sâmbătă, 25 aprilie 2009

Replica la cutremur...

Cand zici ca faci si tu un dus sa te relaxezi...iti urla maica-ta in capul scarilor disperata...iar tuna afara...la dracu...si ce tot urla mama la mine...sa ma lase in pace, fac si eu un dus pe ziua de azi...nu imi iau bine prosopul pe mine ca iar urla la mine..."iesi din baie"...ce mama masii e maica-mea asa de suparata? n-am voie nici sa ma spal? "ies acum, lasa-ma sa ma imbrac si eu"...pfai, nici sa ma imbrac nu-mi tihneste, cred ca iar plec de acasa..."e cutremur, hai odata, coboara"...nu-mi amintesc cand am tremurat asa de tare ultima oara...nu nimeream hainele sa ma imbrac..."iesi odata mai copile, tu n-auzi e cutremur"...iesea disperarea si panica pe gura maicamii..."vin acum"...dar mai intai sa ma imbrac, nu vreau sa ies in prosop...duc mana instinctiv la colierul de la gat...esti acolo, e bine...rasuflu usurata...ies din baie si in fata mea se intind scarile care duc la parter..."pai si cobor pe scari?"...n-am terminat bine intrebarea ca eram deja jos, nu stiu cum...maicamea urla...eu ma gandeam doar la El...ma ia panicata mama de o mana si ma trage spre bucatarie...cand am ajuns acolo mi-am dat seama ca tremur ca varga...mi se inmuiasera genunchii...asa ceva mai rar...ma asez la o tigara...sa ma calmez...ah, ce tari sunt tigarile lu tata...trebuie neaparat sa-mi cumpar un pachet de-al meu...oare El e bine? totusi sta la etajul 4...sun la bunici. pauza. telefonul nu are semnal. bag picioarele in RDS...sun disperata la bunici, sunt batrani si singuri si mi-e frica sa nu se fi speriat...bunicul meu e predispus la inca un infarct...mi-e frica pentru el, pentru ca mi-e tare drag...bunica-mea e mai nesimtita, nu-mi pasa asa de mult de ea ca de bunicul...dar Tu? Tu ce faci? sunt cu ai mei langa mine si nu pot sa Te sun...am telefonul in mana si nu pot sa-l folosesc...pentru ca e reteaua blocata...

Intr-un final aflu ca bunicii sunt bine...

Apoi aflu ca si tu esti bine...si ca n-a patit nimic nimeni...ma bucur ca sunteti cu totii bine...

Se pare ca din cand in cand e bine sa ne mai cutremure cineva...chiar daca e Pamantul...asa ne dam seama cat de mult tinem la cineva...cat de mult ne pasa de cei din jur...cat de mult am vrea sa stim ca si ei sunt bine...

Simt nevoia sa-ti spun ca te iubesc...

Simt nevoia sa va spun ca imi sunteti dragi...

Va imbratisez tare...

morala:

1. cutremurul te poate prinde in cele mai incomode situatii...eu niciodata nu m-am imaginat iesind din casa cu prosopul pe mine...tot timpul am crezut ca asta li se intampla doar femeilor singure trecute de 50 de ani...nu stiu de ce...
2. trebuie sa-mi afisez mai des afectiunea fata de cei dragi...pentru ca niciodata nu stii ce se poate intampla...sau cand se va intampla...

3 comentarii:

  1. ma bucur ca etsi bine.si eu m-am speriat destul de tare.

    RăspundețiȘtergere
  2. incep cu morala ultima din final, si subscriu peste puterea caracterelor tastaturii.

    Ce mi se pare "cumva" la natura umana e ca, in situatii de criza, nu ne gandim la securitatea parintilor cu proritate(chiar daca te ai gandit si la bunici)ci ne gandim la securitatea Lui. In situatia asemenea ne oprim la securitatea Lui, desi,de obicei, El (in)e gandul nostru..

    RăspundețiȘtergere
  3. "Se pare ca din cand in cand e bine sa ne mai cutremure cineva...chiar daca e Pamantul..." - frumos spus! :)

    RăspundețiȘtergere