incep sa cred ca traiesc intr-un film absurd si ironic...the story goes on...povestea celor trei ghinioane...deci seria a doua clar a inceput...dupa faza cu fermoarele si cu laptopul a urmat faza cu autocarul...ei, azi a fost randul telefonului sa se supere pe mine...si mai precis si-a dat demisia din retea...refuzand categoric sa mai accepte semnal what-so-ever...
plec frumos in seara asta de acasa sa ies la un suc cu noua mea prietena, Loredana, care din nici o intamplare, e tot prin Iasi...si cum mergeam eu frumos spre statia de tramvai realizez ironia sortii de a ma afla in zilele astea in acest minunat oras...si ma gandesc sa ii trimit un se-me-se unui om important din viata mea sa ii sesizez si lui cum se amuza viata cu mine...si imi spun ca am sa scriu mesajul in tramvai, ca sa nu-mi inghete mainile pe strada si sa fiu si atenta pe unde calc, sa nu-mi rup gatul in stil caracteristic...cu atentia libera, sesizez cum un copil nu era atent pe unde merge si cum o masina se indrepta fix spre el...tip la el sa se dea la o parte ca vine o masina...ii salvez oarcum viata si asta pas-ps dupa mine in statie...si incepe sa-mi cante puradelu manele...ma uit la el si ma buseste rasul, el a zambit si mi-a cantat cu tot cu partea instrumentala mai departe...vine tramvaiul, minunat, in sfarsit scriu mesajul...urc si dau sa compostez biletul...nu stiu daca stiti dar compostoarele de bilete din Iasi sunt absolut cretine si inapoiate...trebuie sa bagi biletul si sa-i trantesti deasupra o stampila si o gaura...numai ca stampila cu seria tramvaiului si data de cele mai multe ori nu iese ca nu e tus, sau iese stramb pentru ca biletul nu se centreaza cum trebuie...sau cum am patit eu in seara asta, biletul se blocheaza inauntru si se scoate prin rupere...un nene a fost insa destul de amabil sa deschida masinaria si sa-mi recupereze biletul gaurit si nestampilat...vatmanul cum vazuse totul, m-a lasat sa merg fara sa mai compostez alt bilet...probabil asta se intampla frecvent...tehnologia asta...nu-i mai bine ca in Brasov unde iti scrie masinuta pe bilet pana si ora sau ca in Bucuresti cu cartelele?
terminat incidentul cu biletul, ma asez pe un scaun si scot telefonul din buzunar sa scriu marele mesaj...dar wow, nu tu semnal...imi zic ca se mai intampla, in Iasi pica foarte des semnalul la Portocaliu...ma apuc sa scriu mesajul in speranta ca pana ajung in cafenea isi revine...dar de unde atata fericire??? sapte ore minunate m-am chinuit sa restabilesc semnalul...cu manual search, cu automat, cu on/off la telefon, cu scoatere de baterie, cu scoatere de sim...ca mno, totul e posibil...dar nimic nu functiona...mai ciudat era ca nu scapasem telefonul pe jos si nici nu-l trantisem pe nicaieri...telefon de altfel nou, de cateva luni cumparat...acasa ma astepta salvarea: tata...cu nervi si cu inima in dinti merg sa il anunt de inca o problema, stiind ca saracu' e deja exasperat ca mereu apelez la el cu diverse probleme care incep cu "mi s-a stricat...", "nu-mi mai merge..." s.a.m.d. scotand fum pe urechi s-a exteriorizat verbal cum ca e satul de toate prostiile pe care le fac si cum ca nu am grija de lucruri...intamplator de telefon si laptop am grija...s-a chinuit si el si nimic...dar a avut ideea geniala, si simpla de altfel, de a pune sim-ul meu in telefonul lui, unde...surpriza: nu aveam semnal...cartela lui in telefonul meu avea semnal...deci, aleluia, macar stiu clar ca nu e stricat telefonul...dar cartela? cartela, domle', cartelaaaaa!!! sunt la at wits' end...mi-as smulge parul din cap, daca nu mi-ar placea asa mult blondul asta...
si ma intreb...sim-urile astea au data de expirare? mi se pare cam absurd...si am avut grija: nu tu apa, nu tu zgariat, nu tu frecat dintr-un telefon in altul...pastrata asa ca la muzeu aproape...ce daca are vreo 5 ani si ceva vechime??? din punctul meu de vedere e irelevant...acum sa mai dau si ceva euroi la Portocaliu sa-mi dea un sim nou? iar sa stau sa mut numere de telefon dintr-o parte in alta...iar mesaje pierdute...si un drum in plus si fara rost in oras??? dar oare timpul meu ca ma deplasez de acasa pana la Protocaliu Shop nu costa? nervii mei sunt gratis?
ma intreb, zambind, oare ce va mai urma?
vezi, aici e bucuria vietii...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu