vineri, 27 februarie 2009

sezonul vinovatilor...


clar...e sezonul oamenilor tristi...si/sau deprimati...care mai au putin si te improasca cu apa din ochi...ai spune ca ne chinuim cu totii sa imitam cerul...vad in jurul meu oameni carora le e greu...si care sufera...ma intrebam daca ei sufera mai mult sau mai putin decat mine...si apoi am realizat ca ei sufera diferit...fiecare dintre noi suferim diferit...avem motive diferite...traim la intensitati diferite...pe durate diferite si intr-un mod diferit...

e sezonul despartirilor...in luna asta in care cica se sarbatoreste de doua ori Iubirea...ironic, dar oamenii se despart...se cearta...sunt tensionati...parca ne-ar apasa cerul asta gri pe toti si ne apropie din ce in ce mai mult de asfaltul asta si mai gri...totul e gri...bacovian...apatic...ne sfartecam unii pe altii, lovindu-ne in suflete...acum as prefera o lovitura de spada peste tendoanele palmei decat sfartecarea asta launtrica...durerea fizica iti arata ca existi...durerea launtrica iti arata ca simti...ca de fapt traiesti...ce bine ca am suflet...altfel ce m-ar mai durea?

poate ca exagerez...dar de vina sunteti si voi, oamenii din jurul meu...caci si voi sunteti intr-un rahat la fel de mare si de frumos ca si al meu...de vina sunteti voi pentru ca reusiti sa ma intristati cu povestile voastre...si asta pentru ca tin la voi si nu pot sa nu empatizez...durerea voastra devine un pic si durerea mea...peste durerea mea...din ce in ce mai multa...Da! de vina sunteti voi pentru ca va despartiti de iubitii si iubitele voastre...de vina sunteti voi pentru ca sunteti parasiti si/sau parasiti pe cei de langa voi...daca nu cu fizicul, atunci cu sufletul...de vina suntem ca simtim altfel persoana de langa noi...de vina suntem ca nu apreciem cum trebuie sau ca apreciem prea mult...de vina suntem ca doar noi putem avea feelingul ca am putea trai toata viata langa persoana respectiva...cand persoana de langa noi e ingropata in alte treburi mai importante decat noi si nu are timp pentru astfel de feelinguri...

in loc sa ne intalnim sa ne simtim bine...sa zambim...sa facem traznai...sa depanam amintiri frumoase din zile de vara...in loc de toate lucrurile distractive si antrenante...noi ne intalnim ca sa plangem unul pe umarul celuilalt...sa stam care mai de care mai apatic...care mai de care cu o faţă mai lunga...ne luptam pentru castigarea titlului de "Cel mai nefericit om de pe planeta"...si il castigam, la egalitate, cu totii, pe rand..."dar stai sa vezi ce mi-a spus mie"..."eee, eu am patit-o altfel"..."mi-am luat-o rau in bot"...eu simt ca ma rup visceral in mii de bucati ce sunt apoi invartite de un vartej...si doamne fereste de se loveste una de pereti...e crunt..."azi dimineata am adormit plangand"..."ce frumos era cand adormeam in brate"..."si n-aveam voie sa gesticulez"..."lui nu ii pasa de tine, ia-ti gandul"..."ai rabdare"..."o sa treaca"..."va fi bine"...zambim mecanic si ne dam sfaturi pe care nici noi nu le putem pune in aplicare...ne spunem intre noi ce ne-au spus si noua altii sa ne imbarbateze...ne spunem tot ce am negat la randul nostru de la altii...we pay it forward...desi intelegem exact prin ce trece cel de langa noi...dar continuam cu sfaturile poate mai lucide ale altora...poti sa-i dictezi mintii, dar cum sa-i dictezi sufletului?

vad in jurul meu oameni care se duc din ce in ce mai in jos in rapa asta intunecata...dar inca pot sa ii vad...asta ce-o insemna? ca iesim sau ca ne afundam impreuna?

ma uitam mai devreme cum imi scriu mainile cuvinte care nu mai ajung sa fie procesate acolo sus...ci ies direct din suflet afara...pe buricele degetelor...in cuvinte negre pe foi virtuale albe...ciudat pe tastatura mea e invers...sunt litere albe pe fond plastic negru...o lume de contraste...de bine si rau...de zambete si lacrimi....de bucurii si tristeti...de cer senin si nori...am trait prea mult cu sufletul ultimul timp...prea multe tristeti...de-ale mele...de-ale voastre...si de-ale noastre...

azi e vineri...si m-am simtit toata ziua ca sambata...ce mai e sambata daca nu o utopie atunci cand nu ai nici un program dupa care sa ai notiunea lui luni-marti-miercuri-joi-vineri? ma simt ca intr-o sambata continua...precedata de o vineri ce s-a intamplat acum cateva luni bune in anul trecut si urmata de un luni ce nu se stie cand va aparea...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu