cu muzica in suflet...si in urechi...

era o vreme in care nu suportam lumea care merge pe strada cu castile in urechi...nu ii suportam pentru ca nu ii intlegeam...pe atunci eram in anul 2 de facultate si locuiam in Bucuresti...
cand ieseam din casa...a se citi camin...si ieseam aproape zilnic...voiam sa ascult orasul...tanjeam dupa muzicalitatea zgomotului cotidian...daca se poate spune asa...voiam sa aud masinile care mai de care cu motoarele si cu scartaitul lor...voiam sa aud claxoanele...sa nu ma calce unul pe strada de aiurea...voiam sa aud oamenii...stii cum e, cand mergi pe strada de prinzi franturi din discutiile trecatorilor...bucati de propozitii...cuvinte...si ma jucam, incercand sa le pun cap la cap pe toate...cateodata iesea ceva amuzant...nu ma chinuiam sa trag cu urechea...nu ma interesa ce vorbesc ceilalti...cautam doar cuvintele ce se auzeau pentru toata lumea...
locuind la marginea Bucurestiului, in Baneasa, daca nu era sa plec dis de dimineata...si cel mai probabil nu era...avea de parcurs un drum cu autobuzul de macar 20 minute...cu prelungiri la 40...ei...si unde sa nu auzi fel si fel de intamplari ale altora daca nu in autobuz...unde sa nu vezi sporturi extreme de aruncat cu privirea in cartea/revista/ziarul omului din fata, daca nu in autobuz? prietenul meu fidel 301, ma rasfata aproape zilnic cu astfel de delicii cotidiene...si mai erau si amicii lui 131 si 205 care ma mai amuzau si ei din cand in cand, la o plimbare dintr-un capat in centrul orasului...
in ultima vreme am descoperit placerea refugierii in muzica din urechi...de aia am si music phone...chit ca e el izbit si trantit si lipit...chit ca nu se aud prea tare castile...dar totusi...e o solutie intermediara...aud si muzica si zgomotul strazii...toata povestea asta cu muzica in urechi a inceput datorita lungilor mele calatorii cu trenul de minim 7 ore...unde mai pui ca mutatul la Brasov mi-a dat cadou 9 ore juma de mers cu trenul...si iata cum se ducea dintr-un foc toata bateria la telefon...pentru a scapa de discutiile marunte din tren de care m-am saturat in ultimii 3 ani jumatate de mers pe drumuri cu sine...si iata-ma cu muzica in urechi...cutreierand strazile din mult iubtul meu Brasov...pe ritmuri suparate de Pantera, Metallica, Amon Amath, Doro, Rainbow, Iron Maiden, Tiamat, Within Temptation, Amorphis, Black Sabbath, Motorhead, AC/DC, Aternosfera...si calmandu-ma cu altele...care-mi aduceau aminte mai mult sau mai putin de zilele de vara de la White Horse...
acum cureier strazile gri si urate ale Iasului...in buzunar şade un ipod imprumutat...multumita colegei mele de banca din liceu...acum cutreir orasul plictisita de la aruncatul creierilor pe aceiasi 4 pereti albastrii ai camerei mele...si nu mai aud nimic...decat muzica...vorbesc chill cu Etta James, Janis Joplin, Muddy Waters, Savoy Brown, The Cranberries, Sigur Ros, Eddie Verder, Air, Portishead...si incerc sa ma inveselesc cu Pink Martini sau pe acordurile de la Long haired freaky people (Don't let the man - Moby)...acum nu mai am nici cel mai mic interes in a asculta orasul...acum imi port pasii direct pe asfalt...autobuzul mi-e strain...iar tramvaiul e doar o alternativa cand e prea frig sau cand ma grabesc prea tare sa ajung undeva...

acum nu vreau sa ma ascult nici pe mine...gandesc prea mult...

acum imi ascund ritmurile respiratiei in ritmurile muzicii...date la maxim...

I'll always have the blues...