentru ca pe unii ii vad o data de doua ori pe an...ci pentu ca ii simt aproape...si pentru ca stiu ca sunt oameni pe care ma pot baza si la bine si la rau...pentru ca sunt genul de oameni cu care, chiar daca nu mai am multe lucruri in comun, pot comunica oricand...sunt oameni care in caz de nevoie sar in ajutor...sunt oameni langa care ma simt bine, langa care rad din tot sufletul...sunt oameni pe care pot sa nu ii vad sau sa nu vorbesc cu ei, dar pe care ii gasesc mereu la fel...
aseara am organizat o mica reuniune...si au venit mult mai multi oameni decat ma asteptam...pana acum n-au raspuns atatia la apel...a fost una dintre cele mai placute seri din ultima vreme...am vorbit si am ras de ma dureau falcile...si stiu ca eram fericita si emotionata si ii vedeam la fel si pe ei...sentimentul a fost la general...sper sa se repete in curand...
am descoperit ca oamenii astia care de cativa ani imi sunt straini, sunt de fapt la fel...adica mereu revad copilul din mine intalnindu-se cu copilul din ei...chiar daca acum nu ascultam acelasi gen de muzica, char daca avem alte stiluri de imbracaminte, chiar daca ne plac baruri si cluburi care nu au nici o tangenta, chiar daca unii lucreaza sau unii freaca menta, chiar daca unii sunt singuri sau altii casatoriti...cand ne intalnim parca suntem acelasi nucleu de prieteni de la 14 ani...aseara ma simteam ca in clasa aia cu banci vechi si scrise de lemn din scoala de cartier...si e un sentiment pe care nu pot sa il descriu in cuvinte...poate doar ca o aglomerare de multe culori calde...
ne indreptam pasii spre cariere total diferite...profesor, politist, avocat, psiholog, jurnalist, agronom, PR-ist, oameni de marketing sau vanzari, merchandiser, manager, IT-ist si mai cate...ascultam muzici diferite, de la rock si punk la house si minimal...unii ies la plimbare cu masinile la fite si impresii, altii nici nu au carnet...unii s-au casatorit sau au relatii de ani buni, iar altii ca mine nu sunt in stare sau nu au norocul sa aiba parte asa ceva...unii sunt mai sanatosi, altii mai putin...unii mai instariti, altii mai pauza...
ideea e ca atunci cand tragi linie dupa toate astea...descoperi niste Oameni...descoperi niste tineri frumosi si destepti...cu cei 7 ani de acasa...si cu cei 4 sau 8 ani de amintiri impreuna in suflet...

sâmbătă, 21 martie 2009

despre genti...si ce avem in ele...

recunosc...imi plac gentile...
nu stiu voi, dar mie imi place sa port geanta pe partea dreapta...de fapt nici nu e intentionat, asa am purtat mereu geanta si asa m-am obisnuit...un prieten drag imi spunea ca majoritatea fetelor poarta geanta pe partea stanga...nu stiu daca e asa...inca nu am facut o cercetare de piata...dar pentru el, am incercat de cateva ori sa port geanta in partea stanga...si pot sa spun doar ca mi s-a parut ciudat...
imi plac gentile mari...in ultimii ani mi-am tot auzit intrebari ce voiau sa afle daca imi car tot dulapul dupa mine...ei nu, dar as putea daca as vrea!
nu suport gentile care au bareta scurta...nu-mi plac gentile care se poarte pe mana indoita fitzos, pe care se pare ca le adora toate pitzipoancele...nu-mi plac gentile alea asa micute de nu incape nici portofelul in ele...nu-mi plac gentile plic...nu-mi plac gentile aurii sau argintii, precum nici cele cu paiete...nu-mi plac gentile din musama sau din lac...
imi plac gentile din material textil care se pot purta lejer pe o parte...nu numai ca au aer varatic, dar sunt comode si practice...pentru ca daca ai mainile pline de sacose nu trebuie sa ai grija ca iti va aluneca geanta de pe umar...n-are cum...s-ar opri de gat :))
bine acum, cam cat de practica poate fi o geanta mare? poti sa o umpli cu o multime de lucruri...dar problema apare in momentul in care ai nevoie rapid de ceva din geanta...asta m-a enervat tot timpul...degeaba am geanta mare sa-mi incapa toate acareturile, caci mai niciodata nu gasesc ce caut din prima...si da-i la rascolit prin ditamai sacul pana la obiectul dorit...
majoritatea fetelor nu pleaca de acasa daca nu au in geanta pudra si mini-parfumelul...obiecte care lipsesc din geanta mea cu desavarsire...niciodata nu am inteles de ce as purta un parfum dupa mine...daca ai un parfum bun, rezista de dimineata pana noaptea tarziu...
la mine in geanta vor fi intotdeauna macar un pachet de batiste, servetele umede sau gel antibacterian, portofelul, cheile, o bricheta sau un pachet de chibrituri, un pix, ceva drajeuri mentolate, cateva pastile, o mica oglinda si un balsam de buze...da...un strugurel si nu un gloss sau un ruj colorat...iar cand nu e vara, mai mereu am in geanta o umbrela...rar am fost prinsa de ploaie fara sa am umbrela la mine...stiu ca as raci cumplit si ma pazesc...iar mai nou, in genata mea sunt aproape nelipsite poiurile cu care ma joc...in functie de unde merg, mai isi face loc si o carte...
nu ma indoriesc de utilitatea celor de mai sus...si acum ca le-am pus pe hartie mi se par multe...mereu am crezut ca eu car putine chestii dupa mine...
adevarul e ca fara geanta pe umar ma simt goala...

vineri, 20 martie 2009

noul cuvant de ordine: plictiseala...

mai nou sunt prinsa intr-un cerc vicios alcatuit din lene, plictiseala, sedentarism, stat, frecat menta...si cercul asta a aparut in urma unei lipse acute de activitate...mai pe scurt: n-am ce face...
cand ai o ocupatie gen job sau facultate...sau mai mult, job si facultate!...care sa-ti ocupe timpul cam de dimineata pana seara...tanjesti sa faci o gramada de lucruri...pe care ai ocazia sa le faci doar printre picaturi la sfarsitul zilei sau in weekend...insa, cand ai tot timpul liber, incet incet nu iti mai vine sa faci nimic...de ce? paradoxal, dar toate aceste lucruri nu te mai atrag la fel de mult sau chiar deloc...si ma intreb: de ce tot timpul functioneaza teoria fructului interzis? incepe sa devina exasperanta...la fel de exasperanta ca activitatea cea de toate diminetile...adica ora petecuta cautant job pe toate siteurile astea de joburi si pe forumuri...activitate pe care incep sa o consider inutila avand in vedere ca de 2 luni si ceva tot pun cv-uri aproape zilnic si nu primesc nici un telefon...dar macar reusesc sa ma dezmeticesc din somn...
mai nou orice as face, ma plictisesc...o prietena incerca sa-mi dea alternative...parca eram fata cu "Nu" in brate...dar asta doar pentru ca nimic nu mergea, nimic nu se potrivea...si ea a ajuns la concluzia ca nimic nu ma mai entuziasmeaza...e trist, dar cam asa e...dar cum sa ma mai entuziasmeze ceva cand nu merge nimic, cand toate stau pe loc? cum sa ma mai entuziasmeze ceva cand si ceea ce merge, merge prost? nu, nu sunt pesimista...chiar deloc! sunt o visatoare irecuperabila...dar totusi nimic nu misca...
incerc sa ma entuziasmez facand lucrurile care odata ma faceau sa zambesc si sa-mi sara inima din piept de placere...lucrurile alea marunte care te fericesc mai mult decat orice...ei, pana si astea au inceput sa mi se para plictisitoare...oi fi suferind de astenia de primavara si nu-mi dau eu seama...?

cine are leacuri contra plictiselii, please dati share...

miercuri, 18 martie 2009

inside out...sau invers...

de cateva zile s-a intors vremea cu fundu in sus aici in Iasi...nu stiu cum e in restul tarii...dar aici e de-a dreptul oribil...daca cumva nu ploua...cu toate variantele ei de ploaie normala, burnita, mocaneasca sau toarna-cu-galeata...mai mereu e ud asfaltul...mai tot timpul cerul e gri...ma debusoleaza...unde ma uit e gri...si copacii astia fara de frunze...si am auzit ca asa o sa o tot tina pana saptamana viitoare...am inteles cu treaba cu babele si cojoacele lor si cu schimbarea climei...dar totusi...e de-a dreptul enervant...nu poate sa vorbeasca nimeni cu aia de sus sa puna o vorba buna?
vremea asta bacoviana imi creeaza unele dintre cele mai naspa stari...in primul rand ma forteaza sa stau in casa...pentru ca pe ploaie si/sau frig cui ii vine sa iasa la plimbare? mie in nici un caz nu...si daca sunt constransa de imprejurarile meteorologice sa stau in casa...apar celelalte stari aiurea...de la o somnolenta nejustificata...la o lene acuta...si o mare lipsa de chef de a face orice...nu-mi mai vine sa citesc...n-am rabdare sa ma uit nici la filme...
si uite asa interivine o plictiseala combinata cu o lene si cu dorinta de a iesi undeva...dar de a nu pleca nicaieri...cea mai tampita chestie...sa vrei sa faci ceva, dar sa n-ai chef sa faci nimic...sa vrei sa iesi din casa, dar sa-ti fie aiurea sa faci orice...unde sa iesi pe asa o vreme? cum sa stai intre patru pereti fara sa nu o iei cu mintea pe aratura?
nici nu mai stiu daca eu sunt ca vremea sau vremea e ca mine...
ma plictisesc...

luni, 16 martie 2009

gandesc prea mult sau imi vine sa dau cu un ciocan intr-un zid

cand ti-e prea obosit psihicul...in afara de faptul ca simti ca o iei razna...simti nevoia sa-ti obosesti si fizicul...
eu n-am ocupatie...oficial sunt studenta la master...continui sa ma specializez in comunicare si Relatii publice...dar la ID...din noiembrie imi caut job...pana la jumatea lui ianuarie in Brasov...de doua luni si o zi imi caut ca o disperata job in Iasi...daca spre deosebire de Brasov, in Iasi sunt oferte cu locuri de munca la care sa aplici...cv-urile tot nu ti le vizualizeaza nici dracu...si daca cumva sunt vizualizate nu suna nimeni...noh, e criza! asta e reactia normala a tuturor cand spun de treaba asta...am tot negat eu criza asta, dar incet incet incep sa cred si eu ca e criza...cum spuneam...nu tu prezente la scoala, nu tu job...de aproape doua luni, m-am mutat acasa la ai mei...unde curge lapte si miere...in sensul in care sunt scutita de orice munca gospodareasca...asa ca momentan frec menta...
si tot frecand menta asa de vreo juma de an...va spun ca e cumplit...la inceput da, e minunat...ai timp sa faci de toate...si te plimbi, sa iesi mult in oras, sa te vezi cu toti prietenii la suc sau la plimbari, sa iesi la pozat, sa faci curat in calculator si prin dulapuri, sa te uiti la toate filmele care erau puse pe hold...sa pui mana pe care o carte interesanta...sa te ingrijesti de tine...sa te rasfeti cu dimineti in jurul pranzului...si cate si mai cate...
ei totul bine si frumos...dar cele de mai sus se intampla timp de o perioada relativ scurta...pentru ca apare inevitabil in peisaj Doamna Lene...si incet incet uiti ca ai tot timpul din lume si incepi sa lasi pe maine...si pe poimaine...si pe saptamana viitoare diverse chestii...si incepi sa te obisnuiesti sa ai numai timp liber...ceea ce sucks! pentru ca atunci cand ai numai timp liber nu mai il valorifici pentru ca nu il mai percepi ca fiind timp liber...ci il consideri ceva normal...si te-ai dus dracului...
ei cand ai tot timpul din lume...cand nu ai mai niciodata nimic de facut...cand stai inchis intre patru pereti pentru ca nu ai chef sa iesi in oras, nu ai bani sa iesi sau nu ai cu cine sa iesi...ei atunci, mii de cuvinte si ganduri incep sa se invarta haotic prin cap...se nasc fel si fel de sinapse intre ganduri si feelinguri mai vechi si mai noi...incepi sa interpretezi fiecare vorba, fiecare amintire din trecut...cateodata cazi...in rapa...te intristezi rau...alteori te entuziasmezi asa de tare din te miri ce nimic...mare descoperire a mintii tale bolnave de atatea ganduri...eu am ajuns la concluzia ca gandesc prea mult...cand nu ar trebui sa gandesc deloc si sa iau lucrurile ca atare...unii zic ca imi fac rau singura...dar nu pot sa nu gandesc...diverse chestii...incerc sa imi explic trecutul...incerc sa pun cap la cap de intamplari...cuvinte...priviri...reactii...si, bineinteles ca ajung la concluzii mai mult sau mai putin in conformitate cu realitatea...nu pot sa nu ma gandesc cat de cat la un viitor apropiat...nu pot sa nu ma gandesc la chestii esentiale si atat de importante pentru mine...si mi-as dori sa am o ocupatie zilnica care sa nu ma mai lase sa gandesc asa de mult...dar totusi sa ma lase...
in fine...azi am tot avut asa un tumult...simt cum imi bate inima de la atatea ganduri...am obosit psihic...iar fizic sunt mult prea odihnita de la atata stat degeaba...si simt nevoia sa dau cu un ciocan intr-un zid semi-indestructibil...simt nevoia sa o iau la fuga printre copaci...simt nevoia sa urc pante grele...sa car un rucsac greu in spate...sau sa rearanjez mobila...un efort de gen...care m-ar lasa fara suflare...simt nevoia de un asa efort fizic incat sa nu-mi mai simt tumultul asta interior...sa uit de el...
imi tot vine in minte cum radeam si alergam pe Marele Zid Chinezesc in visul de acum cateva seri...

sâmbătă, 14 martie 2009

eu in 18...

am gasit un joculet interesant...pe post de leapsa..n-am primit-o, caci nu era data mai departe, dar mi-am asumat-o...ca exercitiu amuzant...

1. sunt…cu capul in nori si cu picioarele pe pamant...mereu la extreme...mult prea deep fata de majoritatea...
2. aş vrea…sa fac ceva nou in fiecare saptamana...sa fac un sport...sa urc in curand un munte...sa imi gasesc un job...sa calatoresc mult...si apoi sa ma linistesc undeva unde sa pot sa spun si sa simt ca e "acasa" al meu... am cam obosit cu bagajul mai mereu in spate...
3. păstrez…copilaria...mereu oamenii dragi in suflet, cand nu ma ajuta distanta fizica...multe amintiri cu detalii...parfumul noptilor de vara...marea in privire...din 2005 biletele de tren...si visele. Aseara am visat ca alergam pe Marele Zid Chinezesc :))
4. mi-aş dori…ca oamenii din jur sa nu uite sa viseze, sa aiba mai multa incredere si sa faca tot ce le face placere...sa fie cirese tot anul...iar pentru mine: cineva pe aceeasi lungime de unda...sa imi mai fac un tatuaj...iar acum, un masaj si sa aud "Ral, you're still beautiful"...
5. nu îmi place…minciuna/mincinosii...persoanele nehotarate...frigul...fasolea, placinta de dovleac, nuca de cocos, strugurii, inghetata...
6. mă tem de…teribil de gheata...de singuratate...de monotonia casa-job-casa-job-casa...in rest am incredere in mine...si stiu ca totul va fi ok...beats me how...
7. aud…muzica din toate...copilul din toti...toate barfele, cu toate ca nu vreau...si mai presus, imi aud pititcii de pe creier...(shht! ai mei stau in gasti :P)
8. îmi pare rău…destul de rar, pentru ca de obicei nu am regrete...totusi, imi pare rau ca am pierdut persoane dragi, prieteni care imi erau apropiati si acum nu prea...
9. îmi plac…persoanele sincere...si cele care nu se limiteaza la banal...provocarile...zilele de vara la mare, cu picioarele in nisip...vantul prin par...jocurile...poiurile mele cu lumini...acordurile muzicii...fotografiile...filmele...imbratisarile...
10. nu sunt…rea...ipocrita...mincinoasa...increzuta...egoista...indiferenta...laudaroasa...genul de om care sa faca 100% munca de birou...adepta jocurilor pe calculator...si in nici un caz nu sunt "blonda"...
11. cânt…mai mereu...in ultima vreme pe Pink Martini...mai nou cu ipodul in urechi pe strada, cand vad ca nu e nimeni prin jur caci mi-e mila de cei care m-ar putea auzi...N-am voce.
12. niciodată…nu am sa mai spun "mai rau nu se poate"...niciodata nu am sa ii inteleg pe cei ce nu au curaj sa faca ce ar vrea sa faca...
13. rar…ma intelege cineva cu adevarat...
14. plâng…cam mult in ultima vreme...de la tristetea din mine si din cei dragi...nu mi-e rusine!
15. sunt confuză…foarte rar...dar de cand am terminat facultatea sunt confuza in privinta urmatorului pas...sistemul Bologna sucks!
16. am nevoie…de iubire...prieteni...incredere...respect...sinceritate...zambete...imbratisari...si uneori de un sut in fund pentru a face un pas inainte...
17. ar trebui…sa exterminam manelele...sa invat sa am rabdare...si sa nu mai existe cuvantul "trebuie". nu il suport!
18. aş putea…sa fac multe...doar sa vreau...

vineri, 13 martie 2009

de 5 lei...neamule...

De ceva vreme am o mare pasiune pentru carti...dar nu asa orice fel de carti...am dezvoltat un ritual de cumparat carti scrise de autori contemporani romani de care nu a auzit nici dracu' si, bineinteles, nici eu nu stiu inainte sa le cumpar cartea...sunt carti la promotii, reduse de la 15-30 de lei la fabuloasa suma de 5 lei...cum sa te poti abtine? pana acum am citit 2 astfel de carti...si am fost placut surprinsa de amandoua...pentru care, pe langa faptul ca le voi citi si pe celelalte cumparate, voi mai cumpara altele...si vreau sa va starnesc si voua curiozitatea...poate cumparati si voi...

nu am citit prea mult in cei aproape 23 de ani ai mei...nu am citit multe carti de rezistenta...nu am reusit sa citesc ce altii au citit...nu am citit Kafka, Fowles, Dostoievski sau Hesse...am citit foarte putin Marquez sau Cartarescu...nu zic ca nu vreau sa-i citesc niciodata...doar ca nu acum...

imi place sa cred ca ii pot ajuta pe acesti Nimeni ai zilelor de azi...imi place sa cred ca in paginile scrise de acesti oameni, pe care Nimeni nu ii recunoaste ca fiind mari scriitori, se afla mici comori...si abia astept sa le descopar...imi place sa cred ca ii sustin pe acesti Nimeni...si imi place sa cred ca poate unii din acesti Nimeni vor ajunge candva Cineva...si eu am fost printre primii de le-am descoperit comoara de dupa alb si negru...imi place sa cred ca eu cumpar carti pe care nu le cumpara Nimeni...in goana dupa ultimele titluri din top si la vanatoare de mari scriitori ai vremii...eu vreau sa-i citesc pe Aia pe care nu-i comercializeaza Nimeni...pentru ca nu da Nimeni 2 bani pe eii...de aia li se si reduce pretul dramatic...spre avantajul buzunarului meu...si a altor cativa rataciti care scot 5 roni...

astfel, vă recomand Captivul de Dora Pavel şi Cutia cu bătrâni de Andrei Oişteanu...doua carti minunat de ciudate...

eu m-am apucat de Petrecere cu mama de Veronica A. Cara...inca nu pot sa am pareri asupra cartii, dar primele cateva zeci de pagini m-au facut sa rad teribil...

imi amintesc zambind de un coleg din facultate care le dadea prietenilor lui carti in dar de ziua lor...mi se parea minunat...bravo ba!

ia mai lasati internetul si cititi...carti! :P

joi, 12 martie 2009

vise...si alte lumi...

agasati de monotonie, refuzam sa ne mai ancoram in real si cautam alternative...astfel incat sa ne satisfacem nevoile...alternativele astea sunt visele...in care dam nastere, mai mult sau mai putin constient, unor noi lumi...unor lumi in care sa fim doar noi..."noi" si atat...in care problemele de munca sa fie lasate la usa...in care stresurile si frustrarile sa fie puse pe stand by...in care ce conteaza e doar "tu" si "eu"...o lume aparte ce doar se intersecteaza cu cea reala, dar care merge dincolo de toate limitele acesteia...eu am incercat sa creez lumi din astea...mi-a reusit? nu pentru mult timp...de obicei realitatea vine si te pocneste fara nici o jena peste fata...uneori iti da si un mare sut in fund...si te trezesti cu picioarele murdare de pamant si cu ochii in soare...dar cand ii inchizi, ramai cu visul...mereu...ala nu ti-l poate lua nimeni...

check out this video...mie mi s-a facut pielea gaina...e incredibil cum poate fi materializat un vis...si da, noi insine suntem incredibili, prin visele noastre...noi fetele tindem sa credem ca numai noi visam frumos...ca barbatii viseaza doar erotic in legatura cu noi...ei nu! e un mit idiot pe care vreau sa-l spulber!...sunt multi barbati care ar pune lumea la picioare celor la care tin....sau care sunt in stare sa creeze ale lumi, mai bune...fapt pentru care am si vrut sa promovez clipul asta ...pe care l-am descoperit multumita lui Vlad

enjoy...

morala: ma bucur ca existi!

marți, 10 martie 2009

ladies first...man after...si viceversa...

Noi fetele cica am fost sarbatorite ieri...nu stiu cati stiti, dar pe 9 martie e ziua barbatilor...e ziua in care se inchina 40 si ceva de pahare in cinstea barbatilor...pentru care si acest post...

Ce am fi noi fetele/femeile fara voi baietii/barbatii?
Cine ne da noua mai multa valoare daca nu voi?
Catre cine se indreapta cele mai frumoase ganduri ale noastre, mare parte din gesturile de afectiune, alintarile, grijile, daca nu catre voi?
Pentru voi zambim chiar si atunci cand ne este greu, pentru voi facem mici compromisuri...
(si) Pentru voi vrem sa ne facem mai frumoase in incercarea de a va insenina zilele si a va aduce un mic suras pe buze...ne machiem, ne aranjam parul si ne imbracam măi-măi pentru ca sa ne simtim noi bine...dar pe cine pacalim...acolo deep inside e si dorinta de a fi pe placul vostru, nu numai sa ne simtim noi mai pretty...vrem sa va atragem privirile...vrem sa ne doriti...vrem sa ne remarcati pe noi si doar pe noi...din toate cele care graviteaza in jurul vostru...
Pentru voi o luam de la capat in fiecare zi...pentru ca voi ne dati noua sens...doar in raport cu voi putem simti ca suntem femei. Doar in raport cu voi invatam ce e sensibilitatea, afectiunea, dragostea, dorul, "imi lipsesti"-ul...

Voua baietilor/barbatilor va spun, cu o mica intarziere "La Multi Ani"!

Va multumesc pentru ca existati! chiar daca uneori sunteti enigme pentru noi...si noi enigme pentru voi...dar daca nu ati fi...adevarul e ca ne-am cam plictisi...tot tumultul interior...toate motorasele mintii...toate ganganiile sufletului sunt puse in miscare de existenta voastra...

duminică, 8 martie 2009

flori...fete...si baieti...


Dragii mei baieti/barbati...sa va spun un secret: fetelor le plac florile...voua nu prea va plac...e si normal...doar sunteti barbati, nu? cum sa va placa gingasiile alea de plante colorate...noua insa ne aduc zambete pe buze si fluturasi in stomac...pe noi nu ne ametesc doar cromatic, ci ne cuceresc cu parfumul lor...noua ni se pare extraordinar ca atunci cand intram in camera sa simtim parfum de flori...asa cum voi sunteti ametiti cand ne simtiti subtil parfumul dupa ureche, prin par...asa suntem noi cu florile...
nu stiu cum de am bafta, dar am intalnit numai specimene de masculi care nu dau flori...care nu cumpara flori pentru fete din simplul motiv ca lor nu le plac florile...scumpilor, nu voi sunteti importanti in ecuatia asta...ci noi! noi, dstinatarele contam aici...pentru ca florile alea sunt pentru noi, nu pentru voi...florile alea le luati pentru a ne ferici pe noi, nu pentru a va ferici pe voi...pe voi va fericim noi apoi cu un sarut sau o imbratisare...dupa caz...virilitatea si masculinitatea voastra nu va este deloc afectata de faptul ca va afisati in fata noastra cu o floare sau un buchet de flori...nu deveniti brusc in ochii nostrii mai soft sau mai romantici...nu va metamorfozeaza deloc plantele din mainile voastre intinse catre noi...voi ramaneti la fel...doar ca noi vom percepe ca puteti sa va depasiti putin orgoliul de a va pune pe voi pe primul loc...si ca sunteti in stare de un gest dragut care ne are in prim plan pe noi...
trebuie sa stiti ca sunt momente in care o floare poate spune mai mult decat niste cuvinte...sau cand o floare va salveaza de niste cuvinte...
trebuie sa stiti ca daca nu cumparati voi florile alea, le va cumpara altcineva...sau vor ramane acolo la florarese...si pana la urma tot vor muri...daca mor la noi in vaza sau la ele in galeti ele tot mor...nu e ca si cum ati smulge voi floarea din pamant sa ii curmati voi si asa scurta existenta pe pamant...ele sunt deja culese si deja in drum spre ofilire...deci argumentul morbiditatii lor scade...
si daca tot am ajuns la morbiditate...dragii mei...va mai soptesc un alt secret...nu ne plac garoafele! eu cel putin nu am intalnit fete sau femei carora sa le placa garoafele...nu stiu cata lume stie ca garoafele sunt florile mortilor, prin simbolistica data de traditie...asa ca...orice dar nu garoafe...
of, si trandafirii...dragii de ei...sunt frumosi si parfumati, dar mie mi se par ca devin pe zi ce trece mai kitchosi...acum depinde si de trandafiri...ca sunt mai mici si mai sfrijiti...si sunt mai mari si mai aproape de ideea de Trandafir...
azi, cumparand flori pentru bunica mea, analizam oamenii ce roiau in jurul florareselor din Oancea...intr-o mare de femei care cumparau flori pentru alte femei (ironic!) sau care isi cumparau probabil singure flori (cum mai fac si eu cateodata)...zareai ici colo cate un barbat...si am fost dezamagita sa vad ca in mainile lor se alegeau niste garoafe vai de mama lor...cand in jur mustea de flori specifice primaverii...mirosul de frezii ma imbata...ei, in marea asta de oameni ce roiau acolo debusolati, m-a uimit un tanar care a exclamat ca il doare capul, ca el tre sa si aleaga ce flori sa cumpere? well...da, mai tre sa si alegeti...dar daca aveti putina inventivitate, nu e asa de greu...stiu ca voi nu prea aveti simtul asta estetic, nu toti cel putin...dar dintre toate natiile de flori de acolo, mi-e imposibil sa cred ca garoafele vi se par ca ne-ar placea noua cel mai mult...plus ca o tatonare in prealabil al terenului nu strica...luati frumos domnisoara/doamna la plimbare..."intamplator" pe langa o florarie...si invocati pretextul alegerii unei flori pentru mama dumneavoastra...cerandu-i parerea cu un simplu "tie care iti palc mai mult?" sau "tu ce i-ai lua?"...dar nu faceti asta cu o zi doua inainte, sa nu riscati sa va deconspirati...

si revenind la chestii mai serioase...
rezolvarea matematica a ecuatiei fericirii in raport cu florile:

({femei}+flori)+{barbati}={femei fericite}+{barbati}={femei fericite}+{barbati fericiti}={pupici, saruturi, imbratisari, alintari, zambete, parfum, culori, bine general}

din ciclul...florile mele preferate sunt freziile, lacramioarele si brandusele...

vineri, 6 martie 2009

cu muzica in suflet...si in urechi...

era o vreme in care nu suportam lumea care merge pe strada cu castile in urechi...nu ii suportam pentru ca nu ii intlegeam...pe atunci eram in anul 2 de facultate si locuiam in Bucuresti...
cand ieseam din casa...a se citi camin...si ieseam aproape zilnic...voiam sa ascult orasul...tanjeam dupa muzicalitatea zgomotului cotidian...daca se poate spune asa...voiam sa aud masinile care mai de care cu motoarele si cu scartaitul lor...voiam sa aud claxoanele...sa nu ma calce unul pe strada de aiurea...voiam sa aud oamenii...stii cum e, cand mergi pe strada de prinzi franturi din discutiile trecatorilor...bucati de propozitii...cuvinte...si ma jucam, incercand sa le pun cap la cap pe toate...cateodata iesea ceva amuzant...nu ma chinuiam sa trag cu urechea...nu ma interesa ce vorbesc ceilalti...cautam doar cuvintele ce se auzeau pentru toata lumea...
locuind la marginea Bucurestiului, in Baneasa, daca nu era sa plec dis de dimineata...si cel mai probabil nu era...avea de parcurs un drum cu autobuzul de macar 20 minute...cu prelungiri la 40...ei...si unde sa nu auzi fel si fel de intamplari ale altora daca nu in autobuz...unde sa nu vezi sporturi extreme de aruncat cu privirea in cartea/revista/ziarul omului din fata, daca nu in autobuz? prietenul meu fidel 301, ma rasfata aproape zilnic cu astfel de delicii cotidiene...si mai erau si amicii lui 131 si 205 care ma mai amuzau si ei din cand in cand, la o plimbare dintr-un capat in centrul orasului...
in ultima vreme am descoperit placerea refugierii in muzica din urechi...de aia am si music phone...chit ca e el izbit si trantit si lipit...chit ca nu se aud prea tare castile...dar totusi...e o solutie intermediara...aud si muzica si zgomotul strazii...toata povestea asta cu muzica in urechi a inceput datorita lungilor mele calatorii cu trenul de minim 7 ore...unde mai pui ca mutatul la Brasov mi-a dat cadou 9 ore juma de mers cu trenul...si iata cum se ducea dintr-un foc toata bateria la telefon...pentru a scapa de discutiile marunte din tren de care m-am saturat in ultimii 3 ani jumatate de mers pe drumuri cu sine...si iata-ma cu muzica in urechi...cutreierand strazile din mult iubtul meu Brasov...pe ritmuri suparate de Pantera, Metallica, Amon Amath, Doro, Rainbow, Iron Maiden, Tiamat, Within Temptation, Amorphis, Black Sabbath, Motorhead, AC/DC, Aternosfera...si calmandu-ma cu altele...care-mi aduceau aminte mai mult sau mai putin de zilele de vara de la White Horse...
acum cureier strazile gri si urate ale Iasului...in buzunar şade un ipod imprumutat...multumita colegei mele de banca din liceu...acum cutreir orasul plictisita de la aruncatul creierilor pe aceiasi 4 pereti albastrii ai camerei mele...si nu mai aud nimic...decat muzica...vorbesc chill cu Etta James, Janis Joplin, Muddy Waters, Savoy Brown, The Cranberries, Sigur Ros, Eddie Verder, Air, Portishead...si incerc sa ma inveselesc cu Pink Martini sau pe acordurile de la Long haired freaky people (Don't let the man - Moby)...acum nu mai am nici cel mai mic interes in a asculta orasul...acum imi port pasii direct pe asfalt...autobuzul mi-e strain...iar tramvaiul e doar o alternativa cand e prea frig sau cand ma grabesc prea tare sa ajung undeva...

acum nu vreau sa ma ascult nici pe mine...gandesc prea mult...

acum imi ascund ritmurile respiratiei in ritmurile muzicii...date la maxim...

I'll always have the blues...

joi, 5 martie 2009

child in time...

acum cateva zile...si mai precis pe 2 martie, am realizat brutal urmele timpului asupra mea si a celor din jur...in mod special parintii...se implineau 24 de ani de la casatoria lor...nu le-am luat nimic...si nu s-au suparat deloc...dar problema e alta...chair daca nu vreau sa accept, ei imbatranesc...
ei, undeva pe la jumatea lui 2 martie m-am speriat groaznic...taicamiu a ramas blocat intr-un canal din curte...statea acolo blocat de cine stie cand...pana am mers eu in bucatarie sa fumez o tigara...pe care nici nu prea voiam sa o fumez, dar ma plictiseam si trebuia sa imi consum cumva tensiunile...il aud tipand la mine...mi s-au taiat genunchii cand i-am vazut fata...crispata....speriata...singuratate si disperare...la un loc cu frica si neputinta...nu stiu daca el si-a vazut moartea cu ochii...dar eu clar l-am vazut murind in fata mea...am stat acolo langa el vreo ora...si ii priveam mainile cum deveneau din ce in ce mai mov de frig...nu ma lasa sa sun pe nimeni...nu ma lasa sa il ajut...se chinuia singur cu un mini picamer sa sparga zidul putin...era de cateva ori sa-l scape din mana...si imi imaginam cum s-ar fi infipt ala direct in pieptul lui...si nu, nu am prea multa imaginatie, si nu, nu sunt prea paranoia...pur si simplu asta se putea si era sa se intample...intr-un final a reusit sa iasa...nu mai avea aer...atunci am realizat ca pana si el a imbatranit...chiar daca arata si vorbeste la fel...atunci am realizat ca are si el probleme, chiar daca se da rotund...
intamplarea a facut ca in aceeasi zi sa aflu ca nici mama nu e tocmai ok cu sanatatea...m-am speriat si m-am inristat...ei pur si simplu nu inteleg de ce ii evit...de ce nu stau cu ei...de ce nu vorbesc cu ei...ei pur si simplu nu inteleg ca nu vreau sa ii vad asa si ca prefer sa stau inchisa in camera mea...ei nu stiu multe...de aia nu inteleg...dar ma accepta asa cum sunt...
nici eu nu mai sunt copil...cu toate ca ma chinui din rasputeri sa mai fiu macar putin...chiar daca ma imbrac as junkee as possible...si nu ma incalt cu tocuri si nu ma imbrac cum se imbraca fetele de varsta mea...nu mai sunt copil...chiar daca imi place sa ma copilaresc...tocmai pentru ca ma apasa prea tare timpul asta care a trecut parca mult prea repede si cere mult prea multe de la mine...dintr-o data...m-am saturat sa car singura in spate responsabilitati...m-am saturat sa fiu mereu stalpul de care se agata toata lumea din jur...m-am saturat sa fiu mereu cea dura cand restul plang...m-am saturat sa fiu asa de serioasa...m-am saturat de probleme si complicatii fix de-aiurea...
voi nu simtit nevoia sa va copilariti? I'm just a child in time...