a trebuit sa fie week end-ul trecut Halloweenul ca sa mi se reaminteasca ce lucruri frumoase am trait...a trebuit sa reintalnesc un drag cunoscut si sa imi spuna el cum ii aduc aminte de "cum era pe vremuri"...sa vorbesc cu el despre 2 Mai, Sighisoara si concerte...
nu am fost eu la prea multe concerte, insa am numai amintiri placute legate de cele la care am fost...
17 iulie 2007 - The Rolling [mother fucker]Stones
only the best band ever, dupa parerea mea...lucram pe vremea aia ca barman in White Horse, la mare...nici nu incheiasem 24 de ore de tura si alergam spre gara cu un rucsac imprumutat in spate sa prind trenul spre Constanta si apoi spre Bucuresti...pana la Bucuresti am dormit...era aer conditionat, iar galagia din jur nu ma incurca deloc...simteam priviri ciudate, dar eram mult prea obosita sa imi pese...m-am trezit cand trenul trecea prin Basarab(sau cel putin asa mi s-a parut mie in dezmeticirea mea)...din intamplare m-am uitat pe jos si am vazut unul din cerceii mei...probabil imi cazuse in somn...cand am pasit pe peronul capitalei parca am primit un sut in stomac, lipindu-l instant de plamani...o caldura infernala...mie imi inghetasera picioarele in tren...nu fac bine 3 pasi si un barbat imi da o cartela de metrou cu cateva calatorii ramase, pe motiv ca lui nu-i mai trebuie ca pleaca...uite ce noroc...merg la Spring la Victoriei, mananc o pizza si intr-o sticla de Pepsi amestec un plic de ness...cam o ora m-am chinuit sa ma uit la un film ce rula la televizorul din separeul fumatorilor...trebuia sa profit de aerul conditionat, afara era macel si pana la concert mai erau muuulte ore...m-am dus la baie sa fresh myself...si m-am simtit ca un boschetar...pentru prima oara realizam ca port aceleasi haine cu care eram la munca...fuck, am plecat cu tricoul cu White Horse Staff pe mine...las ca nu-i bai...plec spre stadion...spre Lia Manoliu...aveam emotii...si in acelasi timp simteam ca sunt intr-un vis (de la oboseala) si intr-un cosmar (de la caldura)...vreo 2-3 ore de asteptat sa intru pe stadion...asfalt frigand sub talpi...borduri incinse sub fund...sub talpi...am intrat...iei...am un scaun de plastic doar al meu in tribuna Best (adica cea de vis a vis de VIP)...ma uit in jur...la tribuna mea numai straini si in genere oameni peste 30 de ani, deh cine se indura sa dea aproape 3 milioane pe un bilet...dar cum mergeam singura era mai bine ca la gazon A am spus eu...cald...nici un pic de umbra...mergand sa-mi iau niste apa...2 gardieni incearca sa ma agate pe aceeasi tema de caldura...aratam ca dracu...ma intorc pe scaunul meu...invidiam baietii care isi puteau da tricoul jos sa stea la bustul gol...mi-e cald...eram singura si ma plictiseam, simtindu-ma ca o ciudata ca am venit singura la concert...pe seara, cand soarele s-a mai domolit, a cantat Iris...n-am inteles nimic...de la caldura era totul neinteresant...ma suna Robert de la White ca e venit si el la concert si ca sa vin la gazon B sa stam cu totii...incerc sa vorbesc la paza...nu ma lasa...le explic ca am bilet de 4 ori mai scump...nu vor...incerc sa propun un schimb cu cineva de la gazon B, nu vor...ma intorc dezamagita spre scaunul meu...cand dau nas in nas cu fostul meu sef, surprins ca ma vede la concert in tribuna aia...imi era dator si are cunostinte multe...i-am spus baiul, fara nici o jena...a dat un telefon si a vorbit cu 2 jandarmi si am trecut la gazon B...inainte de concert am dat pe gat un alt plic de ness...uitand ca nu mai am nici o gura de apa...aprind repede o tigara...amarala aia ma face sa mi se intoarca...as vrea sa vomit dar unde? ma uit in jur, numai picioare...nu pot sa vomit pe astia imi spun...frate, nici sa vrei si nu poti...se aud primele acorduri din Start me up...si am sarit si eu in picioare...o stare euforica cauzata de muzica, emotii, ness, caldura, oboseala, placere, fericire, oamenii din jur...minunat...cu noi erau si 2 tipi...unul dintre ei foarte inalt si bine facut, celalalt mai maruntel si slabut...sau cel putin asa mi-i amintesc eu...nu mai stiu cum ii cheama...glumim si radem cu totii..e demential, de parca am fi prieteni de-o viata...aaaaa...Satisfaction, melodia vietii urlu cat pot...cel inalt ma ridica pe umeri...nu stiu cand am ajuns sus...dar era asa racoare si bine...fredonand versurile melodiei mele preferate am ramas tampita...stadionul ala imens era full...nu cred ca mai vazusem niciodata asa multi oameni la un loc...impresionant...
nu stiu ce mana m-a impins, dar mi-am dat tricoul jos si am inceput sa cant in continuare melodia mea...de pe scena mobila, Mick Jagger canta "I can't get no satisfaction" si arata cu mana inspre mine...nu-mi venea sa cred...pierd eye contact-ul si ma uit in jos...brusc ma apucase o mare ameteala...in jurul nostru vad o mare de oameni care nu se mai uitau inspre scena, ci se uitau la mine in sutien si imi faceau poze cu telefoanele mobile...ajung iar in multime...ma izbeste caldura si iar mi se face rau...blestematul ala de ness...gura mamii lui ca mai degraba imi era somn decat sa imi simt corpul ca explodeaza...
se termina concertul...my god, nu-mi vine sa cred ca s-a terminat si asta...ne asezam in fund pe jos si ne aprindem cate o tigara...apoi hai la drum...e aproape miezul noptii si trebuie sa prind trenul spre Constanta...la 8 dimineata intru in tura de 24...mi-e lene...as ramane pe stadionul ala si as dormi...cand ne ridicam, stadionul aproape gol...ce repede se termina momentele frumoase...parca nici n-a fost...trecand prin tunel pe sub tribune...toata lumea fredona uuu--uuu-uuu-uuu...mi s-a facut pielea gaina...cu siguranta s-au apucat unul sau doi si s-a propagat pana cand toata lumea murmura acelasi pasaj de melodie...
daca ma intreaba cineva cum mi s-a parut concertul am sa ii raspund mereu cu un singur cuvant: "orgasmatic"...
de atunci, nici un concert nu m-a mai impresionat...
asa m-am dezbracat eu la Rolling Stones...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu