prietenii din copilarie sunt oamenii langa care te-ai format...oamenii si datorita carora ai ajus ceea ce esti acum...de aia ii apreciez eu asa de mult pe prietenii mei din copilarie...chiar daca nu mai sunt prietenii mei acum...chiar daca nu ne vedem cu anii...ei sunt, vor nu vor, vreau nu vreau...parte din mine...
consider ca am avut norocul de a copilari langa niste oameni extraordinari...care in mare parte mi-au fost colegi de scoala timp de 4 sau 8 ani...si din cauza si datorita lor cand am sa ma gandesc cu drag la anii de scoala, primul gand va fi catre colegii mei din scoala generala...si intotdeauna cand am sa ma refer la prietenii mei, am sa ma gandesc la oamenii astia cu care am trait timp de 4 sau 8 ani in acelasi cartier si in aceeasi clasa din Scoala generala nr 10 din Iasi...si de ce spun ca sunt prietenii mei? nu pentru ca am ramas si acum foarte apropiati, pentru ca pe unii ii vad o data de doua ori pe an...ci pentu ca ii simt aproape...si pentru ca stiu ca sunt oameni pe care ma pot baza si la bine si la rau...pentru ca sunt genul de oameni cu care, chiar daca nu mai am multe lucruri in comun, pot comunica oricand...sunt oameni care in caz de nevoie sar in ajutor...sunt oameni langa care ma simt bine, langa care rad din tot sufletul...sunt oameni pe care pot sa nu ii vad sau sa nu vorbesc cu ei, dar pe care ii gasesc mereu la fel...
aseara am organizat o mica reuniune...si au venit mult mai multi oameni decat ma asteptam...pana acum n-au raspuns atatia la apel...a fost una dintre cele mai placute seri din ultima vreme...am vorbit si am ras de ma dureau falcile...si stiu ca eram fericita si emotionata si ii vedeam la fel si pe ei...sentimentul a fost la general...sper sa se repete in curand...
am descoperit ca oamenii astia care de cativa ani imi sunt straini, sunt de fapt la fel...adica mereu revad copilul din mine intalnindu-se cu copilul din ei...chiar daca acum nu ascultam acelasi gen de muzica, char daca avem alte stiluri de imbracaminte, chiar daca ne plac baruri si cluburi care nu au nici o tangenta, chiar daca unii lucreaza sau unii freaca menta, chiar daca unii sunt singuri sau altii casatoriti...cand ne intalnim parca suntem acelasi nucleu de prieteni de la 14 ani...aseara ma simteam ca in clasa aia cu banci vechi si scrise de lemn din scoala de cartier...si e un sentiment pe care nu pot sa il descriu in cuvinte...poate doar ca o aglomerare de multe culori calde...
ne indreptam pasii spre cariere total diferite...profesor, politist, avocat, psiholog, jurnalist, agronom, PR-ist, oameni de marketing sau vanzari, merchandiser, manager, IT-ist si mai cate...ascultam muzici diferite, de la rock si punk la house si minimal...unii ies la plimbare cu masinile la fite si impresii, altii nici nu au carnet...unii s-au casatorit sau au relatii de ani buni, iar altii ca mine nu sunt in stare sau nu au norocul sa aiba parte asa ceva...unii sunt mai sanatosi, altii mai putin...unii mai instariti, altii mai pauza...
ideea e ca atunci cand tragi linie dupa toate astea...descoperi niste Oameni...descoperi niste tineri frumosi si destepti...cu cei 7 ani de acasa...si cu cei 4 sau 8 ani de amintiri impreuna in suflet...
....gandeste'te ca imbatranim...pe zi ce trece...trec orele si minutele pe langa noi fara sa realizam asta...si ne trezim ...nu stiu...daca ne mai trezim, de fapt....cred ca ramanem doar cu niste amintiri....si atat.
RăspundețiȘtergere