La rascruce...

La rascruce e un loc minunat unde ne gasim cu totii la un punct din viata noastra...de fapt la mai multe puncte ce semnifica fiecare moment mai mult sau mai putin important din viata noastra... ne gasim la intersectia unor zeci de intrebari care incep cu "de ce"...inevitabil, la un momentdat o sa fim pusi sau o sa ne punem in situatia de a alege intre ceva si alt-ceva...o sa pendulam in delir intre un X si un Y, incercand sa alegem ce e mai bun pentru noi...

in orasul asta minunat, care in ultima vreme mi se pare ingrozitor de plictisitor, ne intalnim mai multi la aceeasi rascruce de drumuri...de obicei sambata seara, cand iesim sa bem ceva, sa ne simtim mai putin plictisiti decat in singuratatea de acasa, sa socializam, sa ne intalnim cu prietenii...ne intalnim cu totii la aceeasi rascruce de drumuri ce intersecteaza cu o strada ce-ti ceeaza impresia ca e interminabila...v-ati prins unde suntem...muzica e buna...se mai trezeste din cand in cand o copila cu ifose de vedeta sa ne intrebe "ce mai vreti sa ascultati", ca se duce ea la bar si pune in playlist aceleasi melodii pe care oricum daca nu le-ar pune ea tot le-am auzi, ca le auzim mereu...ma buseste rasul...am depasit de mult varsta ei...o regret...varsta, nu si comportamentul ei...n-am fost ca ea niciodata si nici n-as vrea...in fine, dupa cum spuneam...suntem cu totii la rascrucea asta minunata de drumuri...ni se intersecteaza, vrem nu vrem, si vietile, si povestile si ideile, chiar si bauturile...e frumos ca nu-ti mai auzi gandurile cateodata...eu de aia merg in locul asta minunat...sa scap de singuratatea camerei mele cu draperii cu flori de primavara in care cateodata imi aud mult prea tare gandurile...

ce e interesant la rascrucea asta e ca de fiecare data cand am fost acolo am intalnit oameni care mai de care mai...am sa ma opresc aici, pentru ca oricum i-as denumi, nu i-as denumi bine si s-ar interpreta gresit...si acesti oameni care mai de care, pe care ii cunosc mai mult sau mai putin sau chair deloc din vedere, se gasesc sa isi intersecteze vietile cu a mea...mai pe romaneste, de fiecare data cand merg la rascrucea asta se gaseste cate un individ care sa-si bage ideile intre ochii mei...sunt oamenii cu care am avut unele dintre cele mai ciudate discutii ever...dar ciudate intr-un fel interesant...in felul lor atipic, discutiile sunt delicioase...oamenii nu ma intereseaza sub nici o forma ca si barbati, caci ei asta vor, in schimb ma ingrop in ideile lor pentru ca ele zgarmanesc in ideile mele...si se nasc discutii delicioase...nu pot sa redau discutiile, pentru ca deliciul lor e pe moment si fara elementele non-verbale si para verbale nu-si au deliciul pana la capat...insa pot sa-i descriu putin pe indivizi...

tipul nr 1. Cu nr 1 recunosc ca eu am intrat in discutie...unul dintre oamenii pe care nu i-am vazut niciodata de cand stau in orasul asta...by far un chip interesant care nu urla de prostie, idiotenie, limitare...pare un tip interesant...si imi place pentru ca e inalt si are privirea blanda...descopar insa ca nu stiu sa fac primul pas si ca, prin urmare e unul dintre aceia care o sa ramana inabordabili...cu el n-am purtat niciodata o discutie, ci am schimbat doar, stangaci, cateva replici...cu tipul nr 1 mi-ar placea sa am discutii interesant de ciudate si ciudat de interesante, insa a devenit de-a dreptul imposibil...merita mentionat datorita privirii...si cam atat...

tipul nr 2. Cu tipul nr 2 am schimbat involuntar cateva priviri si zambete in timp ce dansam...nu ma uitam la el intentionat, de fapt nu ma uitam la nimeni, priveam in gol...iar privirile lui s-au nimerit sa fie de cateva ori in golul meu...tipul nr 2 m-a abordat cu o intrebare la fel de vaga ca intreaga conversatie de 3 ore pe care am avut-o dupa ea...frumusel si dezinvolt, isi depana ideile aproape de urechea mea, de parca imi spunea un secret vital...oarecum tot ce am vorbit a fost legat de un stil de viata mult mai profund decat in mod normal...energii, meditatie, yoga ands tuff like that for about 3 hours...l-am lasat mai mult pe el sa vorbeasca, pentru ca imi placea mult cum vorbea si stia mai multe decat mine...plus ca pasiunea lui pentru subiect imi crea o stare placuta...iar prezenta lui ma facea sa ma simt ca in preajma unui vechi amic, de fapt el fiind un necunoscut pe care il vedeam pentru prima oara...la un momentdat a aparut tipul nr 1 care se aseaza fix vis a vis de mine...discutia cu tipul nr 2, nu mai parea asa de interesanta ca inainte...in ultima jumatate de ora ma chinuiam mai mult sa pastrez firul logicii lui, fiindca tipul nr 1 ma tinea de vorba din priviri din fata...morala: daca fugi dupa 2 iepuri, nu prinzi niciunul...

tipul nr 3. Pe el il cunosteam putin de dinainte...ne mai intalnisem prin alte locuri de socializare ale comunitatii si mai schimbasem replici amicale...tipul nr 3 s-a purtat intotdeauna frumos cu mine si a fost mereu amabil si prietenos...de ceva vreme insa, tipul nr 3 imi lasa senzatia ca ar fi ceva mai mult decat amabilitate si amicitie...discutiile noastre sunt limitate, abordand mereu aceleasi teme...deh, nu ne cunoastem, e cel mai usor sa vorbesti despre lucrul care cu siguranta ne-a adus la aceeasi rascruce: muzica...tipul nr 3 se bucura de fiecare data cand ma vede...si eu ma bucur de fiecare data cand il vad pe tipul nr 3...in seara cu pricina, mi-a spus ca ii aduc aminte de "vremurile de demult"...fapt care mi-a facut seara minunata...si inca cateva zile de atunci...si nu pentru ca mi-a spus el treaba asta, nu pentru ca mi s-a spus mie treaba asta...ci pentru simplul fapt ca mi-am adus eu aminte de vremurile de demult...de cat de fericita am fost in anumite momente, de cat de multe lucruri frumoase am trait...ultima oara cand l-am vazut pe tipul nr 3 mi-a spus de cateva ori "I love you"...era putin ametit si probabil de asta...mi-e frica totusi sa nu aiba dreptate feelingul meu...imi place de tipul nr 3 ca amic...si doar ca amic...

tipul nr 4.Pe tipul nr 4 l-am cunoscut pentru prima oara in alta seara cu pricina, la aceeasi frecventata rascruce...cineva daduse cu gaz lacrimogen si ne adunasem cu totii intr-un loc unde era aer curat...tipul nr 4 bause destul de mult in seara cu pricina...si parea genul de om interesat de orice pica...nu m-a nimerit...insa, in felul lui e funny...tipul nr 4 e acel party animal care bea mult si se simte bine si arata prin toti porii lui ca se simte bine, necenzurandu-se deloc...e genul de om care urla cat il tin plamanii, care ia pe toata lumea la dans, care incearca sa te convinga sa te simti si tu la fel de bine ca el, cu el... e genul de om care prin manifestarile lui cade in penibil...care te poate face de ras (daca la ora aia mai e cineva care nu se poate face de ras)...genul de om care la un momentdat te face sa spui "nu-l cunosc"...in lumea lui e happy...in lumea mea nu e deloc...

tipul nr 5. Asta e prieten cu tipul nr 4...fata lui nu are nimic care sa te faca sa il recunosti a doua oara cand il vezi...e atat de amorf incat cred ca nici el nu se recunoaste in oglinda si se confunda cu altul...tipul nr 5 nu are nimic deosebit si stie ca nu are nimic deosebit, de aia incearca sa faca fel si fel de glumite ca sa iasa in evidenta...incearca sa spuna niste replici care sa te faca sa il tii minte, crezand ca prin ce spune e original...el iti spune ceea ce crede el ca tu nu te astepti sa auzi, dar ti-ar dori sa auzi...in aceeasi seara cu pricina mi-a aruncat un "esti sexy", in timp ce-si taria picioarele spre buda...am incercat sa ii spun ca nu cred ce-mi spune si a insistat, neintelegand ca eu de fapt ii explicam ca nu imi doresc sa fiu sexy...ca replica lui nu m-a atins unde trebuia, ca nu mi-a spus ceea ce voiam eu sa aud...el n-a inteles si a inceput sa imi spuna despre cum ii place lui de mine...am renuntat rapid la ineptiile lui si l-am lasat sa vorbeasca...oricum era tipul nr 4 langa el, nu pot sa spun ca l-am lasat cu ochii in soare...revenind la locul meu din rascruce, am uitat de incidentul cu tipul nr 5, insa el nu a uitat de discutia anterioara...si ofticat fiind de faptul ca nu m-am flagelat la replica lui, s-a gandit ca se poate face remarcat daca e ironic si da o replica taioasa...intamplator radeam si s-a gasit sa imi spuna ca nu ii place rasul meu...ceea ce m-a facut sa rad mai tare...fiecare rade cum poate, frate...eu nici nu mai stiu cum arata, dar el are sa incerce iar sa se faca remarcat data viitoare cand ma va vedea...sunt convinsa...

tipul nr 6. Pare un tip la locul lui, adoptand o figura nereusita de intelectual...m-a privit mult timp pana sa vina sa imi vorbeasca...cu priviri din alea fixe si insistente de ma faceau sa il intreb, de la distanta, tot din priviri, ce s-a intamplat...intr-un final isi ia un scaun si vine sa se aseze langa mine...incepe conversatia spunandu-mi ca vrea sa impresioneze...treptat mi-am dat seama ca ar fi vrut sa ma impresioneze pe mine...o daaa, nu!...tipului nr 6 ii ofer o nota mare pentru perseverenta si pentru osteneala data...s-a chinuit sa isi aleaga cuvintele pe parcursul intregii conversatii, uitand insa ca trebuie sa aiba o logica in ceea ce spune...el insiruia idei, care aveau o oarecare legatura una cu alta, in schimb nu aveau nici o legatura cu ceea ce spuneam sau il intrebam eu...logica lui era doar in cadrul frazelor interminabile pe care cu multa grija si le formula intai in cap...uitand ca trebuie sa converseze cu persoana din fata lui si nu sa tina un monolog oarecum inteligent...coeziunea interna a frazei nu are sens decat daca fraza relationeaza cu realitatea, altfel mai bine ramane in gand...pe cand el formula doar fraze coerente si logice si oarecum academice, neavand insa nici o legatura cu ceea ce incercam eu sa vorbesc cu el...ca in bancul cu puricele, daca stiti...intr-un final a incercat sa ma impresioneze spunandu-mi: "eu sunt electrician"...replica ce mi-a adus cu zambetul pe buze inca cateva zile de la seara cu pricina...si dupa ce in jur de o ora mi-a spus ca vrea sa ma impresioneze, a concluzionat ca nu vrea sa ma impresioneze, dar el a avut o formatie...sa ma darame rasul...m-am abtinut...imi venea sa-i spun ca majoritatea amicilor mei au cantat in vre-o formatie, sau inca mai canta si au concerte si blabla...nu am putut insa sa ii stric omului mica lui bucurie...se simtea si el special prin acea experienta din trecutul lui glorios...ma tot gandeam la Remus care a cantat cu Manowar...si iar ma busea rasul..."eu sunt electrician" ma facea sa nu ii dezvalui ca am stat pe scena cu Judas Priest sau la povesti cu altii de renume...dar asta povestim altadata...pe tipul nr 6 l-am lasat pentru ca dupa replica de rezistenta s-a lamentat si nu am mai gasit nimic interesant in tot ce debita el...tipul nr 6 stia ca e un ratat si ca nu are cum sa impresioneze, insa incerca sa impresioneze...prin nici el nu stie ce...poate ca incerca sa impreisoneze prin faptul ca nu are cum sa impreisoneze...mi-a fost putin mila de el in momentul in care m-a intrabat cum cred eu ca m-ar putea impresiona...

sunt curioasa ce se va intampla data viitoare cand ma vor surzi gandurile si ma voi indrepta spre vestita rascruce...cine va fi tipul nr x si cat de delicioasa va fi discutia cu el...

concluzia...de fiecare data cand merg la rascruce se gaseste cate un individ care imi ofera discutii ciudate, dar interesante si delicioase...iar singurul individ cu care mi-ar placea sa discut nu discuta...pentru simplul fapt ca nu merge niciodata acolo...