duminică, 29 martie 2009

sentimente frumoase si ciudate...

aseara am sarbatorit pentru prima oara ziua mea...asa cu adevarat...cu party si cu oameni multi...impreuna cu un drag prieten...nu am simtit ca era sarbatorita ziua mea...dar am simtit ca sunt inconjurata de oameni care mie imi sunt dragi...si de care mi-era foarte dor...aseara n-a fost ziua mea...n-a fost ziua nimanui...pentru mine a fost un mare get together...Ordinul Cavalerilor Cetatilor Barsei...
aseara am primit un cadou minunat...Andrei de Transilvania mi-a inmanat o Diploma de Ardeleanca...m-au adoptat cu acte in regula cum ar fi...aseara am primit ceva ce imi doream de la Festivalul medieval de la Hunedoara de la jumatatea lunii octombrie a anului trecut...aseara am primit in dar tricoul cu blazonul Ordinului...deci oficial sunt CCB-ista...la toate astea sunt mandra...e un sentiment cu totul nou pentru mine...dar sunt mandra ca am primit diploma asta...si sunt mandra ca fac parte din Ordinul asta cavaleresc...m-am abtinut mult aseara sa nu plang de emotii si fericire...
sincer, alaltaieri n-aveam nici un chef sa plec din Iasi...drumul de 10 ore spre Brasov imi parea odios...noroc de cartea care mi-a umplut tot timpul...cand am ajuns aici in Brasov aveam impresia ca n-am plecat niciodata de aici si ca ultimele 2 luni au fost un vis...si in acelasi timp aveam senzatia ca n-am stat niciodata aici si ca pe oamenii astia ii stiu din mai multe vise cu aceeasi tematica...
aseara si azi dimineata ma uitam in jur...ii priveam pr toti si un mare zambet idiot imi rasarea pe fata...mi-era dor de ei...si nu mai voiam sa plec nicaieri...voiam sa raman in Brasov si sa uit ca trebuie sa ma intorc acasa la Iasi...pentru ca pentruc ateva momente m-au facut sa uit de toata plictiseala de la Iasi si de toata tristetea...radeam din tot sufletul, bucurandu-ma de prezenta lor...acum m-as teleporta inapoi intre cei 4 pereti intre care ma inchid in fiecare zi acasa...ceva imi lipseste...si parca ma cheama inapoi...ce putin in sufletul meu ma trage mai mult inapoi...
si e una dintre cele mai tampite senzatii ever...sa vreau sa raman si sa vreau sa plec la fel de mult...simultan...
mi-e dor...
de locuri si de oameni...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu