sâmbătă, 20 martie 2010

emotii...

mai tii minte cum era cand plecam in vacante cand eram mici? nerabdatori sa ajungem in locuri noi sau sa revedem locuri asa de bine stiute...eu mereu imi faceam liste cu ce trebuie sa imi pun in bagaj...liste peste liste...ce fel de haine, de care, carti de joc si de citit si alte alea alea...sa nu cumva sa uit ceva...sa nu cumva sa ma trezesc intr-o situatie si sa nu am pe ce pune mana...de cativa ani am renuntat la liste...dar tot stau mult si ma gandesc ce sa iau cu mine inainte sa plec undeva departe de casa...sa nu-mi fie frig, dar nici sa nu mor de cald...sa nu car prea multe, dar totusi sa am cu ce sa ma schimb...cate probleme de femeie...

si emotiile...mai tii minte emotiile? de nu poti sa dormi noaptea gandindu-te la calatoria de a doua zi...la oamenii pe care ai sa-i intalnesti si locurile pe care ai sa le cutreieri hai hui...emotiile date de dorul de duca...emotiile de veselia ca pleci in lumea ta...asa de diferita de lumea in care esti mai tot timpul...de evadare...de suspendarea banalului de zi cu zi...in seara asta am emotii...imi simt stomacul plin de ganganii colorate care ba mi-l umplu, ba mi-l apropie de sira spinarii...astfel incat il simt tot timpul in miscare...sunt pe ghimpi...de fericire...nu ghimpi ascutiti care iti rup carnea...ci ghimpi ca niste baloane de sapun...deci plutesc...

noaptea de dinainte de plecare e crunta...ma zvarcolesc de pe o parte pe alta...ma invelesc pana peste cap si ma dezvelesc pentru ca mi-e cald...si tot asa...ma gandesc cum ca ar fi bine sa nu ma mai gandesc la tot ce va urma...si nu ma intelege gresit, nu imi fac niciodata un plan in gand...nu ma gandesc la ce mi-ar placea sa fac...imi place sa ma las pe val si sa vad la fata locului ce si cum va fi...cam asta-i aventura, nu? cu surprize si cu necunoscute, chiar si intr-un decor cunoscut...lucrurile mereu se schimba...dar nimic nu e intamplator...

si uite ca in seara asta am emotii...cercetez cu privirea mereu rucsacul aproape plin sprijinit de perete...ma tot gandesc ca trebuie sa prind trenul de la pranz...si daca mi-am luat bine ce mi-am luat in bagaj...cu vremea asta schimbatoare...si ma bucura si ma nelinisteste intalnirea cu prietenii mei din facultate...revederea cu doamna Capitala...si cum am sa am, cel mai probabil, sentimentul ca nu am plecat niciodata de acolo...si imi tot spun ca or sa-mi scada emotiile odata ce ma voi urca in tren...si apoi vine in gand hopul de la Baneasa...ala e cel mare...eh...de fapt abia astept sa fie luni si sa fie 9.20 dimineata...sa-mi imbratisez dorul pe un peron...cu aripi...

in seara asta explodez in emotii...si improsc toti peretii astia albi ce ma inconjoara singuri in mii de culori inventate si neinventate...la mine sunt toate...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu