crossroads...

stiu ce vreau!
pardon...
intotdeauna am stiut ce am vrut.
ma scuzati din nou...
de mai bine de un an nu mai stiu ce vreau...

sunt momente in care nu te gandesti la ce vrei...sunt momente in care te lasi purtat de val...sunt momente in care nu-ti pasa decat de ziua de azi, caci cea de maine se va scrie maine...sunt momente in care iti imaginezi un viitor indepartat...dar sunt si momente in care trebuie sa iei decizii...e alba sau neagra? cand stii ca nu poate fi niciodata gri...si nici nu ti-ai dori sa fie gri...urasti compromisurile...momentele astea in care trebuie sa te decizi intre nonculori sunt momentele care dau de fapt culoare vietii...atunci se intampla cu adevarat ceva in tine si simti ca traiesti cu adevarat...indecizie...intrebari...bune si rele...avantaje si dezavantaje...ratiune...suflet...prieteni...familie...straini...vise...frica...nou...ceva ce stii de toata viata...obisnuinta...comoditate...necunoscut...aventura...adrenalina...curaj...incredere...putere...cojones...si in final: hotarare...

am lasat familia...am lasat prietenii...am lasat tot ce cunosteam...curaj...noul e bun...o noua viata de la zero...noi prieteni...noi locuri...care dupa o vreme se transforma in vechi...cunosti fiecare pietricica a drumului pe care mergi...am lasat iar prietenii...am lasat iar locurile cunoscute...an inceput din nou o alta viata...iar de la zero...trag aer in piept...va fi bine...alti prieteni...alte locuri care s-au transformat din nou in cunoscut...alte strazi a caror pietricele si denivelari le cunosc...vreau sa ma stabilesc...am obosit...nimeni nu a spus ca e usor...iar greul nu trebuie sa fie urat...ci mai degraba challenging...dar ce faci cand vrei sa te stabilesti, cand vrei sa te linistesti...cand vrei sa lasi bagajul din spate si sa stai...sa ai un loc caruia sa ii spui "acasa"...dar cand in acelasi timp simti ca aici nu mai e locul tau? ce faci cand vrei sa ramai in orasul asta, pentru ca "iubesc Brasovul", dar realizezi ca te-ai consumat deja in orasul asta...ce faci cand simti ca you don't belong there anymore, ca ai facut ce ai avut de facut? bine, nu ai facut tot ce era de facut, pentru ca mai niciodata nu faci tot ce iti propui, pentru ca nu totul depinde doar de tine...dar totusi simti ca ai consumat si locul asta...ce fac? m-am saturat sa o iau de la capat...si in acelasi timp mi-e sete sa start over again...

si-mi spun...ce e mai important este sa te simti bine cu tine...sa te simti bine cu ceea ce esti...si mai presus, sa stii cine esti de fapt...sa nu te mai confunzi cu ceea ce ai vrea sa fii...

in mare stiu ce vreau de la viata...dar toate se refera la un viitor indepartat care se termina cu "pana la adanci batraneti"...dar care e urmatorul pas? care e primul pas pe care trebuie sa il fac pentru a ajunge la for the rest of the life? cand eu nu pot sa ma decid...cariera viselor mele presupune o caruta de compromisuri...si mi-e frica sa nu uit cine sunt si sa ma transform, involuntar, intr-un robotel...cariera viselor presupune un oras obositor, stresant, gri si prafuit...orasul pe care il iubesc nu imi ofera ceea ce as vrea eu...mici compromisuri se fac peste tot, se pare ca nu putem scapa de boala asta...poate asta presupune o societate, o comunitate...prietenii s-au imprastiat peste tot in lume...familia e in suflet mereu...dar Eu? unde e Eul meu? unde e Sinele? gaseste-ti Eul, gaseste-ti Sinele...si gaseste o modalitate sa fi cu Eu si Sine...

realitatea e a voastra...visele sunt ale mele...