1 an...la multi ani, hun !

mi-e greu sa scriu tot ce as vrea sa scriu...nestiind cum sa pun toata invalmaseala de ganduri in fraze care sa aiba coeziune interna, astfel incat sa exprim tot...tot ce as vrea sa spun despre 31 decembrie...asa ca tot ce va urma nu va avea - din punctul altuia de vedere - nici o logica...si va iesi un post numai pentru mine...

munte...zapada...palinca fiarta...tigari...polar...poze...obiectiv...rosu...frig...
ochelari...baterie...nikon vs canon...zambet...intindere de muschi...emotii...
betie...pusca si cureaua lata...00.00...discutie...zambet...whisky...prima noapte de somn dupa multe luni de insomnie...evitare...
extraordinar...fastaceala...soare...povesti...poze...carte...discutii...frontala...
indragosteala...ninsoare...fum...griji...mesaj...vise...fluturi...tren...ironia sortii...Malaiesti...

te iubesc...eu sunt surprinsa ca am aceleasi sentimente ce au pornit de acum un an...ma mira si pe mine, ma bucura si ma intristeaza...o stiu si totusi ma uimeste...aproape dar departe...

vreau sa stii ca te sustin...
vreau sa stii ca iti sunt alaturi (chiar daca stiu ca nu ai nevoie, pt ca te poti descurca si singur, orice ar fi)...
vreau sa stii ca te admir mult...
vreau sa stii ca am incredere totala in tine...
vreau sa stii ca esti cel mai demential om pe care l-am cunoscut ever...

iti multumesc ca existi...
iti multumesc ca ma asculti...
iti multumesc ca nu te superi cand sunt egoista...
iti multumesc ca esti fix asa cum esti...
iti multumesc ca te iubesc...
iti multumesc e te iubesc...

intotdeauna,
Ral

cand ninge...

peste noapte...cand lumea doarme...doar tu mergi pe strada la prima ora din dimineata inca intunecata...si in fata ta e doar alb...prima zapada...nu mai vezi delimitarea intre benzi...e doar un covor alb al caror margini de bordura iti aminteste ca e strada...nu sunt urme de roti...e doar alb, spulberat la suprafata de vant...in lumina becurilor stradale, straluceste si ai senzatia ca e praf de magie...cand bate vanticelul ala de la suprafata solului...

in dimineata asta mergeam pe strada si ma simteam ca si cum as fi pasit pe o tabula rasa, gandindu-ma ca pasii mei scriu istorie in urma...

despre Hrusca...

Hrusca nu se intreaba, el isi raspunde

Hrusca-i Hrusca si iarasi Hrusca

Hrusca pentru noi este Chuck Norris 2

Hrusca l-a vazut pe Zdreanta

Hrusca a baut rabdari prajite

Hrusca a facut un nod fara nicio legatura

Hrusca a jucat intr-un film indian mut

Cand conduce Hrusca se autodepaseste

Politia il opreste pe Hrusca doar ca sa-i umfle roata

Hrusca face plinul din mers

Hrusca nu are nevoie de casa de discuri, are chitara cu DVD-writer

Hrusca minerul isi construieste singur lerul

Hrusca poate sa induca a 3a era glaciara

Manelele cantate de Hrusca vindeca cancerul, dar Hrusca nu canta manele

Hrusca poate sa meaga intro roata pe tricicleta cu spatele

Geta e sora lui Hrusca

Hrusca poate sa omoare un yak de la 500m cu gloante mentale

Hrusca a ciocnit 2 protoni

Hrusca poate sa transforme aerul in atmosfera

Hrusca a salvat-o pe Scufita Rosie

Hrusca se hraneste fara sa manance

Cand pica soarele Hrusca isi pune o dorinta

Eternitatea e contemporana cu Hrusca

Hrusca l-a renegat pe Lorenzo Lamas

Hrusca l-a operat pe dr Alban

Toti traim intr-un galben submarin, dar numai Hrusca stie sa-l conduca

Hrusca colinda fin ca-n Iosefin

Chitara lui Hrusca e mai tare ca sabie lui Stefan

In viitor Hrusca va trai in prezent

Cand scrie Hrusca nu-si misca mana, hartia se misca sub stiloul lui

Nu exista lezbiene, doar femei care n-au auzit colindele lui Hrusca

Cand Hrusca e racit se amana Craciunul

Mos Craciun este al doilea producator de ler dupa Hrusca

73% din copii vor sa se faca Hrusca

Hrusca poate muri intrun singur fel: inecat in ler de kryptonita

Primul cuvant zis de Hrusca n-a fost “mama” ci “ler”

Hrusca nu se uita la televizor, televizorul se uita la Hrusca

Soarele rasare in fiecare zi doar cu acordul lui Hrusca

Hrusca a refuzat un featuring cu Madona la colinda “Ca o virgina”

Hrusca nu pierde trenul, trenul il pierde pe Hrusca

Hrusca reprezinta pentru colinde ceea ce Leonardo Da Vinci este pentru pictura

Cand primeste un apel, telefonul lui Hrusca suna lin

Ca sa-si stapaneasca lerul in timpul anului, Hrusca ia calmante, dar de Craciun da jos cenzura

Cand Dumnezeu a creeat pamantul, l-a intrebat pe Hrusca cum sa-l faca

Iisus s-a nascut ca Hrusca sa poata colinda

Hrusca este singurul care il colinda pe Chuck Norris, este singurul capabil sa produca indeajuns ler

In cinstea lui Hrusca, de craciun Chuck Norris isi denumeste pumnii “Lin” si “Catilin”; cand loveste cu ei, vindeca

Hrusca a fost al 4lea mag, care ia daruit pruncului prima coloana sonora

Hrusca a cantat prima colinda in 1845

Hrusca sa nascut dintro colinda cantata de el, in 1945

Hrusca a invatat sa colinde inainte sa invete sa mearga si sa vorbeasca

Hrusca a cantat colinde pana la infinit, de 2 ori

Hrusca nu asculta colinde, colindele il asculta pe Hrusca

Hrusca este singurul care a putut scoate lerul care era infipt intro piatra ancestrala

Hrusca mananca 3,7kg de ler pe zi si 2 kg de ler

Hrusca a construit primul baraj care nu lasa lerul sa se duca pe apa sambetei

Hrusca a primit premiul pentru pace inainte sa exite conceptul de razboi

Cand canta in fata oglinzii Hrusca genereaza un sunet care se poate auzi in 35% din univers

Hrusca a fost rapit de extraterestrii pentru a sustine un cocert extraodrinar

Hrusca a coborat in infern ca sa elibereze lerul

Tai Ler – forma de meditatie practicata de Stefan Hrusca pentru echilibrarea lerului

Hrusca se misca cu viteza lerului

Hrusca a pus clorul in folclor

Hrusca stie cat dureaza vesnica pomenire

Cand colinda Hrusca nu se deplaseaza, pamantul se misca sub el

Hrusca nu se va opri nicodata, va colinda tot

Cand oboseste Hrusca is impinge rasuflarea

Hrusca a fost la vinerea mare in miercurea ciuc

Prima ninsoare incepe cand Hrusca isi acordeaza chitara

Hrusca si-a rugat mama sa despodobeasca bradul

Hrusca nu impodobeste bradul, il colinda pana se umple de ler

Hrusca poate sa-l stinga pe Fuego

Hrusca poate sa cante la chitara fara chitara

In fiecare an Hrusca alege un batran pe care-l colinda pana devine copil

Hrusca stie ca cea mai mare lipsa este lipsa de ler

Colindele lui Hrusca vindeca deficientele de ler

Lui Hrusca nui sare mustaru, ii sare leru

Pumnii lui Hrusca se numesc Ler si Iarasi Ler

Hrusca are un ler, o datorie, o misiune de indeplinit

Hrusca a oprit al 3lea si al 4lea razboi mondial

Hrusca stie ca ai avut absente nemotivate dar nu te judeca

Teorema lui Hrusca: Ler = Ler + Ler

Hrusca stie donde esta el bano

Hrusca stie ou est la bibliotheque

Hrusca e mobile in automobile

Hrusca isi da seama la ce se refera

Hrusca a pipait lerul si a urlat: “Este!”

Mottoul lui Hrusca: Ler pentru ler si colinda pentru colinda

Cand Hrusca se culca vine primavara

Hrusca a eliberat-o pe scalva Izaura

Hrusca invarteste roata morii

Hrusca isi depoziteaza lerul in nori, e mult ler

Pisica lui Hrusca se joaca cu un ghem de ler

Hrusca are un ler pendadimenisonal, de aceea nu il putem vedea

Hrusca nu face o baie relaxanta, baia face un Hrusca relaxant

Hrusca nu se unge cu alifie, se unge cu ler… la suflet

Hrusca nu poate calatori in timp, dar poate calatori in ler si spatiu

Hrusca a anuntat ca in timpul crizei financiare se suspenda pe timp nelimitat lerul de la capatul tunelului

Hrusca nu e nciodata niciunde, e toadeauna pretutindeni

Hrusca nu te atinge prin muzica, te colinda prin muzica

Hrusca stie shi faaaashi

Hrusca stie ca zilele calendarului sunt numarate

Hrusca are memorie fotografica si film

Hrusca e ocupat. Va poate ajuta Dumnezeu cu ceva?

Hrusca nu crede in Dumnezeu, Dumnezeu crede in Hrusca

Hrusca isi vede de lerul lui

Hrusca nu isi traieste viata, viata il traieste pe Hrusca

Hrusca stie ce ai facut asta iarna

Hrusca s-a nascut pe insula din Lost

Hrusca intelege Lost si i se pare simplu

Daca Hrusca nu ar fi existat tu nu ai fi copilarit

Hrusca stie care-i faza

Hrusca stie ca HruscaFacts vor ajunge la stirile de la ora 5 cu un topor in header

Hrusca stie ca duma asta-i fortata

Hrusca a inregistrat un album cu colinde din viitor, dar lumea nu este inca pregatita pentru asa ceva

Hrusca poate sa stea intins fara sa se sprijine

Hrusca are impresia ca se cunoaste de undeva

Hrusca are aceeasi parinti ca si el insusi

Lui Hrusca ii plac pestele

Lui Hrusca nu ii plac pastele

Hrusca a jucat sah cu mutari genetice

Hrusca poarta izmene de Ler
Multe bluze cu guLer
Daca nu, isi ia un fuLer

Cand merge, Hrusca colinda
Cand colinda, Hrusca sta
Cand mediteaza, Hrusca colinda si sta in acelasi timp

Al 3lea ochi al lui Hrusca e in chitara si il ajuta sa vada in colinda

Hrusca a cantat prima colinda 3D, in 2019, dupa aceea s-a intors in prezent

Hrusca si-a imaginat inimaginabilul

Cine trecen valea seaca
Cu un ler de busuioaca,
Si colinde la borcan?!
Este Hrusca Colindman

Ai pierdut averi si bani
Ai pierdut si ani de scoala
Dar cand lerul ti se scoala
Parca nai pierdut nimic

Dar unde ler nu e nimic nu e
Nici soare nu-i nici viata nu-i
Iar tu ma simti al nimanui
Acolo unde nu e Hru

E noapte in madagascar
Si toata lumea face nanii
Sunt linistiti colindatorii
Sub raza lerului de clestar
Spread the Ler

Hrusca flosses with cassette tape

Hrusca was born out of a virgin carol

When Hrusca fixes his Dacia, all he cares about is the cassette player

When Hrusca feels down, he sings to himself

Every time a romanian hears Hrusca singing he must drop everyting and sing along

Hrusca rang the bell on heaven’s door

Hrusca is Chuck Norris’s brother from another mother

O colinda cu ler la vremea ei face minuni, mai ceva ca zana maseluta

Lerul lui Hrusca e o floare, e un crin, este lerul cel mai fin

O colinda cu ler va cadea intodeauna cu lerul in jos

Consumul excesiv de ler nu dauneaza grav sanatatii

Lerul mic rastoarna colinda mare

Lerul este odor, color si sipid

Cuvantul ler a intrat in cartea recordurilor ca cel mai suprem cuvant

Un ler nu vine niciodata singur

Lerul este luminita de la capatul tunelului

Lr e Ler, nu Lawrenciu

Lerul e marele secret masonic pierdut

Daca lerul ar fi drog, ar fi cel mai scump drog posibil

Decat sa bei si sa conduci, mai bine colinzi si zbori

from: http://www.hruscafacts.ro

what's cooking doc?

Cine ma cunoaste stie ca urasc sa stau in bucatarie...ca nu suport sa stau la cratita...poate o fi piticul de pe creier care urla in gura mare despre independenta femeilor si protesteaza ca locul lor nu e numai la cratita, ci ca ele sunt entitled to have a career...poate ca e lipsa acuta de rabdare de care sufar de cand ma stiu...poate e lipsa experientei si faptul ca domeniul culinar nu ma atrage asa mult incat sa ma motiveze sa invat...poate e chestia freudiana cu mama...

toate se trag din copilarie oricum, nu vorbea ala balarii...mama mea gateste...si nu numai ca gateste, gateste extraordinar de bine...si nu spun asta pentru ca e mama mea, ci pentru ca mancarea este delicioasa...in schimb mama nu ma primea niciodata pe langa ea in bucatarie cand facea de mancare...prezenta mea o enerva la culme...si tot timpul dadea vina pe mine cand ceva nu ii iesea cum voia ea sau cand ii aluneca un borcan sau o farfurie din mana si se transformau in cioburi...eu eram vinovata pentru ca ea spargea borcane si cani, eu eram vinovata pentru ca i se taia maioneza, ca ii dadea cozonacul afara din tava, ca dadea ciorba in foc sau mai stiu eu ce...prin urmare, n-am prins gustul de mica de a sta prin bucatarie pentru a gati...bucataria e pentru mine un loc in care stai cu prietenii la o tigara si o barfa...

de ceva vreme buna domneste plictiseala...si cand n-ai nici job si nici scoala...cand nu ai absolut nimic de facut...nici un program, nici un proiect, nici o repetitie, nici un spectacol, nici un party, nici un scop important...atunci te apuca si lenea...si cum stau in plictiseala de saptamani bune, m-am apucat sa gatesc...am inceput timid cu ceea ce mai facusem prin camin...chestii care se gatesc repede si la care depui efort minim...un orez, o mazare, o omleta, niste cartofi prajiti sau un piure...de curand m-am ambitionat sa fac o ciorba de cartofi...si uite asa nu trece saptamana sa nu fac cate una...m-am aventurat si la prajituri...intamplator, toate au fost cu mere...si toate au fost mancate aproape instant...cu grijile de rigoare, mi-era frica ca nu voi fi in stare sa fac mancare buna...surprinzator, imi place cum gatesc...si dupa reactiile colegilor de apartament tind sa cred ca gatesc bine...vorba aia, suntem din toate partile tarii...si daca place si unui moldovean si unui ardelean si unui dobrogean...apai e de bine...

azi: Tarta de mere

reteta: 2 oua, o cana de zahar, o cana de faina, 100g margarina, un plic zahar vanilat, putin praf de copt, 2-3 mere. Bati untul spuma si aduagi zaharul si galbenusurile. Separat bati albusurile apoi incorporez in prima compozitiea, se adauga faina, praful de copt si zaharul vanilat. Tava de tarta tapeteaza cu unt si faina, Se toarna compozitia si deasupra se pun feliide de mere in forma de evantai

Pofta buna!

Eu tot ce imi doresc e sa ajung sa gatesc ca mama...mancarurile mele sa aiba gustul mancarurilor ei...

din ciclul...ce ajungi sa faci de plictiseala...sau cum incepe sa ticaie ceasul biologic...

am visat...

ca eram fericita...si ca inca eram impreuna...
ca inca mai sunt toti prietenii din copilarie...si ca la bloc e exact cum era pe vremuri...cu acelasi beton mancat de apa...
ca era vara...si numai bine de cald...
ca mi se juca vantul prin par si ca zambeam...
ca inca eram in facultate...si ca inca mai exista gasca...

aseara am visat toate lucrurile care nu mai sunt...si de care mi-e dor...si care nu se mai pot intampla...

macar vara va veni...

La rascruce...

La rascruce e un loc minunat unde ne gasim cu totii la un punct din viata noastra...de fapt la mai multe puncte ce semnifica fiecare moment mai mult sau mai putin important din viata noastra... ne gasim la intersectia unor zeci de intrebari care incep cu "de ce"...inevitabil, la un momentdat o sa fim pusi sau o sa ne punem in situatia de a alege intre ceva si alt-ceva...o sa pendulam in delir intre un X si un Y, incercand sa alegem ce e mai bun pentru noi...

in orasul asta minunat, care in ultima vreme mi se pare ingrozitor de plictisitor, ne intalnim mai multi la aceeasi rascruce de drumuri...de obicei sambata seara, cand iesim sa bem ceva, sa ne simtim mai putin plictisiti decat in singuratatea de acasa, sa socializam, sa ne intalnim cu prietenii...ne intalnim cu totii la aceeasi rascruce de drumuri ce intersecteaza cu o strada ce-ti ceeaza impresia ca e interminabila...v-ati prins unde suntem...muzica e buna...se mai trezeste din cand in cand o copila cu ifose de vedeta sa ne intrebe "ce mai vreti sa ascultati", ca se duce ea la bar si pune in playlist aceleasi melodii pe care oricum daca nu le-ar pune ea tot le-am auzi, ca le auzim mereu...ma buseste rasul...am depasit de mult varsta ei...o regret...varsta, nu si comportamentul ei...n-am fost ca ea niciodata si nici n-as vrea...in fine, dupa cum spuneam...suntem cu totii la rascrucea asta minunata de drumuri...ni se intersecteaza, vrem nu vrem, si vietile, si povestile si ideile, chiar si bauturile...e frumos ca nu-ti mai auzi gandurile cateodata...eu de aia merg in locul asta minunat...sa scap de singuratatea camerei mele cu draperii cu flori de primavara in care cateodata imi aud mult prea tare gandurile...

ce e interesant la rascrucea asta e ca de fiecare data cand am fost acolo am intalnit oameni care mai de care mai...am sa ma opresc aici, pentru ca oricum i-as denumi, nu i-as denumi bine si s-ar interpreta gresit...si acesti oameni care mai de care, pe care ii cunosc mai mult sau mai putin sau chair deloc din vedere, se gasesc sa isi intersecteze vietile cu a mea...mai pe romaneste, de fiecare data cand merg la rascrucea asta se gaseste cate un individ care sa-si bage ideile intre ochii mei...sunt oamenii cu care am avut unele dintre cele mai ciudate discutii ever...dar ciudate intr-un fel interesant...in felul lor atipic, discutiile sunt delicioase...oamenii nu ma intereseaza sub nici o forma ca si barbati, caci ei asta vor, in schimb ma ingrop in ideile lor pentru ca ele zgarmanesc in ideile mele...si se nasc discutii delicioase...nu pot sa redau discutiile, pentru ca deliciul lor e pe moment si fara elementele non-verbale si para verbale nu-si au deliciul pana la capat...insa pot sa-i descriu putin pe indivizi...

tipul nr 1. Cu nr 1 recunosc ca eu am intrat in discutie...unul dintre oamenii pe care nu i-am vazut niciodata de cand stau in orasul asta...by far un chip interesant care nu urla de prostie, idiotenie, limitare...pare un tip interesant...si imi place pentru ca e inalt si are privirea blanda...descopar insa ca nu stiu sa fac primul pas si ca, prin urmare e unul dintre aceia care o sa ramana inabordabili...cu el n-am purtat niciodata o discutie, ci am schimbat doar, stangaci, cateva replici...cu tipul nr 1 mi-ar placea sa am discutii interesant de ciudate si ciudat de interesante, insa a devenit de-a dreptul imposibil...merita mentionat datorita privirii...si cam atat...

tipul nr 2. Cu tipul nr 2 am schimbat involuntar cateva priviri si zambete in timp ce dansam...nu ma uitam la el intentionat, de fapt nu ma uitam la nimeni, priveam in gol...iar privirile lui s-au nimerit sa fie de cateva ori in golul meu...tipul nr 2 m-a abordat cu o intrebare la fel de vaga ca intreaga conversatie de 3 ore pe care am avut-o dupa ea...frumusel si dezinvolt, isi depana ideile aproape de urechea mea, de parca imi spunea un secret vital...oarecum tot ce am vorbit a fost legat de un stil de viata mult mai profund decat in mod normal...energii, meditatie, yoga ands tuff like that for about 3 hours...l-am lasat mai mult pe el sa vorbeasca, pentru ca imi placea mult cum vorbea si stia mai multe decat mine...plus ca pasiunea lui pentru subiect imi crea o stare placuta...iar prezenta lui ma facea sa ma simt ca in preajma unui vechi amic, de fapt el fiind un necunoscut pe care il vedeam pentru prima oara...la un momentdat a aparut tipul nr 1 care se aseaza fix vis a vis de mine...discutia cu tipul nr 2, nu mai parea asa de interesanta ca inainte...in ultima jumatate de ora ma chinuiam mai mult sa pastrez firul logicii lui, fiindca tipul nr 1 ma tinea de vorba din priviri din fata...morala: daca fugi dupa 2 iepuri, nu prinzi niciunul...

tipul nr 3. Pe el il cunosteam putin de dinainte...ne mai intalnisem prin alte locuri de socializare ale comunitatii si mai schimbasem replici amicale...tipul nr 3 s-a purtat intotdeauna frumos cu mine si a fost mereu amabil si prietenos...de ceva vreme insa, tipul nr 3 imi lasa senzatia ca ar fi ceva mai mult decat amabilitate si amicitie...discutiile noastre sunt limitate, abordand mereu aceleasi teme...deh, nu ne cunoastem, e cel mai usor sa vorbesti despre lucrul care cu siguranta ne-a adus la aceeasi rascruce: muzica...tipul nr 3 se bucura de fiecare data cand ma vede...si eu ma bucur de fiecare data cand il vad pe tipul nr 3...in seara cu pricina, mi-a spus ca ii aduc aminte de "vremurile de demult"...fapt care mi-a facut seara minunata...si inca cateva zile de atunci...si nu pentru ca mi-a spus el treaba asta, nu pentru ca mi s-a spus mie treaba asta...ci pentru simplul fapt ca mi-am adus eu aminte de vremurile de demult...de cat de fericita am fost in anumite momente, de cat de multe lucruri frumoase am trait...ultima oara cand l-am vazut pe tipul nr 3 mi-a spus de cateva ori "I love you"...era putin ametit si probabil de asta...mi-e frica totusi sa nu aiba dreptate feelingul meu...imi place de tipul nr 3 ca amic...si doar ca amic...

tipul nr 4.Pe tipul nr 4 l-am cunoscut pentru prima oara in alta seara cu pricina, la aceeasi frecventata rascruce...cineva daduse cu gaz lacrimogen si ne adunasem cu totii intr-un loc unde era aer curat...tipul nr 4 bause destul de mult in seara cu pricina...si parea genul de om interesat de orice pica...nu m-a nimerit...insa, in felul lui e funny...tipul nr 4 e acel party animal care bea mult si se simte bine si arata prin toti porii lui ca se simte bine, necenzurandu-se deloc...e genul de om care urla cat il tin plamanii, care ia pe toata lumea la dans, care incearca sa te convinga sa te simti si tu la fel de bine ca el, cu el... e genul de om care prin manifestarile lui cade in penibil...care te poate face de ras (daca la ora aia mai e cineva care nu se poate face de ras)...genul de om care la un momentdat te face sa spui "nu-l cunosc"...in lumea lui e happy...in lumea mea nu e deloc...

tipul nr 5. Asta e prieten cu tipul nr 4...fata lui nu are nimic care sa te faca sa il recunosti a doua oara cand il vezi...e atat de amorf incat cred ca nici el nu se recunoaste in oglinda si se confunda cu altul...tipul nr 5 nu are nimic deosebit si stie ca nu are nimic deosebit, de aia incearca sa faca fel si fel de glumite ca sa iasa in evidenta...incearca sa spuna niste replici care sa te faca sa il tii minte, crezand ca prin ce spune e original...el iti spune ceea ce crede el ca tu nu te astepti sa auzi, dar ti-ar dori sa auzi...in aceeasi seara cu pricina mi-a aruncat un "esti sexy", in timp ce-si taria picioarele spre buda...am incercat sa ii spun ca nu cred ce-mi spune si a insistat, neintelegand ca eu de fapt ii explicam ca nu imi doresc sa fiu sexy...ca replica lui nu m-a atins unde trebuia, ca nu mi-a spus ceea ce voiam eu sa aud...el n-a inteles si a inceput sa imi spuna despre cum ii place lui de mine...am renuntat rapid la ineptiile lui si l-am lasat sa vorbeasca...oricum era tipul nr 4 langa el, nu pot sa spun ca l-am lasat cu ochii in soare...revenind la locul meu din rascruce, am uitat de incidentul cu tipul nr 5, insa el nu a uitat de discutia anterioara...si ofticat fiind de faptul ca nu m-am flagelat la replica lui, s-a gandit ca se poate face remarcat daca e ironic si da o replica taioasa...intamplator radeam si s-a gasit sa imi spuna ca nu ii place rasul meu...ceea ce m-a facut sa rad mai tare...fiecare rade cum poate, frate...eu nici nu mai stiu cum arata, dar el are sa incerce iar sa se faca remarcat data viitoare cand ma va vedea...sunt convinsa...

tipul nr 6. Pare un tip la locul lui, adoptand o figura nereusita de intelectual...m-a privit mult timp pana sa vina sa imi vorbeasca...cu priviri din alea fixe si insistente de ma faceau sa il intreb, de la distanta, tot din priviri, ce s-a intamplat...intr-un final isi ia un scaun si vine sa se aseze langa mine...incepe conversatia spunandu-mi ca vrea sa impresioneze...treptat mi-am dat seama ca ar fi vrut sa ma impresioneze pe mine...o daaa, nu!...tipului nr 6 ii ofer o nota mare pentru perseverenta si pentru osteneala data...s-a chinuit sa isi aleaga cuvintele pe parcursul intregii conversatii, uitand insa ca trebuie sa aiba o logica in ceea ce spune...el insiruia idei, care aveau o oarecare legatura una cu alta, in schimb nu aveau nici o legatura cu ceea ce spuneam sau il intrebam eu...logica lui era doar in cadrul frazelor interminabile pe care cu multa grija si le formula intai in cap...uitand ca trebuie sa converseze cu persoana din fata lui si nu sa tina un monolog oarecum inteligent...coeziunea interna a frazei nu are sens decat daca fraza relationeaza cu realitatea, altfel mai bine ramane in gand...pe cand el formula doar fraze coerente si logice si oarecum academice, neavand insa nici o legatura cu ceea ce incercam eu sa vorbesc cu el...ca in bancul cu puricele, daca stiti...intr-un final a incercat sa ma impresioneze spunandu-mi: "eu sunt electrician"...replica ce mi-a adus cu zambetul pe buze inca cateva zile de la seara cu pricina...si dupa ce in jur de o ora mi-a spus ca vrea sa ma impresioneze, a concluzionat ca nu vrea sa ma impresioneze, dar el a avut o formatie...sa ma darame rasul...m-am abtinut...imi venea sa-i spun ca majoritatea amicilor mei au cantat in vre-o formatie, sau inca mai canta si au concerte si blabla...nu am putut insa sa ii stric omului mica lui bucurie...se simtea si el special prin acea experienta din trecutul lui glorios...ma tot gandeam la Remus care a cantat cu Manowar...si iar ma busea rasul..."eu sunt electrician" ma facea sa nu ii dezvalui ca am stat pe scena cu Judas Priest sau la povesti cu altii de renume...dar asta povestim altadata...pe tipul nr 6 l-am lasat pentru ca dupa replica de rezistenta s-a lamentat si nu am mai gasit nimic interesant in tot ce debita el...tipul nr 6 stia ca e un ratat si ca nu are cum sa impresioneze, insa incerca sa impresioneze...prin nici el nu stie ce...poate ca incerca sa impreisoneze prin faptul ca nu are cum sa impreisoneze...mi-a fost putin mila de el in momentul in care m-a intrabat cum cred eu ca m-ar putea impresiona...

sunt curioasa ce se va intampla data viitoare cand ma vor surzi gandurile si ma voi indrepta spre vestita rascruce...cine va fi tipul nr x si cat de delicioasa va fi discutia cu el...

concluzia...de fiecare data cand merg la rascruce se gaseste cate un individ care imi ofera discutii ciudate, dar interesante si delicioase...iar singurul individ cu care mi-ar placea sa discut nu discuta...pentru simplul fapt ca nu merge niciodata acolo...

how stupid...

how stupid can a woman be? asta ma tot intreb uitandu-ma in oglinda de vreo cateva saptamani bune incoa...
noi chiar nu invatam din experientele anterioare? si cand spun noi ma refer la noi femeile...ouf...zilnic ne izbim nas in nas cu fel si fel de indivizi de sex masculin care incearca sa ne impresioneze...care incearca sa ne vrajeasca cu sau fara motiv...si de cele mai multe ori in final noi femeile ne-o luam in bot...pentru ca suntem proaste...in mare parte naive, inconstiente, cu capul prea sus in norii din cartile cu povesti...ne luam marele sut in fund pentru ca baiatul perfect se dovedeste a fi cretinul pamantului, suferim zile in sir...pentru ca apoi, peste cateva saptamani sau luni sa o luam iar de la capat, facand aceleasi greseli, crezand in aceleasi cuvinte...si totul din dorinta de a trai un romance like in the fairytales...jucam pe scena vietii cu reflectorul asupra noastra rolul proastelor...rolul mult prea visatoarelor...inghititoarele de cacat invelit in ambalaj de ciocolata...

esti trecuta prin n experiente cu x barbati de-a lungul a y ani...de cele mai multe ori ai fost heart broken...de cele mai multe ori ai descoperit in omul de langa tine nu ceea ce credeai ca este...ai descoperit ca tot ce ai vazut tu in el la inceput nu era decat o masca a ceea ce ai fi vrut tu sa fie el...un ambalaj placut pentru un continut care nu e bun pentru tine...cel putin...cu toate astea in spate, ar trebui sa nu mai fii usor de impresionat...ar trebui sa nu il mai crezi pe urmatorul el ca e El...ar trebui sa nu mai crezi in printi calare pe cai albi, pentru ca doar visezi la cai verzi pe pereti rosii...avand in vedere toate cacaturile prin care viata te-a pus sa treci, ar trebui sa ai zidurile mai inalte si mai puternice in jurul inimii tale...sa fie mai greu de intrat acolo...ar trebui sa ai santuri adanci umplute, nu cu apa, ci cu intrebari, rabdare, cumpatare, retinere, jocuri, tatonari, flirturi si alte porcarii din astea care sa nu te arunce din prima pe tava in fata lui...care sa te ajute sa nu-ti pui inima si sufletul la bataie din
prima runda...dar nuuuuu...tu esti in continuare fraiera si inca o data ai crezut in ochii blanzi ai unui baiat inalt...ca na, doar tie iti plac tipii inalti, ce mai conteaza...nuu, tu esti in continuare proasta si astepti sa iti dea el un semn...cand el deja a facut primul pas, dar tu, timida vietii asa dintr-o data, nu ti-ai dat seama...tu esti fraiera si crezi ca daca te-a sarutat o data o sa te vrea forever...nu, scumpa mea...daca nu ai facut nici tu nimic atunci, nici el nu va mai face...degeaba astepti tu sa iti raspunda la flirturi, pentru ca n-o va mai face de acum incolo...degeaba astepti tu sa te sune...foaia cu numarul tau de telefon a ajuns chiar de atunci la gunoi, cel mai probabil necitita...degeaba astepti tu acum sa te caute el...n-o sa se intample...nu-ti mai fa sperante...
degeaba i-ai spus ca in seara asta vei fi la teatru...in viata asta nu-l vei vedea urcand scarile spre tine in holul teatrului sa mergeti sa vedeti piesa impreuna...nu-i vei vedea fata printre zecile de oameni prezenti acolo, asa ca intr-un film de Oscar...nu te vei trezi cu mana lui pe umarul tau fix atunci cand nu te astepti...nu se va aseza ca din intamplare fix pe scaunul liber de langa tine..nu-ti mai fa sperante degeaba...in seara asta vei intra singura in sala de teatru...vei tine un ceai aromat si fierbinte in mana dreapta si vei urmari cu sufletul la gura "Omul perna" pentru ca e regizat de Radu Afrim...si esti curioasa de prea mult timp sa vezi de ce e in stare omul asta mult prea laudat, al carei fan ca fotograf esti...in seara asta vei sta singura in sala de teatru, printre zecile de oameni veniti insotiti...vei fi ca de obicei doar tu...sincer, nu merita sa-ti ocupi timpul asteptand sa fie like in the movies...pentru ca nu va fi...va fi doar ca la teatru...

like Shakespeare's Romeo...you're fortune's fool...

nu mai visa copilo ca e un print...e un om normal, confuz la fel ca tine...

Dramaturgie Contemporana

ieri seara a inceput Festivalul de Dramaturgie Contemporana la Teatrul Sica Alexandrescu din Brasov...si ne va delecta pana pe 20 noiembrie cu spectacole din toata tara...aaaa...ce veselie...biletele s-au vandut dinainte sa inceapa festivalul...pe mine m-a chemat iar Flo sa il ajut la standul de ceaiuri si cafea...o minunatie...cu toate ca am un mare deja-vue ce-mi aminteste de anul trecut...tot nu-mi vine sa cred cum a trecut un an...asa de repede? si eu ce am realizat? mai nimic...parca sunt tot acolo unde eram si anul trecut...am schimbat insa locuinta...si am fost terfelita putin de viata prin noroi...dar in rest?...un an in plus la viata si aceeasi mare confuzie in legatura cu rostul meu...patience, dear...

aseara m-am furisat si am vazut „Ioana şi focul” de Matei Vişniec, jucata de Teatrul de Comedie din Bucuresti...mi-a placut mult de fata care a jucat-o pe Ioana aka Janne D'Arc si de tipul care l-a interpretat pe povestitor...au fost deliciosi...de fapt ei au facut piesa de teatru ca sa fiu sincera, restul au fost mai mult de decor...m-au enervat insa cand s-au referit la o spada ca fiind o "sabie"...na, m-au racait pe medieval...si m-au amuzat ca au avut un moment de jonglerie cu foc...in care un tip s-a jucat 10-15 secunde cu niste poiuri cu foc...stangaci, dar de efect...e totusi un inceput bun...per total...cred ca nota 6 spre 7...nu m-au dat pe spate...cu toate ca povestitorul era nimeni altul decat fermecatorul Marius Manole...imi doream de mult sa il vad jucand...

in seara asta se joaca „Krum” de Teatrul Naţional Targu Mures...abia astept sa-l vad pe Luchi pe scena...iti tin pumnii, amice...e o surpriza mare, dar am incredere ca va fi totul bine...am putine emotii, recunosc...mai ales ca mi-ai spus aseara ca Krumm ori imi va placea ori nu-mi va placea deloc...si stii ce? ma bucur ca nu e cale de mijloc...

sa se ridice cortina....

sa ne jucam rolurile...

zahar? miere? lapte?

fuga dupa iubire...

de ce nu intelege nimeni ca nu trebuie sa fugi dupa iubire?
-jocul e fix invers...te gaseste feelingul pe tine...
de ce disperam cand vedem ca de o bucata buna de timp suntem singuri?
-ar trebui sa ne bucuram de noi insine...de tu cu tine...de eu cu mine...de eu ca "Eu" nu ca parte dintr-un "noi"...pentru ca doar in momentele de "Eu" esti cu adevarat...in restul timpului, vrei nu vrei, crezi nu crezi, mai mult sau mai putin, te compromiti...

de ce scormonim printre prietenii prietenilor prietenilor nostrii de pe nu stiu ce site pe care avem profil, in speranta ca vom "intalni" acea persoana de care ne vom indragosti? da, am spus bine "ne vom indragosti", pentru ca 99% sanse acea persoana nu se va indragosti inapoi de noi astia care cautam...pentru ca tot ce descoperim sunt niste imagini ale unor oameni...nu le putem simti caracterul, mirosul, nu le putem auzi vocea...doar ne inchipuim cat de perfecti am fi impreuna pentru ca ne place imaginea chipului lor si ascultam aceeasi muzica...F-A-L-S! e o mare prostie...

sa-ti cauti iubirea pe internet mi se pare una dintre cele mai mari idiotenii nascute de era comunicarii...site-urile de matrimoniale le alatur revistelor de scandal...sunt pur si simplu Lame...nu-ti mai cauta "iubirea vietii" tale pe site-uri de gen...pentru ca NU are rost...sa fim seriosi acum, cine isi face cont pe site-uri de gen? ce fel de baieti/barbati isi fac asemenea profiluri?!? toti cocalarii, toti psihopatii, toti futangii, toti labagii, toti afemeiatii, toti incompetentii planetei, toti mincinosii, toti alienatii, toti perversii, toti idiotii, toti cretinii, toti dobitocii cu tricou D&G, toti retatdatii, toti cei care resping societatea, toti cei care nu au cojones decat in spatele monitorului(caci altfel si-ar da drumu' in pantaloni daca te-ar vedea live), toti disperatii...and so on and so forth...tu, ca fata care te respecti, ai orgoliu si principii, chiar iti doresti ca un labagiu sa te vrajeasca cu minciuni gogonate din spatele unui monitor in fiecare seara? oamenii astia iti vor spune tot ce vrei tu sa auzi, doar ca sa te futa...e simplu ca buna ziua...tu ai sa te flagelezi ca o panseluta ca iti spune ala cate in luna si in stele, ca sta cu dex-ul pe masa sau trage cu ochiul pe google daca e mai istet...nu mai faceti prostia sa va cautati iubirea pe internet...nu mai credeti in povestile alea de dragoste cu "ne-am cunoscut pe site-ul X sau Y si de atunci suntem impreuna si avem 2 copii si ne iubim mult"...e un mega bullshit de marketing...e o facatura...nimic nu e adevarat...poate un caz intre mii de cazuri...

nu mai disperati oameni buni! si nu mai alergati iubirea asta...ca o sa fuga si mai departe de voi...cu cat o sa va chinuiti mai mult sa gasiti pe cineva, cu atat nu veti reusi...sau cu atat va alegeti doar cu chinul sufletului...vorba aia cu "iubirea iti bate la usa cand nici nu te astepti" e adevarata...toate lucrurile astea frumoase se intampla de obicei cand te astepti cel mai putin...eu m-am indragostit cand nu credeam ca sunt in stare de sentimentul asta...am cunoscut cei mai interesanti oameni cand nici nu ma asteptam, decat atunci cand frecventam evenimente mondene...

nu mai disperati ca sunteti singuri! bucurati-va ca sunteti singuri! finalul fericit nu e pentru toti acelasi...nu pentru toata lumea un happy ending e atunci cand isi intalneste sufletul pereche...pentru unii dintre noi, finalul fericit e atunci cand esti tu cu tine, liber sa te descoperi, sa te cunosti, sa fii un "tu" real, si nu un "tu" care ti-ar placea sa fii...ideologic, ni s-a inoculat ideea ca finalul fericit e in doi...depasiti stereotipurile, think outside the box, lasati americanismele la o parte, uitati de toate filmele siropoase...depasiti limitele astea si fiti bucurosi ca existati...nu credeam prostia aia de vorba ca "daca tu te iubesti or sa te iubeasca si altii"...dar cam asa e...am observat ca ma simt bine in preajma oamenilor care se simt bine cu persoana lor sau care rad sau care sunt energici...si ma pleostesc cand sunt in preajma unor oameni cu moralul la pamant, deprimati, tristi...se molipseste...cum vrei sa atragi pe cineva cand tu urlii prin toti porii tai "disperareeeeeee!"...nu se poate asa ceva...nu te multumi cu un buros slinos care iti spune vorbe dulci pe mess daca tu iti doresti sa tii de mana unul cu patratele prin parc...nu renunta! crede in tine!

si lasa dracului site-urile de matrimoniale! they really really suck! iar tu nu esti lame! iesi in lume! viata reala e mult mai frumoasa decat sa-ti pierzi ore in sir pe calculator...ai nevoie de oameni!

am nevoie de oameni!

PS: Iulia T. si Lucian V., nu uitati...Realitatea nu e totul! blogul asta e pentru "voi"...cei multi care zac intr-o singura persoana...

instructiuni de folosire...

din ciclul...out on the internet and found...thanks to Tony-man...

texte ce le gasesti pe instructiuni de folosire reale...


1. On a blanket from Taiwan - NOT TO BE USED AS PROTECTION FROM A TORNADO.

2. On a helmet mounted mirror used by US cyclists - REMEMBER, OBJECTS IN THE MIRROR ARE ACTUALLY BEHIND YOU.

3. On a Taiwanese shampoo - USE REPEATEDLY FOR SEVERE DAMAGE.

4. On the bottle-top of a (UK) flavoured milk drink - AFTER OPENING, KEEP UPRIGHT.

5. On a New Zealand insect spray - THIS PRODUCT NOT TESTED ON ANIMALS.

6. In a US guide to setting up a new computer - TO AVOID CONDENSATION FORMING, ALLOW THE BOXES TO WARM UP TO ROOM TEMPERATURE BEFORE OPENING. (Sensible, but the instruction was INSIDE the box.)

7. On a Japanese product used to relieve painful hemorrhoids - LIE DOWN ON BED AND INSERT POSCOOL SLOWLY UP TO THE PROJECTED PORTION LIKE A SWORD-GUARD INTO ANAL DUCT. WHILE INSERTING POSCOOL FOR APPROXIMATELY 5 MINUTES, KEEP QUIET.

8. In some countries, on the bottom of Coke bottles - OPEN OTHER END.

9. On a packet of Sunmaid raisins - WHY NOT TRY TOSSING OVER YOUR FAVORITE BREAKFAST CEREAL?

10. On a Sears hairdryer - DO NOT USE WHILE SLEEPING.

11. On a bag of Frito's - YOU COULD BE A WINNER! NO PURCHASE NECESSARY. DETAILS INSIDE. (The shoplifter special?!?)

12. On a bar of Dial soap - DIRECTIONS - USE LIKE REGULAR SOAP. (And that would be how?)

13. On Tesco's Tiramisu dessert (printed on bottom of the box) - DO NOT TURN UPSIDE DOWN. (Too late! You lose!)

14. On Marks & Spencer Bread Pudding - PRODUCT WILL BE HOT AFTER HEATING. (Are you sure? Let's experiment.)

15. On a Korean kitchen knife - WARNING: KEEP OUT OF CHILDREN. (Dammit! Who are they to tell me what to do with my kids?)

16. On a string of Chinese-made Christmas lights - FOR INDOOR OR OUTDOOR USE ONLY. (As opposed to what?...use in outer space?)

17. On a Japanese food processor - NOT TO BE USED FOR THE OTHER USE. (Now I'm curious.)

18. On Sainsbury's peanuts - WARNING - CONTAINS NUTS. (Really? Peanuts contain nuts?)

19. On an American Airlines packet of nuts INSTRUCTIONS - OPEN PACKET, EAT NUTS. (I'm glad they cleared that up.)

20. On a Swedish chainsaw - DO NOT ATTEMPT TO STOP CHAIN WITH YOUR HANDS OR GENITALS. (What kind of consumer phone-call led to this warning?)

21. On a child's superman costume - WEARING OF THIS GARMENT DOES NOT ENABLE YOU TO FLY. (That's right, destroy a universal childhood fantasy!)

22. On some frozen dinners: SERVING SUGGESTION: DEFROST. ( OK lets eat it frozen!!!)

23. On a hotel provided shower cap in a box: FITS ONE HEAD.

24. On packaging for a Rowenta iron: DO NOT IRON CLOTHES ON BODY.

25. On Boot's "Children's" cough medicine: DO NOT DRIVE CAR OR OPERATE MACHINERY.(Kids no more driving)

26. On Nightly sleep aid: WARNING: MAY CAUSE DROWSINESS. (Duh!)

concerte (1)...

a trebuit sa fie week end-ul trecut Halloweenul ca sa mi se reaminteasca ce lucruri frumoase am trait...a trebuit sa reintalnesc un drag cunoscut si sa imi spuna el cum ii aduc aminte de "cum era pe vremuri"...sa vorbesc cu el despre 2 Mai, Sighisoara si concerte...
nu am fost eu la prea multe concerte, insa am numai amintiri placute legate de cele la care am fost...

17 iulie 2007 - The Rolling [mother fucker]Stones

only the best band ever, dupa parerea mea...lucram pe vremea aia ca barman in White Horse, la mare...nici nu incheiasem 24 de ore de tura si alergam spre gara cu un rucsac imprumutat in spate sa prind trenul spre Constanta si apoi spre Bucuresti...pana la Bucuresti am dormit...era aer conditionat, iar galagia din jur nu ma incurca deloc...simteam priviri ciudate, dar eram mult prea obosita sa imi pese...m-am trezit cand trenul trecea prin Basarab(sau cel putin asa mi s-a parut mie in dezmeticirea mea)...din intamplare m-am uitat pe jos si am vazut unul din cerceii mei...probabil imi cazuse in somn...cand am pasit pe peronul capitalei parca am primit un sut in stomac, lipindu-l instant de plamani...o caldura infernala...mie imi inghetasera picioarele in tren...nu fac bine 3 pasi si un barbat imi da o cartela de metrou cu cateva calatorii ramase, pe motiv ca lui nu-i mai trebuie ca pleaca...uite ce noroc...merg la Spring la Victoriei, mananc o pizza si intr-o sticla de Pepsi amestec un plic de ness...cam o ora m-am chinuit sa ma uit la un film ce rula la televizorul din separeul fumatorilor...trebuia sa profit de aerul conditionat, afara era macel si pana la concert mai erau muuulte ore...m-am dus la baie sa fresh myself...si m-am simtit ca un boschetar...pentru prima oara realizam ca port aceleasi haine cu care eram la munca...fuck, am plecat cu tricoul cu White Horse Staff pe mine...las ca nu-i bai...plec spre stadion...spre Lia Manoliu...aveam emotii...si in acelasi timp simteam ca sunt intr-un vis (de la oboseala) si intr-un cosmar (de la caldura)...vreo 2-3 ore de asteptat sa intru pe stadion...asfalt frigand sub talpi...borduri incinse sub fund...sub talpi...am intrat...iei...am un scaun de plastic doar al meu in tribuna Best (adica cea de vis a vis de VIP)...ma uit in jur...la tribuna mea numai straini si in genere oameni peste 30 de ani, deh cine se indura sa dea aproape 3 milioane pe un bilet...dar cum mergeam singura era mai bine ca la gazon A am spus eu...cald...nici un pic de umbra...mergand sa-mi iau niste apa...2 gardieni incearca sa ma agate pe aceeasi tema de caldura...aratam ca dracu...ma intorc pe scaunul meu...invidiam baietii care isi puteau da tricoul jos sa stea la bustul gol...mi-e cald...eram singura si ma plictiseam, simtindu-ma ca o ciudata ca am venit singura la concert...pe seara, cand soarele s-a mai domolit, a cantat Iris...n-am inteles nimic...de la caldura era totul neinteresant...ma suna Robert de la White ca e venit si el la concert si ca sa vin la gazon B sa stam cu totii...incerc sa vorbesc la paza...nu ma lasa...le explic ca am bilet de 4 ori mai scump...nu vor...incerc sa propun un schimb cu cineva de la gazon B, nu vor...ma intorc dezamagita spre scaunul meu...cand dau nas in nas cu fostul meu sef, surprins ca ma vede la concert in tribuna aia...imi era dator si are cunostinte multe...i-am spus baiul, fara nici o jena...a dat un telefon si a vorbit cu 2 jandarmi si am trecut la gazon B...inainte de concert am dat pe gat un alt plic de ness...uitand ca nu mai am nici o gura de apa...aprind repede o tigara...amarala aia ma face sa mi se intoarca...as vrea sa vomit dar unde? ma uit in jur, numai picioare...nu pot sa vomit pe astia imi spun...frate, nici sa vrei si nu poti...se aud primele acorduri din Start me up...si am sarit si eu in picioare...o stare euforica cauzata de muzica, emotii, ness, caldura, oboseala, placere, fericire, oamenii din jur...minunat...cu noi erau si 2 tipi...unul dintre ei foarte inalt si bine facut, celalalt mai maruntel si slabut...sau cel putin asa mi-i amintesc eu...nu mai stiu cum ii cheama...glumim si radem cu totii..e demential, de parca am fi prieteni de-o viata...aaaaa...Satisfaction, melodia vietii urlu cat pot...cel inalt ma ridica pe umeri...nu stiu cand am ajuns sus...dar era asa racoare si bine...fredonand versurile melodiei mele preferate am ramas tampita...stadionul ala imens era full...nu cred ca mai vazusem niciodata asa multi oameni la un loc...impresionant...
nu stiu ce mana m-a impins, dar mi-am dat tricoul jos si am inceput sa cant in continuare melodia mea...de pe scena mobila, Mick Jagger canta "I can't get no satisfaction" si arata cu mana inspre mine...nu-mi venea sa cred...pierd eye contact-ul si ma uit in jos...brusc ma apucase o mare ameteala...in jurul nostru vad o mare de oameni care nu se mai uitau inspre scena, ci se uitau la mine in sutien si imi faceau poze cu telefoanele mobile...ajung iar in multime...ma izbeste caldura si iar mi se face rau...blestematul ala de ness...gura mamii lui ca mai degraba imi era somn decat sa imi simt corpul ca explodeaza...
se termina concertul...my god, nu-mi vine sa cred ca s-a terminat si asta...ne asezam in fund pe jos si ne aprindem cate o tigara...apoi hai la drum...e aproape miezul noptii si trebuie sa prind trenul spre Constanta...la 8 dimineata intru in tura de 24...mi-e lene...as ramane pe stadionul ala si as dormi...cand ne ridicam, stadionul aproape gol...ce repede se termina momentele frumoase...parca nici n-a fost...trecand prin tunel pe sub tribune...toata lumea fredona uuu--uuu-uuu-uuu...mi s-a facut pielea gaina...cu siguranta s-au apucat unul sau doi si s-a propagat pana cand toata lumea murmura acelasi pasaj de melodie...

daca ma intreaba cineva cum mi s-a parut concertul am sa ii raspund mereu cu un singur cuvant: "orgasmatic"...
de atunci, nici un concert nu m-a mai impresionat...
asa m-am dezbracat eu la Rolling Stones...

hippie...

sambata seara a fost Halloween, mai nou [si] tot romanul stie...ne-am mobilizat cativa si am spus "hai sa ne costumam" si sa iesim la party...sa ne costumam, bine...dar in ce mama masii sa ma imbrac, cand am la mine doar hainele de iarna si cele de toamna...si alea casual/sport, de n-ai ce improviza pe marginea lor...bani din parti pentru asa ceva, timp putin ramas...aaa...mai am rochia aia, ca era cu hainele de spalat si am uitat sa o duc acasa...super, ma fac hipioata...si asa ma simt intr-un fel...si asa ma imbrac cateodata in gen...scurt si simplu...rochie, bocanci, 2 codite impletite, o codita cu ata colorata si cu putinul detinut am pretins ca sunt hipioata...

hippie e atunci cand te simti una cu natura, cand esti adeptul ideii de iubire libera sub soare...hippie e atunci cand iti pui o floare in par, nu numai pentru ca pe buze se contureaza vestitele versuri "If you're going to San Francisco, be sure to wear some flowers in your hair"...hippie e cand esti nonconformist si liber...hippie sunt jeansii si hainele hand made...fustele lungi indie...franjurile...culorile puternice...sandalele cu talpa joasa...vestele...ochelarii de soare old school...fustele mini si cizme...camasi inflorate...hippie e psychedelic...hippie e sa fii high...hippie e altceva...e altfel...e cum esti tu de fapt in afara normelor sociale...a eticii de turma...si ca sa fiu in trend, am sa spun ca hippie e sa fii true...cati dintre noi nu au chef sa se imbrace la costum si totusi o fac, constransi de imprejurari...cati nu ar iesi din casa fara sa se pieptene, si totusi isi indreapta parul cu placa ca deh...cati nu ar fuma zilnic [macar] un joint, dar ne ferim si de marfa de la coffe shop-uri....cati nu s-ar imbraca fara nici o noima, dar nu o fac pentru ca s-ar uita lumea stramb...cati n-ar face fel si fel de trasnai daca nu le-ar pasa de gura lumii...daca ar ignora gandul la ce-o sa zica lumea/ce-o sa creada lumea...cati nu spun ca ii doare la 3m in spate de ce crede lumea, dar in privirea lor se vede ca vor sa fie acceptati de majoritate...pentru mine, hippie e cand te doare in Cure de toate regulie sociale si esti tu multumit cu tine...cand preferi sa ai un job care iti place decat unul care iti aduce foarte multi bani...

Marty Myron spunea asa: "Do your own thing, wherever you have to do it and whenever you want. Drop out. Leave society as you have known it. Leave it utterly. Blow the mind of every straight person you can reach. Turn them on, if not to drugs, then to beauty, love, honesty, fun"...luati aminte...

Be hippie!

cat vs dog

la mai toti oamenii ne plac animalele...si mai toti ne dorim sau avem deja un animalut prin casa...fie el caine, pisica, papagal, broasca testoasa sau mai stiu eu ce natie de soarec...si apropo de asta...n-am sa inteleg niciodata oamenii care isi iau soareci in casa...porci de guinea, hamsteri, cobai si mai stiu eu ce neam de sobolan...oameni buni, intelegeti ca pana la urma sunt niste rozatoare urate...de care probabil v-ati scarbi daca nu ati sti ca sunt de la pet shop si le-ati vedea asa pur si simplu alergand prin casa...judecati-ma, aruncati cu rosii stricate in mine...whatever...mie nu or sa mi se para niciodata frumosi si dragalasi sobolaneii astia...si n-am sa inteleg niciodata pe oamenii care ii cumpara...cata ironie...unii se chinuie din rasputeri sa anihileze sobolanii si altii si-i cumpara din magazin si cheltuie o gramada de bani sa ii intretina...mai mult nu puteti? disgusting...mai degraba cresteti un gandac de colorado...

eu...I am definitely a dog person...si ironic, de curand am observat ca majoritatea prietenilor mei sunt posesori sau cel putin iubitori de pisici...sunt inconjurata de oameni ce cred in ideea: "cats rule the world"...eu am o problema cu pisicile...nu le urasc, dar nici nu le suport prea mult in preajma mea...dupa vreo 10 minute asa mi se pune un not in gat si simt ca mi s-a format un ghemotoc din blana tuturor pisicilor...nu accept ideea de a dormi in aceeasi camera cu o pisica...cu toate ca mi s-a intamplat de doua ori pana acum...nu vreau sa se repete experienta...mi-e frica...da, recunosc...mi-e frica sa nu inhalez un fir de par si sa mor...si da, sunt constienta ca multa lume doarme in acelasi pat cu pisica/pisicile si nu patesc nimic...dar la norocul meu, mi-e ca eu o sa fiu ala 0,(0)1 % care o sa pateasca ceva...paranoic me...
plus ca pisicile sunt altfel decat cainii...totul e cum vor ele...se alinta cand vor ele,te plac cand vor ele...si intotdeauna mi-au lasat impresia ca te parasesc daca gasesc ceva mai bun...sunt perverse...cainii sunt la polul opus... they'll always be there for you...nu stiu daca asta se transmite in/din caracterul proprietarului...ideea e ca, ciudat, dar majoritatea amicilor mei au pisisci...
pentru cine crede, se spune ca persoanele carora nu le plac pisicile au fost intr-o viata anterioara caine...carora nu le plac soarecii, pisici...si tot asa...

I'm definitely a do person...

o blonda traversa strada...

in aceasta seara in Brasov, o blonda traversa regulamentar pe o trecere de pietoni de pe strada A. Vlahuta...si doua masini marca BMW au fost implicate intr-un accident...

blonda eram eu...iar ei s-au busit din cauza mea...hahahaha...ce sa-i faci daca asfaltul e ud si lumea circula cu viteza...trist...

E-de-n

intr-o zi ma intrebam...

daca sunt case in Rai...

asta pentru cine crede in Rai...eu nu cred...

prima zapada...

neasteptat de repede...in noaptea asta a nins pentru prima oara...vine iar iarna...mai devreme decat ma asteptam...si tot pentru prima oara, nu ma intristeaza ca vine iarna...eu sunt un grinch cand vine vorba de prima ninsoare...toata lumea e fericita, toata lumea vrea sa iasa afara si sa vada prima zapada si sa se bata cu bulgari...eu sunt personajul ala morocanos care cruceste si dumnezeieste ca a venit iarna cu frigul ei care parca nu se mai termina...cu toate astea, anul asta, pentru prima oara in viata, am simtit o amorteala de placere ca imi ingheata nasul si ca simt nevoia unei caciuli pe urechi...ceea ce e ciudat, pentru ca eu urasc frigul...eu sunt una dintre cele mai friguroase persoane...tocmai eu sa ma bucur ca vine iarna? tocmai mie sa imi tresalte inima la mirosul de iarna?

poate ca frigul imi aduce aminte de tine...poate ca de aia zambesc...poate ca de aia te-am visat aseara...

un an...Brasov, probably the best city in the world

anul trecut pe vremea asta ma mutam in Brasov...ieri de fapt s-a implinit un an de cand mi-am adus aici toate bgajele...am tot vrut sa scriu despre aniversarea asta, dar nu am stiut ce...incercand sa adorm aseara, mi-a venit ideea unei liste cu lucruri noi pe care le-am facut de cand m-am mutat in Brasov...asa ca, pentru prima oara am...stat in gazda...unde am stat intr-o camera cu 78 de icoane...am stat in chirie...am locuit singura in casa(garsoniera)...am jucat tenis...play poi...am tinut in mana o spada...am intrat intr-un ordin cavaleresc si am participat la festivaluri medievale ca si hangita/fotograf...mi-am facut primul abonament(la internet)...am sters geamuri...batut si frecat covoare singura...am ars bani...am batut o capsa...am schimbat o yala...am impodobit bradul de Craciun singura...am urcat iarna pe munte (Malaiesti - 1720m)...m-am indragostit de un om extraordinar, pe care inca il iubesc, chiar daca totul s-a terminat intre noi...am facut o ciorba de cartofi...am lipit purfix la geamuri...prima sedinta foto(Bucuresti)...am lucrat ca debarasator...am vandut cercei pe strada...am inceput sa joc darts...play poi cu foc...am dat cu var/vopsea lavabila...

timp de un an s-au intamplat multe lucruri...si frumoase si urate...si foarte grele si placute...ca la toata lumea...e greu de sintetizat...mi-am facut noi amici...nu se compara deloc cu prietenii din Bucuresti...dar sunt oameni ok...am schimbat 4 chirii in 3 cartiere...am ras, am plans, m-am enervat...a trecut...

acum un an ma mutam in Brasov pentru a ma regasi...pentru a lua o pauza si a descoperi cine e Raluca cu adevarat, nu ceea ce vrea ea sa fie...ma mutam aici pentru a imi gasi un rost in viata, pentru a gasi raspunsul la intrebarea "what happens next?"...dupa un an, tot nu stiu care e raspunsul...dar ma simt mai bine cu mine...

crossroads...

stiu ce vreau!
pardon...
intotdeauna am stiut ce am vrut.
ma scuzati din nou...
de mai bine de un an nu mai stiu ce vreau...

sunt momente in care nu te gandesti la ce vrei...sunt momente in care te lasi purtat de val...sunt momente in care nu-ti pasa decat de ziua de azi, caci cea de maine se va scrie maine...sunt momente in care iti imaginezi un viitor indepartat...dar sunt si momente in care trebuie sa iei decizii...e alba sau neagra? cand stii ca nu poate fi niciodata gri...si nici nu ti-ai dori sa fie gri...urasti compromisurile...momentele astea in care trebuie sa te decizi intre nonculori sunt momentele care dau de fapt culoare vietii...atunci se intampla cu adevarat ceva in tine si simti ca traiesti cu adevarat...indecizie...intrebari...bune si rele...avantaje si dezavantaje...ratiune...suflet...prieteni...familie...straini...vise...frica...nou...ceva ce stii de toata viata...obisnuinta...comoditate...necunoscut...aventura...adrenalina...curaj...incredere...putere...cojones...si in final: hotarare...

am lasat familia...am lasat prietenii...am lasat tot ce cunosteam...curaj...noul e bun...o noua viata de la zero...noi prieteni...noi locuri...care dupa o vreme se transforma in vechi...cunosti fiecare pietricica a drumului pe care mergi...am lasat iar prietenii...am lasat iar locurile cunoscute...an inceput din nou o alta viata...iar de la zero...trag aer in piept...va fi bine...alti prieteni...alte locuri care s-au transformat din nou in cunoscut...alte strazi a caror pietricele si denivelari le cunosc...vreau sa ma stabilesc...am obosit...nimeni nu a spus ca e usor...iar greul nu trebuie sa fie urat...ci mai degraba challenging...dar ce faci cand vrei sa te stabilesti, cand vrei sa te linistesti...cand vrei sa lasi bagajul din spate si sa stai...sa ai un loc caruia sa ii spui "acasa"...dar cand in acelasi timp simti ca aici nu mai e locul tau? ce faci cand vrei sa ramai in orasul asta, pentru ca "iubesc Brasovul", dar realizezi ca te-ai consumat deja in orasul asta...ce faci cand simti ca you don't belong there anymore, ca ai facut ce ai avut de facut? bine, nu ai facut tot ce era de facut, pentru ca mai niciodata nu faci tot ce iti propui, pentru ca nu totul depinde doar de tine...dar totusi simti ca ai consumat si locul asta...ce fac? m-am saturat sa o iau de la capat...si in acelasi timp mi-e sete sa start over again...

si-mi spun...ce e mai important este sa te simti bine cu tine...sa te simti bine cu ceea ce esti...si mai presus, sa stii cine esti de fapt...sa nu te mai confunzi cu ceea ce ai vrea sa fii...

in mare stiu ce vreau de la viata...dar toate se refera la un viitor indepartat care se termina cu "pana la adanci batraneti"...dar care e urmatorul pas? care e primul pas pe care trebuie sa il fac pentru a ajunge la for the rest of the life? cand eu nu pot sa ma decid...cariera viselor mele presupune o caruta de compromisuri...si mi-e frica sa nu uit cine sunt si sa ma transform, involuntar, intr-un robotel...cariera viselor presupune un oras obositor, stresant, gri si prafuit...orasul pe care il iubesc nu imi ofera ceea ce as vrea eu...mici compromisuri se fac peste tot, se pare ca nu putem scapa de boala asta...poate asta presupune o societate, o comunitate...prietenii s-au imprastiat peste tot in lume...familia e in suflet mereu...dar Eu? unde e Eul meu? unde e Sinele? gaseste-ti Eul, gaseste-ti Sinele...si gaseste o modalitate sa fi cu Eu si Sine...

realitatea e a voastra...visele sunt ale mele...

duminica...

ieri a fost duminica...zi de leneveala si relaxare...sau de recuperare de dupa cheful de sambata seara ce s-a incheiat de fapt pe lumina zilei de fata...

duminica de obicei mi-e lene...
duminica as vrea sa fac multe si nu fac...
duminica am impresia ca nimeni nu face nimic...ca nu misca nimic nicaieri...

duminica am senzatia ca lumea si-a luat vacanta de la realitate si ca fiecare traieste in visul lui...pe alocuri visele se intrepatrund...si sunt visele lor...

duminica ai feelingul ala strange ca vine ziua de luni, cand dai cu capul de pragul de sus si te trezesti la ceea ce cunoastem sub numele de Viata...
duminica parca se aduna toata oboseala saptamanii...si nu faci mare lucru de teama sa nu se acumuleze si mai multa oboseala...deja ti-e sila ca trebuie sa te trezesti la prima ora a doua zi...

pentru mine duminica e ca oricare alta zi a saptamanii, avand in vedere ca nu lucrez...si cu toate astea, fiecare zi a saptamanii este pentru mine o duminica...pentru ca niciodata nu stiu ce ma asteapta, ce se va intampla, cine ma va angaja...

duminica asta am simtit nevoia de plimbare...nu am mai iesit de foarte multa vreme la o plimbare...am iesit pe la 4 dupa amiaza si am fost surprinsa...trafic! da, stiu ca duminica toti bucurestenii fug de la munte inapoi in furnicarul de beton...dar si mai ciudat era ca majoritatea masinilor erau sub semnul BV...unde se duc toti oamenii astia? oare toti au iesit ca mine in hipermarket dupa de-ale gurii? nu cred...unii din ei clar vin de la cumparaturi...chiar daca sunt in masini, se vede pe fetele lor de familisti...au fost impreuna sa cumpere de mancare pentru saptamana ce urmeaza sa inceapa...la cei de pe strada observi involuntar sacosele mari cu numele magazinului...
ma uit la oamenii de pe strada...ii vad si pe cei din masini, cand se opresc la semafor...unii dintre ei sigur merg in vizita, imi spun...zambesc...mi-e dor...mi-e dor sa merg in vizita la cineva...imi amintesc cum era cand eram mica si mergeam cu ai mei in vizita la prietenii lor...sau cum mergeam in vizita la rude...sau cand eram in liceu si mergeam in vizita pe la fel si fel de prieteni...e frumos sa mergi in vizita...nu mai am parte..."cand cresc mare vreau sa ma fac musafir"...

duminica e ziua de iesit in parc...o gramada de bunici isi plimba cealalta gramada de nepoti...le cumpara dulciuri si ii lasa sa se dea in leagan...

cand se face rosu masinile opresc la semafor...o tigancusa trece printre ele si cerseste un banut...de pe partea cealalta un puradel de maxim 9 ani sare de pe trotuar tinand in mana o sticla...vrea sa spele parbrizele...pacat, mai degraba le murdareste...

duminica e sfarsitul si inceputul...si ma intreb oare ce e mai nasol: duminica cand stii ca e ultima zi sau luni cand o iei iar de la capat?

vreau !

tinandu-se strans de mana, se uita in sus cu o privire blanda care nici nu ar trebui sa fie insotia de cuvinte..."vreau"...spune copilul parintelui care il priveste parca mult prea de sus...parca s-ar ruga la cer...prin magazine, copii vor tot felul de lucruri...roaga frumos, cu privirile lor cu ochi mari si rotunzi...sau apeleaza, inconstient, la tehnici de manipulare...se dau cu fundul de pamant, bat din picior, se incrunta, tipa, plang, dar in nici un caz nu se desprind de locul cu pricina si, cel mai probabil, nu il lasa nici pe parinte sa se desprinda prea usor de acolo, cel putin nu fara sa atraga privirile tuturor...
inca de cand eram mica ma intrebam de ce unii copii se manifesta asa...de ce se chinuie sa faca scene din astea oribile fata de parintii lor pentru a obtine un sirag de gume de mestecat colorate, sau o jucarie...niciodata nu i-am inteles si am stiut ca niciodata nu am sa procedez asa...mie imi placea sa ma uit prin vitrine si sa merg acasa si sa visez la ce descoperisem...imi placea sa revin la vitrinele unde era ceva interesant, doar sa verific ca nu s-a vandut...mie imi placea sa stau intinsa pe pat, cu privirea in tavan si sa visez la cai verzi pe pereti...cand eram mica puteam face asta de dimineata pana seara...acum timpul parca trece mai repede...cand eram mica stateam minute in sir si desenam cu cioburi de sticla in caleidoscop...always a dreamer...
rar, cand imi placea ceva cu adevarat sau, dupa caz, cand imi era prea pofta...ceream si eu, totusi eram copil ca oricare alt copil...am incercat sa ma imaginez dandu-ma cu fundul de pamant si urland pana mi se da obiectul cerut...dar pur si simplu nu am putut niciodata sa ma pun in ipostaza asta...mi-ar fi fost rusine...rusine cu mine, rusine ca ii fac pe parintii mei de rusine, rusine de ce ar spune lumea, rusine de ce ar simti mama...ea care s-a chinuit sa ma creasca si sa ma invete tot ce e bun...nu puteam sa ma razbun tocmai pe ea...pe ea o intelegeam, simteam mereu ce simte ea...cand era nervoasa ma enervam si eu, cand zambea zambeam si eu, cand dormea, parca ma lua si pe mine somnul...cand eram mica imi placea sa fiu oglinda ei...imi placea sa cred ca sunt mama in versiune mai mica...stiam cat de mult seman cu ea...
si oricat as fi vrut si eu sa ma dau cu fundul de pamant si sa primesc obiectul cerut...nu ma puteam imagina pana la capat in scena asta...inca de cand eram mica am stiut importanta banului...stiam ce inseamna sa nu ai bani...stiam ce inseamna sa ai bani...si intelegeam inca de pe atunci care sunt prioritatile...mancarea, facturile, intretinerea, consumabilele aferente...si apoi mofturile...aveam cate putin din toate, de ce sa am toate jucariile? aveam cate ceva din fiecare...si cand vedeam ceva care imi place, remarcam subtil ca imi place lucrul respectiv...stiam ca mama aude si intelege din prima...si stiam ca va tine minte si ca imi va cumpara cand va fi momentul...nu avea rost sa o bat la cap atunci cu insistente plangacioase...stiam ca daca e, am sa am parte de ce voiam cand se va putea...
imi amintesc cum bunicii mei le spuneau vecinilor sau cunoscutilor cum ca ei discuta cu mine cum discuta cu un om mare...imi amintesc ca la 7-8 ani dezbateam cu ei pe teme de politica...si parintii mei la fel...mi-au vorbit mereu ca unui om mare...fara lugu-lugu, fara cuvinte stalcite just for fun, fara mataieli si maimutarii...imi vorbeau ca si cum se vorbeau ei intre ei...poate de aia si eu ma comportam altfel decat ceilalti copii...poate de asta nu am putut niciodata sa ma imaginez ca fiind copilul care se da cu curu de pamant ca sa primeasca o jucarie...ci mai degraba ala care spune o data si apoi asteapta...

mi-e dor sa-mi desenez visele pe pereti...
vreau un caleidoscop...

draperii...

mereu am sustinut ca lucrurile marunte conteaza...ca cele mai mici detalii iti fac inima sa iti sara la peste 10.000 de metrii inspre cer...

acum aproape 2 luni m-am mutat in casa noua...a patra chirie din viata mea de chirias hoinar...cea mai mica camera a unui apartament cu 4...de pe hol, in stanga...cu vedere in spatele blocului spre un fel de asfintit...minunata mea camera se compune dintr-o canapea asezata in stanga usii, ce se intinde pe post de pat si care nu se strange niciodata - pentru ca nu vreau eu...o biblioteca gen rafturi in stanga patului, lipita de perete...in continuarea bibliotecii, pana in peretele cu geam sta linistit un fotoliu ce, pentru a ma autoenerva, il folosesc pe post de cuier, aruncandu-mi hainele cu care vin din oras, geanta si esarfele...in capatul opus fotoliului e un mic soldatel coltar cu cateva rafturi triunghiulare pe care sunt asezate diverse acareturi...in mijlocul peretelui din dreapta e o comoda in care se ascund cele mai minunate parfumuri si creme si pe care troneaza nenea laptop...taburetul este personajul curios ce se plimba in micul spatiu ramas liber...
nu-mi plac peretii pentru ca sunt albi...si-mi dau impresia de camera de spital, dar imi aduc aminte si de camera de camin...oricum albul lor nu imi creaza deloc senzatia de casa, de camin, ci mai degraba imi aduc aminte ca sunt in trecere...noroc de un cui ramas ca atarna acum de el fotografia cainelui meu, care ma pazeste oriunde as fi...iar pe usa sunt visele mele...
perdeaua...da domle' am o problema cu perdelele...cum nu-mi plac peretii albi, nu-mi plac nici perdelele albe...daca ar fi dupa mine, in camera de somn ar trebui sa fie mereu perdele portocalii, care sa rivalizeze discret cu asfintitul...in camera de fata, perdea alba...si nu tu draperii...saptamana asta am fost la vanatoare de draperii...bineinteles ca n-am gasit ce as fi vrut...noh, asa e cand ai bugetul extrem de limitat si nu ti le iei pe comanda...in seara asta, in sfarsit, am agatat la geam draperii...cu flori de primavara...care au mai inveselit cat de cat atmosfera...si cum stau in pat si ma uit fix in ele, parca mi se umple sufletul de mici furnicaturi...aproape am ajuns acasa...

tragem draperiile? sau le facem deliciul vecinilor?

iarna nu-i ca vara...

Ati observat ca unii oameni arata mai bine vara decat iarna si altii mai bine iarna decat vara?

bine, in intrebarea de mai sus, "vara" trebuie luat ca termen ce desemneaza sezonul cald, iar "iarna" termen ce sta pentru sezonul rece...

Nu numai o data am ramas surprinsa cum persoane care arata extraordinar in sezonul rece, se prezinta dezastruos in sezonul cald...si treaba asta ma intriga...pentru ca atunci cand e frig purtam haine mai groase, sau mai multe randuri de haine...si randurile astea groase de haine nu fac altceva decat sa implineasca...si cu toate astea, sunt fete care arata mai bine asa infofolite decat intr-o rochie de vara, arata mai bine in blugi lungi decat in pantaloni 3/4, arata mai bine cu o geaca decat doar in tricou... si nu ma refer la exceptii, nu grase, nu enorme, nu strambe, nu schiloade...pur si simplu fete normale...nu fetele alea care arata amazing indiferent de gradele din termometru...

unii ar spune ca totul sta in atitudine...altii ar putea spune ca fiecare se simte in largul lui in functie de cat de mult ii place vremea de afara...cum sunt persoane care urasc frigul, iar altele care nu suporta caldura...iar unii ar putea spune doar ca totul e o problema de perceptie...

mi-e dor de tine...mine...

mi-e dor de tine in fiecare zi...in fiecare ora...mi-e dor de tine cu fiecare gura de aer pe care o respir...si cu cat ma gandesc mai mult la faptul ca mi-e dor de tine, realizez ca de fapt mi-e dor de mine...mi-e dor de starea pe care o aveam cand eram cu tine...mi-e dor de singura perioada din viata mea cand am fost cu adevarat fericita...mi-e dor de momentele in care simteam ca nu imi trebuie nimic altceva decat prezenta ta...mi-e dor de cum e uitai in ochii mei, de cum iti ajungea privirea fix in sufletul meu...mi-e dor de atingerea mainilor tale cand ma imbratisai...mi-e dor de cum dormeam impreuna...
din ce in ce mai mult realizez ca mi-e dor de mine...cum eram cand eram cu tine...de mine cum ma simteam alaturi de tine...de mine cum ma simteam cand credeam ca ma vezi asa cum sunt de fapt...mi-e dor de mine alintata de imbratisari cu drag...mi-e dor de mine linistita, relaxata, calma...mi-e dor de starea aia de "pace" pe care am trait-o doar in prezenta ta...
mi-e dor sa-mi fie bine...
mi-e dor de tine...

it's a first...

saptamana asta a fost clar saptamana unor inceputuri...unor inceputuri chiar bune as putea spune...
noua pasiune este darts-ul...mereu am fost talamba cand vine vorba de aruncat cu ceva in altceva/altcineva...niciodata nu am stiut sa arunc la tinta, mai niciodata n-am nimerit tinta...doua picioare stangi in loc de maini, ce sa-i faci...mai nou m-am apucat sa joc darts pe Sitei, in Iordan...si e bine...saptamana asta am castigat primul si al doilea joc de 501...restul sper sa urmeze...deocamdata e bine si atat...oricum un mare pas inainte...
aseara m-am jucat pentru prima data cu poiuri cu foc...iar in seara asta voi avea primul show cu foc...let's hope it's gonna be ok...pentru ca mi-a placut prea mult...

where do you live your life...

cand stateam pe Toamnei...strada Toamnei...era vara...si totul era easy like sunday morning...toate veneau si/sau plecau cu usurinta si naivitatea aerului cald de vara...nimic nu era prea serios...nici macar chestiile serioase...totul se rezuma la o disctractie continua, daca nu pe toate planurile, atunci macar pe cate un plan, alternant...toate problemele pareau a intra pe o ureche si a se ascunde undeva acolo inauntru, dandu-ti impresia ca au iesit pe cealalta ureche...in orice caz nu erau accesibile mintii si nu erau, prin urmare, supuse procesului de analiza/acceptare/constientizare/interiorizare/rumegare/solutionare...se depozitau toate intr-un sertaras acolo in cap pentru a astepta frigul, cand nu mai cauti distractia de afara si te uiti mai des inspre interior...cand stateam pe Toamnei raspundeam la toate cu veselia soarelui pe chip si nimic nu ma putea atinge din starea de beatitudine in care ma minteam...cand stateam pe Toamnei nu ma gandeam nici o secunda ca va veni toamna candva inapoi...urma sa fie un cald continuu si o mare boemitate...
acum stau in Scriitorilor...in cartierul scriitorilor...si simt ca a reinviat in mine setea de a citi si de a scrie...mi-am cumparat o sacosa plina cu carti pe care abia astept sa le citesc...am mai imprumutat doua de la varamia si 2 de la alta prietena...langa patul meu de aici ma vegheaza o biblioteca ticsita de carti...20 de rafturi pline pana la refuz de carti de toate soiurile...intr-o zi mi-a picat privirea pe titlul "Ghidul nesimtitului"...aseara am descoperit "Igiena sexuala" asezata fix pe raftul de langa capul patului..."Anii" Virginiei Wolf ma cheama obsesiv..."Jan si Jana" imi fura in fiecare zi privirile...am sa le citesc...dar mai intai trebuie sa le citesc pe cele imprumutate...si sacosa de carti proaspat cumparate in prima zi ploioasa de toamna...de cand m-am mutat in noua casa...chirie, pardon...mi-am promis sa scriu mai mult pe blog...imi placea cum era acum 2-3 ani cand scriam zilnic...cand mereu gaseam chestii care ma intrigau sau mi se intamplau fel si fel de lucruri minunate sau ciudate pe care nu voiam sa le uit...de cand stau pe domnul Caragiale mi-am promis sa scriu mai mult...pana la urma e si asta o varianta de a ma regasi...
acasa parca mereu trece timpul greu...zilele sunt interminabile...noptile o Eternitate...acasa totul e parca ireal...si mai niciodata nu fac ce imi propun...vin incarcata psihic pentru a face fel si fel de lucruri si a ma intalni cu fel si fel de oameni si sfarsesc prin a dormi toata ziua sau a lenevi cu ochii in filme...cand merg acasa am mereu senzatia ca "mai eee timp"...
si acum ma intreb daca suntem subconstient influentati de locul in care stam...si ma refer la numele strazii sau a cartierului...?

oare daca stai pe strada Soarelui esti shinny-happy-people?

Melodia saptamanii...

Nicu Alifantis - Ce bine ca esti

Du-mă, fericire, în sus, si izbeste-mi
timpla de stele, până când
lumea mea prelunga si în nesfirsire
se face coloana sau altceva
mult mai inalt si mult mai curând.

Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt!
Doua cântece diferite, lovindu-se amestecindu-se,
doua culori ce nu s-au văzut niciodata,
una foarte de jos, intoarsa spre pământ,
una foarte de sus, aproape rupta
în infrigurata, neasemuita lupta
a minunii ca esti, a-ntimplariï ca sunt.

cum de putem iubi asa repede?

cum poti sa iubesti atat de mult fara cunoasti persoana de prea multa vreme?

mi-am tot pus intrebarea asta in ultima vreme...si pana acum cateva zile, cand m-a izbit asa dintr-o data in mijlocul unor ganduri ce nu au nici o treaba cu subiectul, nu reuseam sa gasesc vre-un raspuns logic...stiu ca in iubire nu trebuie sa cauti ratiunea sau logica...ca ar fi absurd...dar de cand ma stiu m-am chinuit sa imi explic diverse treburi...de ce sa nu ma intreb "de ce?" si in cazul asta...
ramai uimit cand simti cum se nasc in tine sentimente pe care nu le-ai mai avut niciodata...ramai prost cand esti constient de ele si de puterea lor...si in acelasi timp si de faptul ca tu de fapt nu cunosti persoana respectiva decat de foarte putin timp...cateva saptamani...sa nu-ti tragi palme cand iti vine sa spui pentru intaia oara "te iubesc" unui om pe care il stii de nici 360 de zile? si pe de o pare iti aduci aminte de mitul iubirii la prima vedere...si apoi rationalizezi si iti spui ca aia nu e iubire, ci indragosteala, ca iubirea presupune mult mai multe chestii, presupune macar o evolutie in timp si in sentimente...dar nu spunea un nene odata ca totul e relativ? si timpul e relativ, deci sunt indreptatita sa spun ca iubesc, chiar daca nu a trecut mult timp...da, hun, se stie asta...nu imi trebuiesc ani de zile sa pot sa iubesc, poate unora le e de ajuns o luna...sau altora o saptamana...

si m-a izbit...cum poti iubi asa de repede? simplu...nu iti trebuie o viata sa descoperi in omul de langa tine toate lucrurile pe care ti le-ai dorit vreo data in "jumatatea ta"...poate ca ti-e de ajuns o luna sa aflii ca omul asta e fix ceea ce iti doresti, ca le are pe toate...si poate ca din momentul in care ai constientizat treaba asta, toate defectele lui sunt anulate by default...poate nu conteaza nimic altceva decat ceea ce ai vazut deja in el...poate ca nici o rabufnire isterica de-a lui nu te va speria, nu te va supara...vei stii ca el e tot el cel care le are pe toate cele pe care ti le doresti tu...si esti fericit ca exista si ca l-ai intalnit...si lui, bineinteles ca ii va fi greu sa te creada ca il iubesti, dupa asa putin timp...pentru ca el poate nu poate sa te iubeasca asa de repede...sau poate ca el nu te va iubi niciodata...

ironic...

imi plac zilele calde de vara cu miros de mare si nisip printre degete...ciresele si nectarinele...barbatii inalti cu parul lung...si parca vezi ca am sa ajung cu unul mic de inaltime si chel...savurand o gutuie in varf de munte...nu ca nu mi-ar placea muntele...

din ciclul...cat de ironica e viata...

in seara asta am murit. am innebunit. am plans. am urlat. mi-am macelarit sufletul. mi s-au ucis sperantele si mi s-au daramat toate visele...azi eu nu mai sunt eu...iar tu vei ramane intotdeauna tu...oricat de aproape...oricat de departe...in seara asta ma voi intinde langa tine in pat, chiar daca tu esti la mii de kilometrii departare, chiar daca tu dormi deja si nu vei fi stiind de mine...in seara asta mi se vor mucegai amintirile...si voi adormi intr-un parfum halucinant...dulce-amarui...
azi sint ca am atins fundul rapei si ca mi s-au infipt adanc picioarele in mocirla ei...azi stiu ca nici macar tu nu vrei sa ma ridici de aici...azi stiu ca ai inceput sa ma uiti...azi stiu ca eu nu voi putea uita nimic niciodata...azi stiu ca in loc de inima am o piatra pe care s-au inscriptionat toate cele ce au fost...si pe care poate se vor scrie ce vor sa fie...
am stupida senzatie ca nu voi mai dormi niciodata...sau ca daca voi adormi acum, nu voi mai vrea sa ma trezesc niciodata...am senzatia ciudata ca somnul nu va naste decat alti monstrii...

Melodia saptamanii

enjoy...
Simon And Garfunkel - The sound Of Silence

cand timpul trece prea incet...

nu ai timp totusi sa iti asculti gandurile...nu poti sa ii focalizezi pe oameni...si nu ii vezi prea clari...vezi doar ecouri ale trupurilor lor...si vocile le auzi amplificate si incredibil de clar...
cand timpul trece prea incet auzi si intelegi versurile melodiilor pe care pana atunci nu le-ai inteles...simti fiecare acord si sesizei greseli pe care in mod normal nu le-ai auzi...pe care nimeni nu le aude...poate nici cei care canta...
cand timpul trece prea incet vezi cu adevarat pentru prima oara fumul de tigara cum iese din gura...si il vezi cum se intinde pe o lungime de vreo 2-3 metrii departare de tine...ii vezi textura si ii simti miscarea...si te intrebi daca fumezi de o viata sau daca s-a inventat tigara care nu se mai termina niciodata...caci cele 7 sau 10 minute cat iti ia sa fumezi o tigara, trec ca si cum n-ar trece...sunt ca si cum nu sunt sau ca si cum au fost dintotdeauna...ca si cum ai trait toata viata in acele minute...
cand timpul trece prea incet...sesisezi toate lucrurile pe care in mod normal poate ca nu le-ai observa...
cand timpul trece asa de incet...aud gandurile celui care sta langa mine la masa...sau ma aud pe mine incercand sa imaginez gandurile lui...cand timpul trece asa de incet am senzatia ca il aud pe cel de langa mine cum sopteste tot ce ii trece prin cap, ca si cum nimeni nu l-ar auzi...nici macar el nu realizeaza ca le sopteste si nu le tine doar pentru el...
cand timpul trece prea incet auzi tot ce nu poti sa auzi si vezi tot ce nu poti sa vezi...

boem...

toamna trecuta imi doream o viata boema...mi-am luat bagajul in spate si m-am mutat in
Brasov...voiam sa cutreier orasul si muntii si sa traiesc fara griji, in acorduri de muzica buna si fum de tigara...imi doream o camera la mansarda si o narghilea...si multe carti...si pasi purtati pe drumuri cunoscute si necunoscute in cautarea unui mare nimic...de fapt o stare de liniste si de deconectare de la tot...bineinteles ca n-am avut parte de nimic boem...
in ultima vreme o ard aiurea boem...si nici macar nu m-am gandit sa mai traiesc boem...poate ca e punerea in fapte a vorbei alea...ca vine cand nici nu te astepti...in ultima vreme am trait cu adevarat boem...de pe o zi pe alta...cu banii in mana intrebandu-ma daca din ei sa imi iau un pachet de tigari si o bere sau ceva de mancare...am stat in pe jos pe Republicii sa vand cercei...am plecat de acasa cu 20ron in buzunar la festival al sighisoara...am facut autostopul la tg mures si n-am dat nici un ban...am venit la mare cu banii facuti la sighisoara sa imi caut job, mult prea tarziu pentru a gasi ceva bun...cu toate astea am gasit si am strans si banii de chirie pentru luna viitoare...dar ma boschetaresc in fiecare zi...ofer banii pe licori magice ce ma poarta in lumi mai vesele si mai fara de griji...si nu vreau sa ma trezesc inca la realitate...e inca vara...si am sa o ajut sa isi mai pastreze din caldura...e de azi pe maine si e bine...deocamdata...
stiu ca va veni din nou ziua in care ma voi trezi si voi da cu capul de pragul de sus al realitatii...dar deocamdata e vara...deocamdata e white horse...

cuvinte...

Mai tii minte cand am invatat sa scriem, cata grija aveam? cata pasiune puneam in fiecate codita sau caciulita, cat timp petreceam pentru a scrie o propozitie sau pentru a rezolva un calcul, cat suflet puneam intr-o compunere de clasa intai...mai tii minte cum scrisul chiar ni se parea o arta? nu neaparat prin ce transmitea el, ci prin simpla lui transpunere fizica...caligrafia...exercitiu de indemanare, control si rabdare...mai tii minte cat eram de fascinati cand umpleam o coala de caiet cu propozitii in litere mari, chinuit uniforme si rotunde? ce nebunie era daca depaseam liniile din caietul de dictando, facand un "z" prelungit dupa forma "g"-ului...Mai tineti voi minte cum umpleam foi intregi de A4 cu esee la romana? cum scriam pana ne dureau incheieturile, ne transpirau degetele si ne amorteau coatele pe masa? cum miroseam pasta de pix intinsa in cuvinte pe foaia alba de hartie? eu imi cautam mereu pixuri care sa scrie gros si "moale"...mi-au placut mult pixurile alea ieftine de le gaseai la chioscurile de ziare...alea transparente cu plastic albastru in capat...n-am sa uit insa niciodata primul meu stilou...subtirel, verde inchis, cu penita aurie...el m-a invatat sa imi pun gandurile pe foaie...il mai am si acum, dupa 16 ani, spart in capat, intr-o cutie, langa o sticluta de cerneala albastra "Pelican"...
Acum scriem cuvinte negre pe coli albe virtuale...in loc de stilou sau pix avem o tablie dreptunghiulara in care sunt incarnate litere si cifre, dintre care ne alegem semnele ce ne formeaza cuvintele...nu le mai cream, ci le alegem pe cele deja existente...nu mai e pasiune...nu mai e aceeasi satisfactie ca atunci cand ramai cu teancul de foi scrise de mana, cu durere de incheietura si de degete...nu mai simtit fizic presiunea scrisului...

azi am redescoperit bucuria de a insira cuvinte cu pixul pe foaie...

fuga de sine...

e atunci cand zambesti cand esti trist...atunci cand te arati serios dar tu te simti cel mai fericit...cand pleci de acolo de unde n-ai mai pleca niciodata...cand iti bei mintile alaturi de oameni dragi cu care mai degraba ai sta la povesti...cand renunti la prieteni pentru a fi cu nimeni...cand pleci de undeva pentru a ajunge nicaieri...cand te arati indiferent la toate din jurul tau...tie de fapt iti pasa prea mult ca sa iti mai pese...
atunci cand pleci in fiecare vara sa lucrezi la aceeasi terasa de la mare...cand cauti mereu aceeasi senzatie pe care ai simtit-o acum 3 ani...cand te cauti mereu pe tine cel de atunci, uitand ca nu mai esti decat cel de acum...cand iti pierzi pasii printre mese si banci vechi la care stau oameni noi...
si te regasesti in dimineata lor si-n noaptea ta...cu muzica in urechi...
si lumea nu stie mai niciodata cine si cum si de ce esti tu...doar unde...

sunete...

Tanti G. are greieri in bar...
acum ceva saptamani bune dicutam cu un nou amic despre micile bucurii ale vietii...cum ar fi mirosul...pamantului udat de ploaie...padurii cand se topeste zapada...primelor flori de primavara...aerului rece de iarna sau briza verii...pentru ca altfel miroase a iarna si altfel miroase a toamna...
azi dimineata, iesind din tura de 24 am sesizat pentru intaia oara ca barul 2 canta...si nu era muzica din difuzoare...si nu erau frigiderele care bazaiau, ci acolo jos, undeva ascunsi, cantau greierii...asa de frumos incat m-au izbit vizual vacantele de vara la tara...acolo unde totul era o liniste, o lipsa de griji - pentru ca la vremea aceea nu cunosteam semnificatia grijilor -, o sumedenie de emotii si trairi care te transpun intr-o cu totul alta dimensiune...departe de stresul urban, de zgomotul si praful orasului, de chirii, intretineri si alte acareturi din astea...departe de bani, aglomeratie, zapaceala, imbulzeala, ghionturi si calcaturi pe bataturi...sa auzi greierii cantand la 6 si ceva dimineata intr-un bar al unei terse rock n' roll de pe litoralul marii negre...e absolut demential...simteam cum calc desculta pe iarba si cum imi bate vantul prin parul incretit de apa sarata...si rochia se juca si ea pe aceleasi ritmuri...
nu era nici vant, nici iarba, nici rochie...doar par ondulat si blond, ochi obositi si rosii...si un bar parasit in zori de toti clientii veseli...tanti G. dadea afara cu matura urmele pasilor lor rataciti...eu faceam o bratara din ate pe banca din fata...
cine si-ar imagina in timp ce sta la coada sa-si ia o bere, ca acolo sub bar canta greieri?...
unul din micile lucruri care ma fac sa zambesc si sa spun impotriva tuturor ca la vita e bella...
buongiorno principessa!

gol si treaz...

"Plin de entuziasm m-am intors in padure in noaptea aia, spunandu-mi: Ce inseamna ca exist aici in universul infinit si in tot acest timp ma gandesc ca sint un om care sta sub stele pe terasa lumii, dar de fapt sunt gol si treaz de la un capat la celalalt al nimicului si al constientizarii tuturor celor ce exista? Inseamna ca sint gol si treaz, ca stiu ca sint gol, treaz, si ca nu-i nici o diferenta intre mine si celelalte lucruri. Cu alte cuvinte, inseamna ca am devenit una cu toate celelalte lucruri..."

Jack Kerouac - Vagabonzii Dharma

Astazi ne despartim...

Astăzi nu mai cântăm, nu mai zâmbim.
Stând la început de anotimp fermecat,
astăzi ne despărţim
cum s-au despărţit apele de uscat.

Totul e atât de firesc în tăcerea noastră.
Fiecare ne spunem: - Aşa trebuie să fie ...
Alături, umbra albastră
pentru adevăruri gândite stă mărturie.

Nu peste mult tu vei fi azurul din mări,
eu voi fi pământul cu toate păcatele.
Păsări mari te vor căuta prin zări
ducând în guşă mireasmă, bucatele.

Oamenii vor crede că suntem duşmani.
Între noi, lumea va sta nemişcată
ca o pădure de sute de ani
plină de fiare cu blană vărgată.

Nimeni nu va şti că suntem tot atât de aproape
şi că, seara, sufletul meu,
ca ţărmul care se modelează din ape,
ia forma uitată a trupului tău ...

Astăzi nu ne sărutam, nu ne dorim.
Stând la început de anotimp fermecat,
astăzi ne despărţim
cum s-au despărţit apele de uscat.

Nu peste mult tu vei fi cerul răsfrânt,
eu voi fi soarele negru, pământul.
Nu peste mult are să bată vânt.
Nu peste mult are să bată vântul ...



Ştefan Augustin Doinaş

cadeeeee...

iar au spart astia site-urile de joburi...sambata trecuta cel din imagine...

si uite asa ma linistesc...si imi dau seama ca nu sunt singura care nu este sunata in urma aplicarii la diferite joburi...ca nu sunt singura careia nu i se vizualizeaza Cv-urile trimise...sunt altii si mai disperati si/sau mai nervosi decat mine...care isi revarsa ura pe administrator...caci angajatorii nu-s de gasit...

bafta

sani mari...

sanii mari...daca nu ii ai, ii vrei...daca ii ai, nu mai pare totul chiar asa de roz...majoritatea fetelor care nu au sani mari, ii vor mari...majoritatea barbatilor vor/plac fete cu sani mari...ai ajunge la concluzia ca toata lumea vrea sanii mari...mai putin cele ce ii au...de cele mai multe ori ele nu si-i doresc asa de mari...pentru ca in ei se opresc privirile tuturor trecatorilor...in ei se izbeste invidia multor femei...ei sunt tinta privirilor imbibate cu uimire...sanii mari genereaza mereu sporturi precum "holbarea", "cine saliveaza mai mult", "vorbitul fara perdea"...si sa nu uitam, la loc de cinste, de sindromul Tourette...

holbarea...la inceput crezi ca persoana care se apropie de tine din sens opus este la o distanta considerabila de tine, deoarece ii distingi albul ochilor si aproape ca ai spune ca ii vezi si pupila...dupa cateva secunde iti dai seama ca individul(de obicei) nu este chiar asa de aproape de tine...el doar ti-a observat sanii si i-au crescut si lui(poate din tendinta de imitare) ochii in orbite...cand totusi distanta se reduce, intorcand capul mereu inspre perechea de sani, cu putina dexteritate, ai putea sa ii numeri vasele de sange inrosite in albul ochilor(nu, nu are toata lumea conjunctivita!)...care ii cad din ce in ce mai adanc in decolteul tau...hei, dude, unde vrei sa ajungi? da-ti doua palme sa-ti intre la loc in cap ca altfel n-ai sa mai vezi sa ajungi acasa...poate te asteapta cineva...

cine saliveaza mai mult...acest sport este o varianta a holbarii, derivand direct din aceasta...ce fac astia de la next level? pai simplu, simultan cu holbarea ochilor pana li se sparg vasele de sange in fuga lor din orbita, casca gura pana le vezi aproape toata dantura(asta daca o mai au, daca nu, printre gingii vorba aia)...concentrati prea mult pe sani si acaparati de uimire, indivizii isi pierd functiile ce in mod normal sunt reflexe...de exemplu: inghititul salivei...nu prea te concentrezi ca sa inghiti saliva, o faci reflex...eh, aparent lor li se blocheaza reflexul asta in momentul in care li se bulbuca ochii...nenica, nu e deloc appealing! inchide gura ca intra musca si picura pe jos...iacs...

"vorbitul fara perdea"...la categoria asta, ofer premiul 1 bucurestenilor si bucurestencelor...fara numar la voi...pentru ca voi va pricepeti cel mai bine la categoria asta...de-a lungul celor 3 ani locuiti in Bucuresti am intrat in contact hard core cu sportul asta...de la "mama ce ti-as face" la "ce mi-as baga-o intre ele"...e cale lunga si melodica pe plaiurile mioritice ale capitalei...cu toate astea, ceea ce m-a surprins cel mai mult au fost reactiile fetelor mai da' cartier asea care mi-au impartasit in mijlocul zilei fanteziile lor inspirate din filmele de dupa 12 noaptea...pustoaicele de liceu din ziua de azi...of of...dragilor si dragelor, daca-mi spuneti cat de multe si de mari v-ati baga si v-ati scoat dintre ai mei sau ce ati prelinge pe ei, zau daca nu ma faceti sa o iau la fuga si sa-mi bag castile cu muzica la maxim in urechi...

sindromul Tourette...in cazul de fata se prezinta a fi ca varianta a "vorbitului fara perdea"...asemanator cu "cine saliveaza mai mult", se pierde functia gandirii(nu ca "vorbitul fara perdea" s-ar putea desfasura in existenta acesteia)...se pierde insa si gramatica si toate alea ce tin de compunerea unei propozitii sau fraze...acest sport se poate manifesta concomitent cu "holbarea"...si se verbalizeaza prin cuvinte de gen "fuck", "p**a mea", "te-as f**e", "mortii masii", "sl*b*z", "aoleu", "vai de mine", "ai-a-ia", "nebuno" si alte perle ce tin de limbajul autohton de trotuar...mey bahitzash, io te anuntz ca je m'en fiche de familia lexicala a cuvintelor vulgare pe care mi le adresezi...poate la colt de bloc agati o golanca, sau poate stoarfei ii place cand ii dai bani...dar pe o tipa normala n-o s-o agatzi asa never...no freackin' way!!!

calmati-va...

Dorul Dorului

azi a revenit...si cand nu ma asteptam...tiptil...pasind fara sa-si tarasca papucii, si-a facut iar loc pe sub pielea mea...eu nu mi-am dat seama...decat cand a asediat pieptul...cu sute de furnici care-i pazeau capul in timp ce el cucerea inima si batea de zor victoria...bum bum bum...tic tac tic tac...pam pam pam...imi batea in inima din ce in ce mai tare...cu un soi de sfori ma sufoca prin interior...mi-e greu sa respir...mai ales ca intre timp a dat drumul la mii de ganganii sa-mi alerge prin stomac...ceva greu ma apasa...m-au cucerit...nu mai sunt a mea, sunt a lui...sunt a Dorului...

Stand by me...

No matter who you are...no matter where you go in your life...at some point you gonna need somebody to stand by you...

So stand by me

Replica la cutremur...

Cand zici ca faci si tu un dus sa te relaxezi...iti urla maica-ta in capul scarilor disperata...iar tuna afara...la dracu...si ce tot urla mama la mine...sa ma lase in pace, fac si eu un dus pe ziua de azi...nu imi iau bine prosopul pe mine ca iar urla la mine..."iesi din baie"...ce mama masii e maica-mea asa de suparata? n-am voie nici sa ma spal? "ies acum, lasa-ma sa ma imbrac si eu"...pfai, nici sa ma imbrac nu-mi tihneste, cred ca iar plec de acasa..."e cutremur, hai odata, coboara"...nu-mi amintesc cand am tremurat asa de tare ultima oara...nu nimeream hainele sa ma imbrac..."iesi odata mai copile, tu n-auzi e cutremur"...iesea disperarea si panica pe gura maicamii..."vin acum"...dar mai intai sa ma imbrac, nu vreau sa ies in prosop...duc mana instinctiv la colierul de la gat...esti acolo, e bine...rasuflu usurata...ies din baie si in fata mea se intind scarile care duc la parter..."pai si cobor pe scari?"...n-am terminat bine intrebarea ca eram deja jos, nu stiu cum...maicamea urla...eu ma gandeam doar la El...ma ia panicata mama de o mana si ma trage spre bucatarie...cand am ajuns acolo mi-am dat seama ca tremur ca varga...mi se inmuiasera genunchii...asa ceva mai rar...ma asez la o tigara...sa ma calmez...ah, ce tari sunt tigarile lu tata...trebuie neaparat sa-mi cumpar un pachet de-al meu...oare El e bine? totusi sta la etajul 4...sun la bunici. pauza. telefonul nu are semnal. bag picioarele in RDS...sun disperata la bunici, sunt batrani si singuri si mi-e frica sa nu se fi speriat...bunicul meu e predispus la inca un infarct...mi-e frica pentru el, pentru ca mi-e tare drag...bunica-mea e mai nesimtita, nu-mi pasa asa de mult de ea ca de bunicul...dar Tu? Tu ce faci? sunt cu ai mei langa mine si nu pot sa Te sun...am telefonul in mana si nu pot sa-l folosesc...pentru ca e reteaua blocata...

Intr-un final aflu ca bunicii sunt bine...

Apoi aflu ca si tu esti bine...si ca n-a patit nimic nimeni...ma bucur ca sunteti cu totii bine...

Se pare ca din cand in cand e bine sa ne mai cutremure cineva...chiar daca e Pamantul...asa ne dam seama cat de mult tinem la cineva...cat de mult ne pasa de cei din jur...cat de mult am vrea sa stim ca si ei sunt bine...

Simt nevoia sa-ti spun ca te iubesc...

Simt nevoia sa va spun ca imi sunteti dragi...

Va imbratisez tare...

morala:

1. cutremurul te poate prinde in cele mai incomode situatii...eu niciodata nu m-am imaginat iesind din casa cu prosopul pe mine...tot timpul am crezut ca asta li se intampla doar femeilor singure trecute de 50 de ani...nu stiu de ce...
2. trebuie sa-mi afisez mai des afectiunea fata de cei dragi...pentru ca niciodata nu stii ce se poate intampla...sau cand se va intampla...

Durau - statiunea cocalarilor...

Cu ocazia Pastelui am ajuns cateva zile la poalele Ceahlaului, in Durau...mai mult ca sa schimb decorul si ca sa apuc sa mai urc pe munte...ca in zona am tot fost in timpul liceului...nu prea era nimic nou de descoperit...dar am spus ca totusi voi redescoperi locuri cu amintiri de demult...dar de unde atata fericire? am descoperit o statiune ticsita cu fel si fel de tonuri de manele si/sau muzica populara, adica "de petrecere"...prin care misunau oameni tuciurii, cu figuri care mai de care mai dubioase, care denota doar apartenenta la cultura cocalarului...astia nici nu ar trebui sa aiba un semn agatat la gat... pentru ca ii simti dupa cum sunt tunsi - raton style -, dupa cum se imbraca - cu treninguri contrafacute si de proasta calitate pe care sunt inscriptionate logo-urile unor branduri celebre sau numele unor tari straine...ii simti dupa cum se uita ca boul la poarta noua sau, dupa caz, precum curca in lemne...ii simti dupa cum calca si dupa cum vorbesc...

dupa o scurta plimbare de-a lungul strazii - pentru ca intreaga statiune se desfasoara de-a lungul unei strazi - turistii sunt binevoitori si te pun in tema cu ultimele hituri manelistice sau cu ceea ce se vrea a fi muzica populara...si chiar daca incerci sa scapi de ei intrand putin in padure, nu ai nici o sansa, pentru ca ii gasesti si pe acolo la un mic gratar...

si am spus ca pot scapa de toata poluarea asta fonica si vizuala daca urc pe munte...ca doar nu urca asa multa lume si clar nu se va auzi decat natura...naiva mai sunt! tot traseul catre Cascada Duruitoarea a fost un calvar...zeci de cocalari impanzeau padurea...si pe langa faptul ca de pe la telefonul unuia se mai auzea cate o melodie de haoleu, in permanenta se gasea minim un specimen care sa urle cat il tin plamanii tot felul de prostii...imi parea rau ca nu am ipod-ul la mine sa nu mai aud nimic...caci linistea naturii clar nu o puteam auzi sau simti...eram de-a dreptul in jungla cocalarilor, in padurea celor prost crescuti...exasperant...si ca sa nu le mai vad adidasii si blugii branduiti sau treningurile contrafacute, am cautat cu privirea ceva demn de fotografiat...de unde? oriunde te uitai mizerie: sticle de plastic, sticle de sticla, can-uri de bere/suc/energizant, ambalaje de ciocolata, biscuiti, napolitane si croisante,pahare de plastic, pungi, batiste si hartie igienica cat cuprinde...de-a dreptul dezolant...cred ca a fost cea mai enervanta si mai trista plimbare de gen...efectiv mi-era mila de ceea ce se vrea a fi Rezervatia Ceahlau...pentru ce mai iau taxa salvamontistii ca sa te lase sa faci traseul? ca sa te delectezi cu putina padure poluata? sa vezi un munte plin de gunoaie? sa-ti rupi gatul alunecand pe un can de bere? degeaba sunt 2 semne pe traseu, cocalarii nu stiu sa citeasca...sau daca stiu nu inteleg ca mizeria nu se arunca, ci se baga in buzunar...ingrozitor...nu aveam absolut nimic la mine, caci as fi strans eu macar parte de gunoaie...eram hotarata sa fac un fel de reclamatie la salvamont, dar ploaia ne-a gonit de pe munte si tot ce voiam era sa ajungem mai repede in camere sa nu racim...

Declar oficial si fara nici o jena...Durau - raiul cocalarilor...
trist...